Alina Zară a studiat teatrul, dar şi-a găsit împlinirea în satul natal cu nume pe care ea l-a transformat în renume. Acasă, la Mândra, Alina dă o nouă viaţă zestrei de tradiţii locale, pe care le-a iubit mereu. Aşa a învăţat de la bunica, mama Ruţa, cum o ştiau sătenii.
„Pânzele pe care le ţese suveica le-am transformat în tricouri, am spus poveştile pe care le spuneau bătrânele care ţeseau pânza cu suveică, am adunat copiii ca să audă poveştile şi de acolo Dumnezeu le-a aşezat şi le-a ordonat cu rost şi rânduială pe toate”, spune Alina Zară.
A scos din cufere uitate în poduri ţesături de pe vremuri, ştergare, feţe de masă, mâneci de ie sau gulere de cămăşi. Din ele s-a născut ideea tricourilor cu broderii tradiţionale de colecție, însoţite de mesaje. Acum, tricourile de la Mândra sunt celebre şi au lansat o modă.
„De exemplu, aceasta are o pânză pe care o am din zestrea dascălilor de aici, e un ştergar şi mesajul pleacă spre cineva din străinătate care îl face cadou şi atunci automat este Romanian T-shirt”, spune ea.
De curând, Alina a început un nou proiect: Colţul românesc. Este o pernuţă ca o reinterpretare în design modern a motivului Colţii Lupului. Dar şi ca semn de popas cu oameni dragi, unde oamenii mai schimbă o vorbă. Însă cel mai mult îi place să le arate copiilor din sat ce frumoase sunt cusăturile şi portul popular autentic.
„Pentru Ziua Universală a Iei, fetele şi-au propus să-și coasă singure prima lor ie. Şi ne-am apucat. Nu le învăţ foarte mult, ele mă învaţă pe mine. E fabulos cum îşi aleg semnele, cum le citesc”, spune Alina Zară.
Alina visează să deschidă într-o zi Muzeul de Pânze şi Poveşti la Mândra, pentru că i se pare cel mai frumos loc din lume.