RAPORT DE ȚARĂ. Șantierul naval din Giurgiu, comenzi și pe timp de criză
Sfârșitul anilor 1800 a adus în Giurgiu și primele semne de dezvoltare în sectorul industriei navale. Înscrisurile oficiale arată ca anul în care se pun bazele primului atelier naval din Giurgiu este 1897.
În prima monografie a oraşului este trecut faptul că atelierul se transformă într-un șantier de dimensiuni mai mari în 1910. Atunci devine șantierul pentru repararea vaselor de pe Dunăre. În anii 80 a cunoscut o nouă etapă de dezvoltare şi modernizare. Producţia de nave noi şi reparaţii cunoaşte o creştere accentuată. Hala de construcţii corp nave este dotată cu instalaţii performante.
„A avut un număr de 3.500 de muncitori, ceea ce era o forță în șantierul naval”, rememorează Niculae Bujan, maistru în Șantierul Naval Giurgiu.
Dar n-a fost suficient. Dărâmarea sistemului comunist avea să schimbe și economia românească.
„S-a distrus piața CAER, s-au distrus relațiile cu principalii producători, principalele uzine și fabrici ale României, prin urmare nici transportul pe apă nu putea să nu sufere. S-a distrus un adevarat sistem”, a declarat Dan Gabriel Ofițerul, director general adjunct la Compania Națională Administrația Porturilor Dunării Fluviale.
A trecut prin procedura de faliment
Șantierul a acumulat apoi datorii mari, iar în 1998 are loc declararea insolvabilităţii acestuia şi se trece la procedura de faliment.
„Lucrez în șantierul naval din 1974, când am terminat școala mecano-navală de trei ani, și am lucrat pâna în februarie 1999, când, din cauza problemelor din economia românească, șantierul a fost închis”, explică Niculae Bujan.
Anul 2002 înseamnă însă începutul unei etape noi în evoluţia şi dezvoltarea sa. Cu investiţii de peste două milioane de euro s-a reușit reînceperea producţiei.
„Acționarul majoritar al șantierului a decis achiziționarea platformei de construcție de amplasat corpuri de navă și corpuri de montaj nave. În 2004, accesând credite de la bănci comerciale din România, am reușit să investim 4,5 milioane de euro în echipamente tehnologice și de sudare”, spune Adrian Patriche, director general executiv al Șantierului Naval Giurgiu.
Șantierul a retrecut pe profit, iar clienții actuali sunt în proporţie de peste 90% străini: olandezi, greci și francezi.
„Șantierul naval, în momentul ăsta, reprezintă doar o treime din ce a fost Șantierul Naval Giurgiu și, revenind la istorie, șantierul în care s-a construit prima navă de război, Marița”, a explicat Dan Gabriel Ofițerul, director general adjunct Compania Națională Administrația Porturilor Dunării Fluviale.
Acum se fac nave complet echipate, ca împingătoare sau barje tanc, dar navaliștii giurgiuveni au făcut și nave maritime de coastă, nave port-container, şalupe remorcher și bărci de agrement.
„Șantierul naval din Giurgiu poate asigura construcția simulatană a zece nave, două în zona de debitare, patru în zona de ansamblat și patru în zona de montaj. Acest șantier situat la Dunare poate construi simultan patru nave de 110 metri lungime, cu 15 metri lățime”, a precizat Adrian Patriche.
Problema este însă că nu prea se mai găsesc specialisti care să fie angajați. Cei mai mulți și-au găsit locuri de muncă pe alte șantiere, în special din străinătate.
„Au nevoie de sudori, au nevoie de lăcătuși, au nevoie de tâmplari, de electriceni”, spune Nicolae Barbu, primarul din Giurgiu.
Chiar dacă acum lucrează pe șantierul naval doar 350 de persoane, adică aproape 10 % din angajații din perioada comunistă, comenzi încă sunt și termenele sunt respectate. Repararea unei nave durează câteva luni, iar construcția la cheie a uneia se face în maximum un an și jumătate.
Pe șantier se poate lucra 365 de zile pe an, pentru că halele de lucru sunt acoperite. Iar angajații sunt stimulați să lucreze mai mult, pentru că sunt plătiți în funcție de volumul de muncă.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
