RAPORT DE ȚARĂ. Oamenii Deltei Dunării se îneacă în sărăcie, România aduce pește din import
În Deltă, programul de repopulare s-a făcut câţiva ani buni la rând. E drept că e sistat de doi sau chiar trei ani. Dar problema este că nu există o evaluare a eficienţei programului, spun autorităţile.
Programul de repopulare a fost oprit în anul 2010 de Valeriu Tabără, ministrul Agriculturii la acea vreme, care spunea că nu a găsit o bază legală pentru acest program, nu era o evidenţă foarte clară a ceea ce înseamnă popularea Dunării şi nici măcar o strategie făcută în acest sens.
Valeriu Tabăra susţine că programul de repopulare ar fi trebuit să fie însoţit de acorduri bilaterale cu celelalte state riverane. Sturionul este un peşte migrator şi de aceea există riscul ca noi să populăm Dunărea şi Marea cu puiet, iar străinii să îl pescuiască.
Cercetătorii spun că programul de repopulare a fost pus în practică greşit. Puietul ar fi trebuit să fie aruncat în apă în luna septembrie. Împotriva firii, autorităţile au populat însă Dunărea cu sturioni în toiul iernii, în decembrie. Şanse de supravieţuire: zero, susţin specialiştii.
„Din cauza temperaturilor scăzute puteau să moară sau să se prindă în banchize şi alte fenomene de climă care se întâmplă în această perioadă”, a explicat Lucian Sanda, inginer piscicol, preşedinte al Federaţiei Pescarilor din Delta Dunării.
Autorităţile nu ştiu care a fost eficienţa programului de repopulare care a costat trei milioane de euro. Banii s-au dus pe apa Dunării. Programul de repopulare a Dunării cu sturioni a rămas deocamdată, în coadă de peşte.
Ca să obţină un permis de pescuit, oamenii Deltei trebuie să aştepte un an. Nevoia îi împinge însă să pescuiască.
Administraţia Deltei admite că regulile de acordare a permiselor de pescuit s-au înăsprit.
„Sunt niște reguli atât de stricte încât anul acesta, când s-au lovit de ele, le-a fost mai greu pescarilor. Adică le-a fost mai greu să înţeleagă că dacă nu fac acea cotă care le-a fost aprobată prin autorizaţie anul anterior riscă să nu mai primească autorizaţie”, a afirmat Viorica Basca, guvernatorul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.
Pescarii spun că sunt controlaţi de nu mai puţin de şapte instituţii şi că deseori sunt victime ale abuzurilor. Oamenii Deltei reclamă că autorităţile le confiscă abuziv uneltele de pescuit, bărcile şi peştele, în timp ce adevăraţii braconieri îşi văd liniştiţi de treaba. Au bărci rapide, bani, influenţă şi putere.
Pentru tot acest haos există o explicaţie. Autorităţile au impus restricţii fără să se gândească şi la viaţă şi viitorul pescarilor.
„Au fost două lumi paralele. Lumea pescarilor şi-a continuat activitatea cum a putut, administrațiile de mediu şi de agricultură din România au luat-o pe drumul celălalt. Nu s-au întâlnit, nu au colaborat”, a declarat Radu Suciu, cercetător la Institutul Naţional pentru Cercetarea şi Dezvoltarea Deltei Dunării, reprezentant CITES în România.
Aşa se face că am ajuns să administrăm o bogăţie uriaşă, Delta Dunării şi cu toatea acestea să mâncăm peşte din import. Doar unul din cinci peşti pe care îi consumăm provin din ape româneşti. Mai grav este că am început să uităm arta şi tradiţia de a pescui sturioni.
În concluzie, avem o resursă de mare preţ pe care nu ştim să o exploatăm cu cap. România ar fi putut să fie o superputere mondială în domeniul exportului de icre negre. În schimb, oamenii Deltei se îneacă în sărăcie, iar mirajul sturionilor se îndepărtează de ei, de la zi, la zi.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
