Predarea religiei în școli. Mulți vorbesc despre latura doctrinară prea puternică
Ora de religie nu este obligatorie. Şcolile trebuie să o asigure, dar elevii pot opta să nu participe şi să nu ia note la această materie. Pâna la 18 ani, ei au nevoie de acordul părinţilor pentru a nu frecventa cursurile la această disciplină.
„Cu excepţia cazului în care există un număr mare de aderenţi la o anumită religie, în practică, de cele mai multe ori se studiază doar religia creştin-ortodoxă. De cele mai multe ori, chiar şi cei care sunt retraşi de la orele de religie, de fapt sunt obligaţi să rămână în clasă pentru că şcolile nu oferă o alternativă educaţională”, explică Alexandru Toma Pătraşcu, vicepreşedintele Asociaţiei Secular-Umaniste din România.
„Aceștia trebuie să rămână pe parcursul orei în clasă, pentru că prezenţa lor în clasa înseamnă de fapt respectarea și păstrarea securității și integrității lor pe parcursul acelei ore, ei nu participă activ la oră și în felul acesta media semestrială sau media anuală se încheie cu o disciplină mai puțin”, spune Gheorghe Dogaru, inspector în cadrul Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti la religie şi discipline teologice.
Elevii care aparţin altui cult decât celui majoritar au dreptul la un profesor care predă religia cultului respectiv. Conform datelor de la Inspectorat, în Bucureşti, dintre cei 300.000 de elevi, numai 30 au ales, anul acesta, să nu frecventeze orele de religie. Un sondaj realizat în luna martie a acestui an arată că peste 87% dintre români sunt de acord cu predarea religiei în şcoala. Asta deşi încrederea în Biserică a scăzut în sondaje în ultimii ani.
Latura doctrinară prea puternică în predarea religiei
Sunt şi nemulţumiri în leg[tură cu felul în care se predă astăzi religia în şcoli. Mulţi cred că există o latură doctrinară prea puternică în predarea religiei creştine.
„Principala problemă constă în predarea de o manieră confesională a religiei în şcoală. Atenţie, în şcoală nu se face educaţie religioasă, se face catehism, se face îndoctrinare religioasă”, subliniază Alexandru Toma Pătraşcu, vicepreşedintele Asociaţiei Secular-Umaniste din România.
Ministerul crede însă că elementele de morală creştină sunt indispensabile în primii ani de şcoală, iar prezentarea tuturor religiilor în context istoric nu se poate face la clasele mici.
„Se nume;te simplu ora de religie, nu se numeşte educaţie religioasă, educaţie moral-religioasă, istoria religiilor, pentru că toate acestea se regăsesc de fapt în ora de religie, în funcţie de nivelul de vârstă şi înţelegere al elevilor. Nu putem face istoria religiilor, pentru că nu permite nici ca timp, nici vârsta elevilor, dar în niciun caz nu se face prozelitism sau o altă formă de îndoctrinare a elevilor”, susține Gheorghe Dogaru, inspector în cadrul Inspectoratului Şcolar al Mun. Bucureşti la religie şi discipline teologice.
Studiile arat[ că mai mult de jum[tate dintre români cred c[ în şcoal[ ar trebui studiată în primul rând religia ortodoxă, apoi celelalte culte şi istoria religiilor.
Şi manualele de religie au fost motiv de dezbateri aprinse în ultimii ani, în special cele creştine. Din 45 de manuale aprobate în 2012 de Ministerul Educaţiei, doar 18 aparţin cultului creştin-ortodox.
„Este anormal ca în școlile din România să existe o carte în care ți se spune că dacă dormi până la 10 dimineaţa duminică riști să fii lovit de maşină sau să ajungi în spital. Orele de religie sunt împănate de concepţia de păcat, de diavol, de focul iadului, există poze în care îți arată cum păcătoșii ard în iad”, subliniază Alexandru Toma Pătraşcu, vicepreşedintele Asociaţiei Secular-Umaniste din România.
Statutul profesorului religie
Un statut controversat are şi profesorul de religie. El este angajatul statului şi este plătit de Ministerul Educaţiei, însă în acelaşi timp este subordonat autorităţii religioase locale, de a cărei binecuvântare are nevoie pentru a preda această disciplină.
„Predarea orei de religie este condiționată prin lege de a avea acordul cultului căruia aparține și în egală măsură se supune statutului de profesor impus de ministerul educatiei, pe care îl are nu doar profesorul, ci și manualul, proograma și planificarea”, explică Gheorghe Dogaru.
Ora de religie este obligatorie în 25 de state din Europa. În Franţa, Albania şi Macedonia religia nu este predată deloc în şcolile publice, iar în restul statelor europene este facultativă sau opţională. Statele în care materia este obligatorie trebuie să asigure dreptul elevilor de a obţine o scutire de participare, fără obligaţia de a motiva solicitarea.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
