GENERAȚIA REVOLUȚIEI. 18 decembrie 1989: „Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!”
În dimineața zilei de 18 decembrie 1989, Timișoara era un oraș devastat: clădiri distruse, mașini incendiate, vitrine sparte, tancuri pe străzi. Miile de cartușe trase în seara și noaptea precedentă erau măturate de chiar de cei care apăsaseră pe trăgaci. Intrările în oraș erau blocate, iar liniile telefonice fuseseră tăiate. Orașul era izolat de țară și de lume. Spitalele erau pline de morți și de răniți.
„Cred că toată viața o să-mi amintesc de acest masacru. Ne-or împușcat ca pe niște lași. Bandiții vor să ne omoare, să ne otrăvească. Pur și simplu am rămas stupefiat când am văzut că trag. Dacă credeam că vor trage, poate că fugeam, dar nici prin gând nu mi-a trecut că trag”, spunea Ioan Pricop în 1989, de pe patul spitalului.
L-am filmat pe Ioan Pricop după 24 de ani. A fost unul dintre sutele de oameni împușcați cu sânge rece pe străzile Timișoarei în seara zilei de 17 decembrie. Se alăturase unui grup care mergea spre centrul orașului, dar drumul le-a fost blocat de un pluton de militari.
„Și ăia au început: ţaca, ţaca, ţaca. Și zic. aoleu, ce-i asta? Și atunci mi-a sărit o bucată de asfalt în obraz, şi-n momentul ăla zic: Îs adevărate! Și când am spus adevărate m-am întors. În momentul când m-am întors, atunci am simţit o bubuitură, nu durere, durere după aia am avut”, povestește acum bărbatul.
76 de oameni fuseseră împușcați mortal în seara de 17 decembrie la Timișoara. În dimineața zilei de 18, moartea plutea încă în aerul rece al orașului. Grupuri de protestatari începeau să se adune din nou în centru. Furioși, timișorenii strigau: „Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!”.
Tonul împușcăturilor l-a dat generalul Mihai Chițac, trimis special de Ceaușescu pentru a reprima mișcarea de protest. „La canaliile astea le trebuie revoluție? Lasă că le arătăm noi revoluție!”, a exclamat generalul, după care care a deschis focul asupra mulțimii adunate pe treptele catedralei.
„Cu toate că am văzut că se trage, nu mi-am închipuit, deci am refuzat să cred, că e în stare om să tragă în om şi de aia am rămas în faţă şi am primit-o”, spune Ioan Pricop.
Veștile despre revoluție trec granițele României. Postul de radio Europa Liberă transmite primele informații prin vocea lui Neculai Constantin Munteanu: „E un început în tot sfârşitul. Timişoara e acum numele oraşului românesc scris şi pronunţat în toate limbile pământului. Timişorenii au ieşit în stradă pentru a le reaminti românilor şi opiniei publice internaţionale că e nevoie şi în România de schimbările radicale care s-au produs în celelalte ţări comuniste”.
În seara de 18 decembrie, prin intermediul Europei Libere, Regele Mihai adresează un mesaj poporului român după 42 de ani de când fusese alungat din țară de comuniști: „Sunt cu gândul şi cu sufletul alături de voi. Armele nu pot zdrobi sufletele, nu pot nimici idealurile. Nu îi provocați, fiţi paşnici, dar demni. Cu Dumnezeu înainte!”.
Pentru Ioan Pricop revoluția se încheiase însă. Era internat la spitalul de ortopedie cu mâna dreaptă zdrobită de un glonț pe Calea Lipovei. După 24 de ani nu regretă nimic: a câștigat lucrul cel mai de preț pentru care a riscat totul – libertatea.
După ce a înfruntat comunismul, în capitalism, Ioan Pricop și-a deschis propria sa afacere, bazată pe noroc. Se ocupa de o agenție loto, vinde iluzii și nu cere nimic nimănui.
A învățat cum se poate trăi pe cont propriu chiar la începutul anilor 90. Medicii austrieci l-au luat din patul spitalului de ortopedie din Timișoara și l-au dus la Viena să-i repare mâna. A stat șase luni în Austria și acolo a descoperit mirajul Occidentului. Din spital, Ioan Pricop nu putea să le scrie celor de acasă.
Așa că s-a înregistrat și a povestit ce minuni a văzut: „Când am venit la Viena ni s-a adus un fruct de ne uitam toți la el ca la OZN-uri. Ce dracu' o fi fructul ăsta? Un fel de cartof cum îi la noi, dar mai păros așa. Ce era? Ei îi zic kiwi. Au râs toți de noi că noi n-am văzut așa ceva în România. Mezeluri tăiate la milimetru, felii cu celofan deasupra, un fel de celofan foarte subțire...”.
„Noi, în loc s-o fi luat pe cărările bătătorite de ceilalţi, mă refer la occidentali, care aveau experienţă, am luat-o pe arătură, că noi suntem români şi noi ştim mai bine ce e de făcut pe lumea asta. Și pe arătură mergem şi acuma, se vede”, este de părere Ioan Pricop.
Ioan Pricop locuiește și astăzi pe strada Liniștei din Timișoara. După 24 de ani de când este liber, se străduiește să lase noii generații moștenirea câștigată de generația revoluției.
Tu ce ai făcut la Revoluție?
Îți aduci aminte unde erai în decembrie '89? Unde iți erau părinții și prietenii, ce făceai, la ce te-ai gândit urmărind evenimentele de atunci sau participând la ele? Ajută-ne să recreăm povestea acelor zile, povestea unei generații.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
