Poveștile Revoluției din 1989. Ce îşi amintesc românii despre „terorişti”

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

Cei mai mulţi dintre telespectatori nu cred că în zilele de după fuga cuplului Ceauşescu ar fi apărut „teroriştii”.

Spre exemplu, Dan Dincă îşi aminteşte de zvonurile promovate pe canalele mediatice, însă nu crede că ar fi fost adevărate. Condamnă însă faptul că oricine primea arme şi putea să tragă nestingherit în orice om.

„Nu a fost niciun terorist. În condiţiile în care în zilele alea oricine primea arme să „apere Rivoluţia”, e normal ce s-a întâmplat. A tras fiecare care încotro şi de aici peste 1000 de victime absolut degeaba”, crede Dan Dincă.

Pe de altă parte, Emilian Răducanu spune că au fost cu siguranţă „diversionişti”. Telespectatorul îşi aminteşte de un bărbat care purta pe el trei rânduri de haine, una de militar, alta de milițian şi, deasupra, una de civil.

„Poate nu au fost terorişti, dar sigur au fost diversionişti. Eram mic atunci, dar îmi aduc aminte de un bărbat care avea pe el trei rânduri de haine: de militar, miliţian şi civil”, spune Emilian Răducanu.

Doina din Bihor spune că zvonurile cu terorişti au circulat în toate judeţele ţării. Dar mult mai proeminentă era ipoteza loviturii de stat, spune telespectatoarea.

„Zvonurile despre terorişti au circulat, fără a panica pe cineva, şi în Bihor. Se vehicula atunci teoria loviturii de stat, fără a se spune concret despre cine este vorba. Unii au încercat chiar să salveze însemnele comuniste, convinşi fiind că tot comuniştii vor fi pe val...”, povestește Doina.

„Dacă erau terorişti nu mureau atâţia, mureau sute de mii... Ăia nu dădeau bir cu fuga! Eu am văzut un om din alt oraş care a venit la fratele lui pentru sărbătorile de iarnă şi i-au pus emblema de terorist, a luat bătaie până a venit fratele său să confirme că nu este terorist...”, își amintește și Marius Guţă.

Un mesaj tulburător vine de la Alin, care era militar în termen la Casa Poporului şi făcea parte din plutonul de pază a obiectivului militar. Îşi aduce aminte cum, pe 22 decembrie 1989, a văzut elicopterul prezidenţial plecând şi strigătele de fericire ale oamenilor care credeau că nu îl vor mai vedea niciodată pe Nicolae Ceauşescu.

Totodată, îşi aminteşte clipele cumplite petrecute în săptămâna ce a urmat, când erau minţiţi toţi că vor veni terorişti din salvări-capcană, dar şi din elicopterele ce survolau Casa Poporului.

„Pe 22, în jurul prânzului, am văzut elicopterul prezidenţial survolând Casa Poporului şi încercând să se aşeze de două ori, apoi a plecat, la scurt timp a fost explozia de bucurie: „Ceauşescu a fugit!!!” Am ieşit în centrul Bucureştiului, alături de sute de civili, săream şi ne îmbrăţişam toţi, civili, militari, tineri, bătrâni! (...) Apoi, timp de o săptămână am stat speriaţi de consemne cu terorişti, salvări-capcană, maşini-bombă şi elicoptere care survolau Casa Poporului ca să lase terorişti, auzeam poveşti cu apă şi mâncare otrăvită de la civili pentru militari, cu măicuţe „teroriste”...”, explică Alin Adrian Meteoglu.