În Suceava trăiesc câteva mii de huțuli. Ei se consideră urmași ai dacilor şi puținii care mai păstrează tradițiile strămoșești, chiar dacă traiul la granița de nord nu i-a ferit de influențele vecinilor.
„Limba asta huțulă s-a format din limba slavă cu limba dacă”, spune Vasile Ilieși, un bătrân din satul Moldovița, județul Suceava.
Graiul vechi mai este vorbit doar de bătrâni, însă obiceiurile s-au transmis de la o generație la alta. La fel şi straiele alese pentru noaptea de Înviere petrecută la biserică.
Cu câteva zile înainte de Înviere se pregătesc bucatele care trebuie duse la sfințit. După convingerile huțulilor, spiritele strămoșilor se întorc în familie pentru a participa la masa de Paște, dar în egală măsură, spiritele malefice îi pun la încercare în Săptămâna Patimilor.
Huțulii nu-şi cunosc originea ca neam, dar păstrează tradiții şi obiceiuri transmise din generaţie în generaţie. În România, ei locuiesc în câteva comune din județele Suceava şi Maramureș.