Făt-Frumos din abataj

Miron Cozma a fost protagonistul unui reportaj difuzat pe la începutul săptămânii la Kanal D. Compatibilitatea dintre postul TV şi personajul în chestiune e deplină.

Pe de o parte, Kanal D poartă în însăşi denumirea lui aluzia rigolei. Pe de altă parte, scurgerile de limbaj şi de comportament ale lui Miron Cozma nu puteau găsi un mai bun canal – sau poate Kanal – de evacuare. Sigur, pentru un post TV cu o exigenţă iremediabil anemică, domnul Cozma este pesemne expresia enciclopedismului de tip nou. Avem de-a face cu un om care şi-a prins la pălărie atât de multe pene, încât e de mirare că nu încep să se elimine între ele. Miron Cozma este sau a fost inginer, ortac, căpetenie de răzmeriţă, rocker, poet, amorez tomnatic, practicant de arte marţiale, impresar, preşedinte de club de fotbal, bătăuş, vedetă de televiziune, politician etc. Acelaşi Miron Cozma, către care un Giorgio Vasari sau un Pico della Mirandola n-ar putea privi decât invidios şi umil, urmează să fie – încap puţine dubii – preşedintele României.

Miron Cozma nu e primul impostor care jinduieşte după fotoliul prezidenţial. Şi nu va fi nici ultimul. E simplu. Câtă vreme poate candida oricine, va candida – logic – oricine. Câtă vreme depunerea candidaturii nu va fi precedată, sau măcar urmată, de un control psihiatric, drumul spre farsă va fi neted şi asfaltat. Lumea încă şi-i aminteşte pe unii dintre candidaţii cei mai bizari: evazionistul fiscal Constantin Ninel Potârcă, agresorul domestic Raj Tunaru, escrocul Nati Meir, karatistul Marian Bătăiosu şi, peste toţi, spectacolul biped Mihai Florin Nahorniac, strănepot al lui Ştefan cel Mare şi posesor de fotografii în care apare alături de Muammar al Gaddafi. Cei mai mulţi dintre ei au ajuns la închisoare în loc de Cotroceni, fără ca asta să grăbească elaborarea unor criterii de triere care să nu mai permită noroiului să se creadă nufăr.

Kanal D l-a înfăţişat pe Miron Cozma în logica prezentărilor de colecţii vestimentare: primăvară-vară şi toamnă-iarnă. Şi trebuie spus că omul reuşeşte să se păstreze la aceeaşi cotă a ridicolului, indiferent de sezon. Iată-l, de pildă, pe Miron Cozma în rit estival, hârjonindu-se cu valurile care se sparg de ţărmul mării, ridicând câte un picior, cum a văzut în filmele cu Van Damme, şi tocând aerul cu mişcări cu care de obicei toci vinetele pentru salată. Iată-l şi în varianta hibernală, în decorul alb al unui parc din Bucureşti, ba căzând teatral pe spate în zăpadă, ba chelfănind à la manière de Steven Seagal un copac care, spre cinstea lui, s-a mărginit la o expectativă seniorială şi încremenită. Va fi dorit, poate, Miron Cozma să-i ardă şi un cap în (fi)gură copacului, cum i-a făcut lui Dănuţ Lupu în 1998 la Petroşani, dar poetul din el l-a prevenit la timp că un copac cu trăsături umane e o simplă personificare şi că singura urmare concretă a contactului fizic cu un trunchi noduros e hemoragia.

E Miron Cozma, cel de la televizor şi din realitate, victima fantasmelor mesianiste? Aşa s-ar părea, câtă vreme omul ia de bun ce i-a spus cândva Adriean Videanu, spre a testa, probabil, côté-ul paranoic al personajului: „Băi, Miroane, ăia 75% care nu merg la vot pe cine crezi că aşteaptă?” Fireşte, nu e singura dovadă că viitorul candidat la preşedinţie nu mai locuieşte în realitatea noastră. Cu un an şi ceva în urmă, pe când îşi găsise loc la postul de televiziune Vătafu TV, Miron Cozma se lăuda că urmează să modereze o emisiune în care va vorbi pe skype cu Paul Goma. E de presupus că, la auzul veştii, Dalai-Lama, Salman Rushdie şi Adele se vor fi înscris febril pe lista de aşteptare, gata să mituiască zdravăn spre a prinde un loc în faţă.

Recunosc cinstit, nu sunt pregătit să trăiesc sub autoritatea prezidenţială a lui Miron Cozma. Şi cred cu stăruinţă că locul anumitor oameni, candidaţi sau nu, e în cămaşa de forţă. Singura parte bună a ceea ce a Miron Cozma anunţă drept triumf personal la viitoarele alegeri e marea lui găselniţă de campanie, pe care a deconspirat-o în acelaşi reportaj de la Kanal D. Ei bine, domnul Cozma nu va ţine discursuri oamenilor strânşi să-l audă, ci le va recita din poeziile proprii. Pentru orice iubitor de literatură, vestea e o lovitură în plex. Ca poet, Miron Cozma reuşeşte să se plaseze chiar sub versificările infantile ale lui Corneliu Vadim Tudor, ceea ce nu-i deloc simplu. Sper că, reproducând aici un fragment din creaţia mironcozmiană – pe când un volum cu titlul Făt-Frumos din abataj? – , voi face reclama cuvenită poetului şi-l voi ajuta să adune cât mai mulţi oameni la mitingurile din campanie, unde oamenii vor veni doar cu felia de pâine, circul fiind asigurat din oficiu. Aşadar: „Astăzi este sărbătoare, / Inima-n piept ne tresare, / Cântec, dans şi voie bună, / Mirii-ncep viaţa-mpreună, / Mireasa e ca o floare, / Ca o stea strălucitoare, / Şi mirele fericit / Lâng-a lui stea a-nflorit” (Imnul mirilor).

Dacă ar auzi aceste versuri, copacul bumbăcit de Miron Cozma în parc s-ar usca de la rădăcină.