PARASCHIVENIA SĂPTĂMÂNII. Magna cum fraude

Vi se pare anormal, abuziv şi indecent ca lui Eugen Orlando Teodorovici să-i fi fost adusă acasă o diplomă fără s-o fi cerut? N-ar trebui. Vi se pare anormală, abuzivă şi indecentă prestaţia lui de la emisiunea „România 9” de pe TVR 1, moderată de Ionuţ Cristache? Nici asta n-ar trebui. Vi se pare straniu ca Eugen Orlando Teodorovici să nu aibă habar ce instituţie a absolvit („o academie, nu ştiu cum îi zice”) şi nici ce fel de diplomă a primit („master sau ce este el, curs postuniversitar”)? Iertaţi-mă, dar vă deplâng naivitatea. Asta chiar dacă vă aprob revolta. Chiar dacă mă scandalizez alături de dumneavoastră. Chiar dacă recunosc că primele reacţii în faţa unei asemenea forme de dispreţ s-ar cuveni să fie consternarea şi sila. Şi chiar dacă îmi dau seama că blazarea filozofică nu ajută la nimic.

Atitudinea lui Eugen Orlando Teodorovici, cu sau fără surâsul de playboy încărunţit, nu trebuie judecată separat. E nevoie de punerea ei în context. Sictirul jovial de tip Teodorovici ţine de o cultură a sfidării inaugurată de Ion Iliescu şi răspândită ulterior în rândurile partidului. Minciuna, dezinformarea, ipocrizia, manipularea, violenţa şi frauda au format osatura a ceea ce a fost ieri FSN, FDSN sau PDSR şi este astăzi PSD. Luaţi alegerile, luaţi mineriadele, luaţi declaraţiile şi deciziile conducătorilor politici şi vă veţi convinge. Şi mai cu seamă nu uitaţi începuturile. Acolo e cheia. Acolo şi în „Moştenitorii Securităţii”, cartea lui Marius Oprea, pe nedrept uitată astăzi, când actualitatea ei ne încovoaie, ne arde şi ne umileşte.

Iar pe urmă amintiţi-vă. Amintiţi-vi-l pe Ion Iliescu promiţând că FSN nu se va transforma în partid şi nu va candida la alegeri, pentru ca pe 6 februarie 1990 să devină partid şi să candideze. Amintiţi-vi-l făcându-i golani pe contestatarii din Piaţa Universităţii, chemându-i pe mineri să-i snopească şi negându-şi ulterior implicarea. Amintiţi-vi-l ştergându-şi pantofii cu Proclamaţia de la Timişoara şi spunând despre Legea lustraţiei că e o măsură stalinistă şi anticonstituţională. Amintiţi-vi-l declarând că nu are nimic să-şi reproşeze. În fine, amintiţi-vi-l surâzând la întrebarea „Unde sunt teroriştii din decembrie?” şi răspunzând, nepedepsit nici azi de judecata divină: „Păi nu ştiu, unde sunt?” Legaţi acest din urmă surâs de surâsul lui Eugen Orlando Teodorovici şi închideţi cercul demonstraţiei.

Eugen Orlando Teodorovici primeşte acum diploma de Magna cum Fraude la domiciliu fiindcă a existat, cu aproape 28 de ani în urmă, un macaz al istoriei pe care România n-a izbutit să-l valorifice. De ce? Fiindcă a fost împiedicată de Ion Iliescu, susţinut şi ocrotit de Securitatea pe care a susţinut-o şi a ocrotit-o. Târgul a fost simplu: te lăsăm la putere „sărac şi cinstit”, ne laşi să ne desfăşurăm: afaceri cu statul, licitaţii trucate, fonduri dubioase, privatizări suspecte etc. Cu sau fără diplomă, Eugen Orlando Teodorovici e unul dintre miniştrii care s-au ocupat de fondurile europene, nu de altceva. La fel ca ministrul Integrării Europene de pe vremea lui Adrian Năstase, Hildegard Carola Puwak, care s-a făcut că nu-şi vede soţul şi fiul cum deturnează fonduri.

„Nu aveţi şi dumneavoastră o intersecţie cu băieţii ăia din servicii?” îl întreabă Robert Turcescu pe Eugen Orlando Teodorovici în emisiune. Turcescu ştie exact de ce întreabă, iar noi ştim de ce ştie. Teodorovici n-a absolvit nici Conservatorul, nici Artele Frumoase, ci Academia Naţională de Informaţii a SRI. O structură unde se organizează şcoli doctorale în afara legii. O structură unde Gabriel Oprea, plagiator dovedit, nu e doar doctor, ci şi coordonator de doctorate. O structură unde acelaşi Gabriel Oprea e profesor universitar, cu toate că nu ţine niciun curs timp de 14 ani. O structură unde există doctoranzi care plagiază de la propriii coordonatori, fără ca aceştia din urmă să aibă vreo reacţie. În fine, o structură care produce impostură academică doar pentru cei care nu trec dincolo de aparenţe. În realitate, diploma de la Academia Naţională de Informaţii a SRI e ceea ce englezul numeşte the seal of approval. Adică binecuvântarea sistemului şi integrarea diplomatului în structurile de putere. În locurile unde se face agenda şi se decid marile mutări. Aceasta e miza absolvirii, nicidecum împăunarea cu un act care altminteri valorează mai puţin decât hârtia pe care a fost tipărit. De altfel, Tedorovici recunoaşte, cu sfidarea zâmbilie pe care ţi-o dă conştiinţa impunităţii, că n-a fost prezent la nici măcar unul dintre cursurile pentru care i s-a adus diploma acasă.

Magna cum Fraude? Da, dar nu doar pentru Eugen Orlando Teodorovici. Mistificarea ia multe chipuri: pe al lui Neculai Onţanu, făcut general al armatei române. Pe al lui George Copos, devenit specialist în istorie medievală la puşcărie şi capabil să-l ameninţe cu justiţia, pentru prejudicii de imagine, pe cel din care a plagiat fiindcă i-a divulgat hoţia. Pe al umanistului Dan Voiculescu, pilon al securismului ante- şi post-Ceauşescu. Pe al doctorului în bordurologie Robert Negoiţă. Pe al parlamentarului Gheorghe „Dom’le, să vă spun sincer, meseria mea este auto” Coman. Pe al tuturor celor care au făcut şi fac din România ţara bunului-plac.