24 iulie 1938. Funeraliile Reginei Maria la Curtea de Argeş. Regina urma să fie înhumată, conform tradiţiei, la vestita mănăstire din localitate. Pe trotuar, în mulţime, o fetiţă de nici 11 ani privea cortegiul.
Gabriela Marinescu: „Eram mititică şi mă ducea mama de mănă să nu mă rătăcesc. Era foarte multă lume şi de o parte şi de alta a drumului”
„Nimeni nu e judecat pe drept cât trăieşte. Abia după moarte este pomenit sau dat uitării” ... spunea Regina Maria.
Profesoara Gabriela Marinescu şi mulţi alţi români nu au uitat-o. Cea mai puternică amintire a Gabrielei Marinescu din ziua funeraliilor de atunci e imaginea unui tânăr îndurerat - Regele Mihai.
Gabriela Marinescu: „Regele Mihai, singur după cortegiu, trist, cu şapca de elev a liceului din Predeal, era un fel de bască, pe o parte si era trist. Mie mi-a rămas în gînd că i-a curs o lacrimă”.
Născută în 1927, într-o familie de militari în armata regală, Gabriela Marinescu a purtat toată viaţa în suflet dragostea pentru rege şi familia sa.
Gabriela Marinescu: „O iubesc si ţin la familia regală pentru că familia regală a fost legată de sufletul meu prin tatăl şi bunicul meu care au fost militari şi au servit armata regală.”
Gabriela Marinescu a fost o viaţă profesoară de matematică la liceul Vlaicu Vodă din Curtea de Argeş. Ajunsă acum la o vârstă venerabilă, doamna profesoara a rămas singură. Aşa că întelege odată în plus durerea Regelui Mihai: „Regret că Regele Mihai, în vîrstă fiind, (si eu tot in varsta sunt) a rămas singur. Bineînţeles, alături de 5 fete. Eu am rămas singură fără nimeni...”
Speră ca sâmbătă să ajungă din nou, să vadă cortegiul funerar regal.
Gabriela Marinescu: „Aş dori să stau pe un trotuar să ma uit la cei care din partea familiei regale participă dupa cortegiul Reginei Ana. Am rămas cu amintirea aceasta...”