Alesia şi Iris sunt două copile frumoase din Piteşti care îşi aşteaptă tatăl acasă mai mult decât pe Moş Crăciun. Bărbatul lucrează în Anglia - speră să adune bani cât să-şi poată cumpăra o casă a lor. Fetelor deja le-a ajuns dorul, în 5 ani de când tatăl e departe, şi spun că, dacă în România nu se schimbă nimic să poată trăi aici, împreună, atunci vor pleca şi ele. În acest an, campania Mov Crăciun își îndreaptă atenția asupra copiilor care cel mai mult își doresc să le vină acasă părinții plecați la muncă în alte țări. E o realitate crudă la care merită să ne gândim mai mult. Îi cunoaștem pe câțiva dintre ei, pe care îi ajută organizația Salvați Copiii.
Pe Alesia şi Iris le desparte doar un an şi le uneşte acelaşi dor sfâşietor de tatăl care nu a mai ţinut cont că a făcut o facultate şi a plecat să conducă TIR-uri în Anglia. Ca să îşi mai uite amarul, vorbesc cu el cât se poate de des şi îi poartă hainele, ca să îi simtă mirosul și să își închipuie că este acasă.
- Maimuţa, unde mi-e tricoul?
- Ha, ha, nici nu mă lasă să îl spăl!
- Să ştii că nu mai are mirosul tău, acum miroase a Iris!
Când nu sunt la şcoală, Alesia şi Iris fac tot timpul câte ceva, ca să nu aibă timp să se gândească la tatăl plecat de nevoie departe de ele.
Izabela Mohora - mama fetelor: La început au fost afectate, în special fetiţa cea mare a fost foarte afectată, a făcut o depresie.
Alesia: Nu putem să spunem că îl vedem foarte des... o dată la două luni, la trei luni. Niciodată nu este de ajuns!
Când tatăl îşi anunţă însă sosirea la Piteşti pentru câteva zile, fetiţele fac pregătiri speciale.
Alesia: De când auzim că şi-a cumpărat bilet de avion pregătim câte o surpriză sau îi spunem Tati, ţi-am făcut o surpriză! Ce surpriză? O surpriză!
Separarea se pare că ajunge însă aproape de final... părinții și fetițele fac bilanțul.
Alesia: De cele mai multe ori nu se potriveşte să fie în ţară, nici când începe şcoala... nu este alături de noi mereu. "
Izabela Mohora: Nici eu nu ştiu dacă mai merită acest sacrificiu pentru că pierdem anumite lucruri care nu au valoare financiară, au valoare sentimentală şi probabil când o să tragem linie balanţa o să fie în defavoarea amintirilor.
La 11, respectiv 10 ani, Alesia și Iris nu mai cer demult Moșului rochițe și păpuși. Au o singură mare dorință.
Alesia: Să putem să trăim toţi aici, împreună, în România. Dacă nu o să se schimbe nimic în România o să plecăm noi!