I-am găsit pe olteni glumeți, veseli și dispuși oricând să guste din vinul vecinului pe banca din fața curții. Fără să-și arate vârsta, voia bună este principala lor calitate, chiar dacă vorbele din popor îi descriu drept iuți la mânie și răzbunători. Noi i-am găsit oameni simpli, cu respect pentru tradiție și cu o istorie pe aceste mealeaguri.
Nea Gică, asa cum îi spun consătenii, se laudă că familia lui trăiește pe aceste meleaguri de sute de ani.
„Acest bust reprezintă pe Popa Radu Șapcă stră-stră-bunicului, deci eu sunt a șasea generație de la preot”, spune Dumitru Șapcă.
Vecin de o viață cu Cetatea Sucidava și cu Dunărea, casa în care trăiește se află în fundul orășelului Corabia. Ca să respecte tradiția oltenească și-a scris numele pe o tăblița pe care a pus-o pe casă.
„Casa asta este locuința unde m-am născut și am crescut eu, iar în dreapta este unde s-a născut taică-meu”, mai spune nea Gică.
Devenit prin voia lucrurilor, din muncitor calificat, custode și ghid al cetății Sucidava, nea Gică povestește cu plăcere istoria așezării presărată cu glume oltenești.
Votează-ți județul și comentează pe forum în secțiunea specială „Raport de țară”
Victoria și Florica se știu de când erau fete. Și-au păstrat spiritul tânăr și roșeața din obraji. Doar tâmplele albe le trădează vârsta.
„E bine să fii olteancă. Sunt harnice, muncitoare”, spune Viorica Zamfir.
Cu aceeaşi îndemânare frământă oltencele cozonacul şi joacă şi hora.
„Veseli, veseli, noi suntem nași acum pe 28 aprilie și o să jucăm și o să dansăm de abia așteptăm”, mai spune ea.
Femei simple, nu ştiu prea multe despre regionalizare, însă ştiu că trebuie să se schimbe ceva.
„Ce să ştiu eu despre aia, doar ce mai vedem de la televizor, locuri de muncă, locuri de muncă, de unde locuri de muncă, uite băiatul meu a fost la fabrica de melană şi de când s-a desfinţat stă acasă”, spune Florica Achim.
Așa sunt multe familii din judeţ, care trăiesc doar dintr-un salariu. Asta nu-i împiedică să aibă mereu o vorbă bună și un zâmbet cald pe chip.