Poveste de Crăciun: Când o adolescentă care a crescut fără mamă devine mamă. Ce își dorește de sărbători
Anual, în România, un bebeluş din zece este născut de o adolescentă. Este un fenomen dramatic. 6 din 10 mame minore nu au avut niciodată acces la informații privind sănătatea reproducerii. Nici de vreun minut de educație sexuală n-au avut parte. Fiecare astfel de caz este o dublă dramă. Pe de-o parte, cea a mamei - un copil care are, brusc, cea mai mare resposabilitate posibilă: aceea de a fi părinte. Pe de alta, a bebelușului său, pentru că probabilitatea de a rămâne alături de mamă e foarte mică. Mulți dintre copiii născuți de adolescente sunt abandonați. Uneori, cu sprijin mult și susținut, poveștile triste se pot schimba. Și pot avea un final fericit. Ana Maria din Iaşi este exemplul unei adolescente care a născut o fetiţă şi a reuşit, după aproape patru ani în care a fost ajutată și consiliată, să îşi aducă fetița acasă.
Ana Maria: Mi-am dorit mult să o aduc acasă. Cea mai mare realizare a mea.
Înainte să își dorească mult o casă, Ana Maria și-a dorit mult o mamă. A crescut doar cu tata, în neajunsuri, în sărăcie și cu multă amărăciune. Avea 14 ani când a rămas însărcinată. Când un copil fără mamă care devine mamă, parcă universul însuși e luat cu totul pe nepregătite. Ba chiar contrariat.
Ana Maria Păun – mama: Atunci a fost greuţ pentru că eram singură, mama m-a părăsit, am crescut numai cu tata, când am aflat că sunt însărcinată m-a dus într-un centru maternal, tata nu şi-a asumat responsabilitatea de a avea grijă de mine. Mi-am dorit în acelaşi timp să o am, în acelaşi timp îmi era şi teamă pentru că eu, necrescând cu mamă, neavând iubirea de mamă, nu prea ştiam ce înseamnă. Îmi doream în acelaşi timp să o am lângă mine.
Ana Maria a născut în centrul în care a trimis-o tatăl său. Iar când fetița ei avea 6 luni, a fost încredințată în asistență maternală. Ana Maria nu s-a putut întoarce acasă cu ea. Nu avea condițiile, nu avea nici susținerea de care o mamă adolescentă ar fi avut atât de mare nevoie. Avea, deși s-a temut că o să-i lipsească, o iubire de necuprins în cuvinte pentru copilul ei. Dar, atunci, asta nu era de-ajuns. ȘI-a vizitat fetița neîncetat. ȘI s-a străduit neîncetat să îndeplinească toate condițiile pentru a o aduce acasă.
Ana Maria Păun – mama: Era şi dorul mare de ea, era şi nerăbdarea să o am, dar cu iubire, cu încredere, cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit. Dacă îţi doreşti cu adevărat, reuşeşti! A fost greu în momentul ăla. Sunt multe etape...nu aveam nici condiţiile necesare.
Ca să își ia copilul acasă, Ana Maria avea nevoie, în primul rând, de o casă. Aici a intervenit Fundaţiei Home and Homes for Children.
Radu Tohătan - managerul departamentului de asistenţă socială a Fundaţiei HHC: Reintegrările în familie sunt ţinta ultimă a protecţiei copilului în ansamblu pentru că toate planurile individualizate de protecţie pe care colegii din Direcţie le fac pentru copiii care temporar stau în diferite forme de îngrijire au ca obiectiv final revenirea copiilor în familia naturală sau măcar extinsă. Roxana şi Ana Maria erau de la început un cuplu care doar neajunsurile le-au determinat să nu fie împreună o perioadă.
Cu ajutorul fundaţiei, Roxana a izbutit mai întâi să își ia fetița cu ea, apoi să ridice și o căsuţă.
Ana Maria Păun – mama: Condiţiile pe care le am acum nu le-aş fi avut niciodată. A fost un ajutor şi un sprijin de nădejde în etapele mele de a lua fata acasă. Cred că Dumnezeu a lucrat acolo şi a ştiut pentru cine şi mi-a dat în viaţa mea oameni faorte buni, care... fără sprijinul lor nu ajungeam unde sunt acum.
Radu Tohătan - managerul departamentului de asistenţă socială a Fundaţiei HHC România: Ana Maria, într-adevăr, este un exemplu al unei femei tinere care s-a luptat foarte mult pentru fetiţa ei. Şi eforturile ei, intenţiile ei, dragostea ei a reuşit acum să prindă contur şi să se dezvolte în continuare aici, acasă.
De mai bine de doi ani, fetița e cu mama ei și cu soțul acesteia. E cu părinții ei, de fapt. Acum, în familia lor, sunt pregătiri de Crăciun.
Ana Maria Păun – mama: Dorinţa mea cea mai mare în viaţă s-a împlinit. Am o casă, o am pe Roxana, mai sunt dorinţe mici prin casă, să fim sănătoşi, în primul rând Roxana să fie sănătoasă.
Le-ar mai trebui o canapea și curent electric "al lor", fiindc acum împrumută de Ia un vecin. Fetiței îi trebuie, ca oricărui copil, jucării și bucurie.
Un studiu din acest an arată că România e țara comunitară cu cele mai multe mame-copii. Rata naşterilor în rândul adolescentelor este de 12,3 la sută, de trei ori mai mult decât media europeană.
Ana Maria Păun – mama: Nu văd rostul fără copil...dacă aşa a fost situaţia să rămân sau şi mamelor care au fost, sunt în situaţia mea le recomand să lupte, să aducă copilul acasă pentru că nu văd un viitor, nu văd rostul pentru care ar lupta pentru că eu până să o aduc pe Roxana nici nu mi-am dorit copii.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
