În 2002 ieşea din cabinetul psihoterapeutului care îi diagnosticase fetiţa cu autism. Avea să constate repede că prea puţini medici români ştiau cum poate fi ajutat un astfel de copil, aşa că şi-a asumat singură această sarcină. Astăzi, Milena Prună este o mamă fericită că fetiţa sa este elevă la o şcoală normală, iar centrul pe care l-a fondat a ajutat alte sute de copii cu tulburări din spectrul autist.
A vorbi despre autism în România de acum 12 ani era ca o predică în deşert. Sistemul medical şi cel educaţional se mulţumeau doar să catalogheze acest tip de afecţiune drept „handicap”. Clujeanca Milena Prună nu înţelegea nici ea prea mult, dar o durea că fetiţa ei nu răspundea când era strigată, repeta fiecare întrebare, nu spunea dacă îi este foame sau dacă o doare ceva.
„Am aflat că e o tulburare pentru toată viaţa. Am primit nişte recomandări cu medicamentaţie şi cam atât... şi am fost invitaţi să revenim la un control, un consult în şase luni”, îşi aminteşte Milena Prună, iniţiatorul Centrului de Autism Transilvania.
Când a reuşit să depăşească şocul veştii, a pornit o luptă pe cont propriu: „A fost foarte greu, pentru că nu era nici măcar o carte în limba română. A trebuit să se le comandăm din Statele Unite, să aflăm de metodele cele mai potrivite.”
Încet, a descoperit cât de mulţi părinţi erau în aceeaşi situaţie, neputincioşi în faţa unui sistem care nu îşi punea problema să îi ajute. În 2006, Milena Prună a pus bazele Centrului de Autism Transilvania şi a renunţat la slujba de învăţătoare. S-a recalificat pentru a putea ajuta copiii care suferă de autism.
„În şase ani am avut şase sedii diferite pornind de la un spaţiu mic cu igrasie în care am stat puţin bineînţeles, apoi un demisol. S-a dovedit şi acela a fi curând neîncăpător. Numărul de cereri era tot mai mare şi în cele din urmă am reuşit să obţinem printr-un act de bunătate extraordinar în folosinţă acest spaţiu pentru o perioadă de zece ani în regim gratuit”, spune Milena.
Sute de copii au fost recuperaţi aici şi s-au integrat în familie şi colectivităţi şcolare. Le-a crescut gradul de independenţă şi îşi pot folosi abilităţile speciale. „Programele noastre includ terapie comportamentală, kinetoterapie, logopedie, integrare senzorială, incluziune socială, interacţiune cu grupuri, consiliere pentru părinţi. Sunt copii care fac terapie în centru, sunt copii pe care îi însoţim în şcoală şi grădiniţă normală şi oferim terapie suplimentar”, explică ea.
În cel mai modern centru de acest fel din România, 71 de copii au programul zilnic organizat de 17 psihologi, pedagogi de recuperare, asistenţi sociali şi kinetoterapeuţi. Modelul terapeutic include o grădină de legume pentru copii şi prezenţa unor animale special dresate.
Pentru mulţi părinţi, efortul financiar este copleşitor. Deşi costurile terapiei sunt de trei ori mai mici decât la alte cabinete de profil, tot ajung la aproape 1000 de euro lunar. Însă rezultatele merită din plin. Acum, fetiţa Milenei Prună este eleva unei şcoli normale şi nu mai are nevoie de însoţitor. Aşa că mama se dedică în continuare misiunii de a oferi ajutor altor copii, pentru a putea ieşi din lumea minţii lor speciale.
România nu are în acest moment un sistem de recuperare a copiilor cu autism creat de stat.
În zilele în care românii se întorc la credință, înaintea celei mai importante sărbători a creştinilor, Digi24 le oferă, prin intermediul „Poveștilor credinței”, un nou prilej de meditaţie. În perioada Sărbătorilor Pascale, la Digi24 HD, „Lumina e în oameni”.