RAPORT DE ȚARĂ. Dunărea unește satele de români din Serbia, Bulgaria și România
Dunărea, de-a lungul celor aproape 3.000 de km, a scris poveşti în felurite limbi şi tradiţii. Ce au în comun însă aceste poveşti sunt apele fluviului ce dau viaţă, ce unesc, dar şi despart. De la intrarea sa în România, Dunărea străbate comunităţi speciale şi locuri minunate.
De la sârbii din Sviniţa, la cehii din Eibenthal şi până la satele de români de pe malul celălalt din Serbia şi Bulgaria, apele poartă poveşti despre prietenie, înţelegere şi colaborare indiferent de cine a condus ţările, dacă a fost pace sau a fost război.
Pristolul, o mică localitate mehedinţeană, ar fi fost poate sortită anonimatului, la fel ca alte sute de comune ale ţării dacă în 1920, prin Tratatul de la Sevres, nu se stabilea că aici este graniţa României cu Bulgaria şi Serbia.
Localităţile surori ale Pristolului sunt Vrav în Bulgaria şi Bucovcea în Serbia. Deşi în linie dreapta între cele trei comunităţi nu este mai mult de un kilometru, diferenţele există. Ştii când eşti în Bulgaria sau când ai trecut în Serbia. Singurul element comun este limba. Toţi vorbesc o limba oltenească arhaică. „Muică” se spune şi în Pristol şi în Vrav şi la Bucovcea.
Bătrânii îşi amintesc de hore în ostrovul din mijlocul Dunării, de pescari ce vorbeau peste apă, dar şi de sârbii alungaţi de sărăcie în România, când fluviul îngheţa.
Mai târziu, lucrurile s-au inversat. A apărut micul trafic din vremea lui Ceauşescu când în Serbia se găseau de toate.
În anii comunismului, pe fiecare mal, grănicerii vegheau ca nimeni să nu treacă în ţara vecină. Oamenii se strigau peste Dunăre, curioşi să ştie cum trăiesc ceilalţi.
Pristolul românesc este un sat din ce în ce mai bătrân. Sunt mai multe înmormântări decât botezuri. La fel şi în Vrav, la fraţii bulgari. Şi casele sunt la fel de bătrâne şi triste. În Serbia însă te uimeşte din prima clipă frumuseţea şi bogăţia caselor. Sârbii au început să muncească peste hotare în anii 70. După zeci de ani de muncă în Germania, Austria şi Elveţia banii câştigaţi au fost investiţi în locuinţe impunătoare, locuite însă azi tot de bătrâni.
După ce democraţia a deschis graniţele în cele trei ţări, schimburile dintre comunităţi au devenit mai dese şi legăturile mai strânse. Sunt căsătorii mixte. Prietenii. Noul pod peste Dunăre de la Vidin e un mare pas înainte în schimburile între cele trei ţări.
Mai sus pe Dunăre, alte două localităţi îşi scriu istora împreună. Svinitza din România şi Donji Milanovac din Serbia. Prima, comună românească cu peste 93% etnici sârbi, a doua o pitorească localitate din ţară vecină. Nici Dunărea, nici comuniştii şi nici războiul nu au putut să oprească oamenii de pe cele două maluri ale Dunării să rămână prieteni.
Şi fraţii din Sviniţa şi Donji Milanovac au planuri de apropiere în viitor.
„Ne propunem să înfiinţăm un vapor între localităţi”, a declarat primarul localităţii Donji Milanovac.
De câteva ori pe an, românii şi sârbii din Donji Milanovac se întâlnesc, pe o parte sau pe cealaltă a Dunării să se distreze împreună. Fie că e vorba de Festivalul Satelor Dunărene sau de Sărbătoarea Smochinului orice prilej este bun ca oamenii să se simtă aproape unii de alţii.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
