Războiul de neindependenţă

„Eu nu am fost niciodată un procuror independent.” Adina Florea face declaraţia în octombrie 2018, când e audiată la CSM pentru a se vedea cât de oportună e numirea ei în funcţia de procuror-şef al DNA. Codruţ Olaru, şeful secţiei de procurori a CSM, cere explicații suplimentare. Parcă şi negii de pe chipul ministrului Tudorel Toader, prezent la „ievaluare”, au un tremur gelatinos la auzul enormităţii. Solicitată să se explice, Adina Florea îşi dă seama că tocmai a comis ceva ce englezii numesc „foot in my mouth” şi se repliază. Dacă fostul ministru Dănuţ Andruşcă invoca emoţia drept cauză a impasului de comunicare, Adina Florea recurge la refrenul exprimării nefericite. Tot e bine că n-a acuzat presa de răstălmăcire sau de relatare partizană, s-au mai văzut cazuri.

Avizul negativ pe care-l primeşte Adina Florea de la CSM porneşte tocmai de la confuzia dintre principiul independenţei procurorului şi cel al subordonării ierarhice. „Confuzia doamnei procuror este cu atât mai gravă cu cât denotă o atitudine ideatică submisivă, care nu este congruentă cu calităţile necesare persoanei care va deţine cea mai înaltă funcţie de la nivelul Direcţiei Naţionale Anticorupţie,” stă scris în formularea avizului negativ. De acord, exprimarea e bombastică şi împănată cu barbarisme, dar mesajul e uşor de tradus. „Atitudine ideatică submisivă” înseamnă de fapt „Da, şefu’” sau „Am înţeles, să trăiţi” şi măsoară unghiul de înclinare a spinării când vine ordinul de sus. Pe lângă asta, Adina Florea stă prost şi la alte criterii: rezistenţă scăzută la stres, capacitate redusă de sinteză şi analiză, superficialitate în exercitarea atribuţiilor specifice etc. Prezenţa Ancăi Jurma ca procuror-şef interimar, din iulie 2018 încoace, e urmarea corigenţei profesionale pe care o constată CSM în cazul Adinei Florea.

Cum însă partidul e, vorba poetului, în toate, Adina Florea nu rămâne fără „coledzi” şi e numită procuror-şef adjunct al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie. Aceasta este calitatea în care ea deschide o anchetă cu privire la Laura Codruţa Kövesi, chiar când fostul procuror-şef al DNA e aşteptat la Bruxelles pentru audieri în Parlamentul European. Audierile au loc, se ştie, pentru ocuparea funcţiei de procuror-şef al Parchetului European, adică de om care va investiga, de pe alt palier şi cu alte instrumente, fraudele cu fonduri europene, printre care şi, ghici ghicitoare mea, Afacerea Teldrum. Coincidenţa calendaristică ascunde o infamie, o şicană şi o dovadă de stângăcie a gândului. Nici copiii nu mai cred în asemenea potriveli, fireşte. Dar nu asta contează, ci faptul că Adina Florea şi cei care i-au comandat ancheta nu dau două cepe degerate pe felul cum e percepută această mutare în cancelariile europene. Combinaţia de sfidare şi indiferenţă nu pare rodul unei întâmplări, ci al unui calcul al aripii dure din PSD. Aripa în cauză dă impresia că se aşteaptă ca decidenţii europeni să penalizeze România după ce-şi revin din stupoare. Da, din stupoare, fiindcă asta e prima reacţie a unui om care asistă din afara României la ce se petrece înăuntrul ei. Un demnitar al ţării e favorit să ocupe o înaltă funcţie europeană, iar guvernul şi complicii lui din justiţie încearcă din răsputeri să-l împiedice. Nu numai că nu-l susţin, ci vor cu orice preţ să-l blocheze. În plus, povestea se petrece tocmai când România se află la conducerea preşedinţiei rotative a Consiliului Uniunii Europene. Frumoasă conjunctură, eroic război de neindependenţă.

De ce se petrec totuşi asemenea lucruri?

„Pentru că putem.” Dacă aţi uitat replica lui Codrin Ştefănescu, e momentul să suflaţi praful aşternut peste ea şi s-o mai scoateţi puţin la aerisit.

Neindependenta Adina Florea e doar o piesă a tandemului pus să oprească deplasarea Laurei Codruţa Kövesi la Bruxelles. Cealaltă piesă e un condamnat penal care se ascunde într-o ţară vecină de unde păpuşăreşte în continuare fără să păţească nimic. Despre faptele de corupţie ale lui Sebastian Ghiţă poate povesti şi un preşcolar. Ei bine, tocmai el, Sebastian Ghiţă, depune o plângere prin care cere anchetarea Laurei Codruţa Kövesi pentru constituire de grup infracţional organizat. Cât de bine i se potriveşte aici lui Ghiţă expresia „cine zice ăla e” nu mai trebuie arătat. Se aşteaptă doar traducerea expresiei în câteva limbi de circulaţie internaţională şi în primul rând în sârbă. Sebastian Ghiţă e contrazis de ditamai Ministerul de Interne în ceea ce priveşte fantezia cu plata avionului pentru aducerea lui Nicolae Popa din Indonezia. Toată lumea care are capul înşurubat pe umeri în direcţia corectă ştie că Laura Codruţa Kövesi nu are nicio implicare aici şi că de extrădarea lui Nicolae Popa s-au ocupat Internele, nu DNA. Degeaba. Odată rostită, comanda trebuie dusă la îndeplinire. Iar comanda vine de sub mustaţa lui Liviu Dragnea şi spune limpede: Kövesi trebuie oprită.

Această poruncă ticăloasă ascunde totuşi o veste bună: doar un om încolţit poate recurge la asemenea mişelii. Iar Liviu Dragnea pare la ora asta un om încolţit. Şi, ce-i drept, dispus să facă orice spre a-şi salva pielea. Cu un partid în scădere de credibilitate, cu voci disidente care se aud tot mai desluşit, cu baroni cărora le sunt ameninţate privilegiile, Liviu Dragnea începe să schimbe priviri nietzscheene cu prăpastia. Hărţuirea Laurei Codruţa Kövesi nu e, din acest punct de vedere, o demonstraţie de forţă, ci, paradoxal, simptomul de slăbiciune al cuiva care ştie ce fac rechinii din partid când simt miros de sânge. Intrarea în vrie a lui Liviu Dragnea e mai aproape de la o zi la alta. Mai ales că există deja în PSD o tradiţie a debarcării şefului. Şi mai ales că episodul Kövesi e deja în atenţia demnitarilor europeni. Site-ul www.G4Media.ro redă scrisoarea pe care i-o trimite Günther Krichbaum, preşedintele Comisiei pentru Afaceri Europene din Bundestag, prim-vicepreşedintelui Comisiei Europene, Frank Timmermans. Krichbaum ridică barosul şi scrie negru pe alb: „Iniţierea anchetei judiciare este foarte clar motivată politic pentru a torpila candidatura foarte promiţătoare a Laurei Kövesi pentru funcţia de procuror-şef al Parchetului European. Această manevră îmi aminteşte de timpurile întunecate ale dictaturii comuniste, pe care credeam că România le-a depăşit de mult.”

Ce nu spune Günther Krichbaum, dar susţin destule voci autoritare din organismele europene e că tentativa de blocare a Laurei Codruţa Kövesi i-ar putea face acesteia mult mai mult bine pe termen lung la Bruxelles decât răul pe termen scurt care i se pricinuieşte acum în ţară. Şi în această situaţie tot Liviu Dragnea va avea de suferit, cum se întâmplă îndeobşte când îţi tai craca de sub picioare. Românii au câteva vorbe înţelepte, printre care „de ce ţi-e frică nu scapi” (iar lui Dragnea chiar îi e frică de Kövesi şi de unchiul ei european pe nume OLAF) şi „pe-aci ţi-e Teldrumul”. Deocamdată merită subliniat grotescul unei caricaturi în care Adina Florea şi Sebastian Ghiţă sunt coburii fixaţi la şaua din care Liviu Dragnea, călare pe o mârţoagă cu stea roşie în frunte şi trei trandafiri în loc de coadă, scoate pistoalele şi le îndreaptă spre duşman. Partea proastă pentru Liviu Dragnea e că pe ţeava armelor nu se află gloanţe, ci bumeranguri.