Experiență extremă, povestită de parapantistul Toma Coconea: Intram în hipotermie. Am luat o piatră și mi-am dat cu ea în cap
La 100 de ani de la Marea Unire ne îndreptăm atenția asupra celor care fac, de fapt, România - oamenii ei. Cei care, prin ceea ce fac, poartă în toată lumea renumele țării lor și le arată tuturor că România nu înseamnă cerșetori și dictatură. Eroi, oameni de geniu sau români simpli, necunoscuţi care îşi iubesc ţara cu fiecare picătură din fiinţa lor. Câte o poveste pentru fiecare an care s-a scurs de la 1 decembrie 1918 și până acum. Vi le prezentăm, de-a lungul acestei luni, la Digi24.
Este dependent de adrenalină și îndrăgostit pe viață de zborul cu parapanta. Nu se dă în lături nici de la alte competiții extreme. Tot ce vrea e să alerge și să zboare cât mai mult. Este singurul sportiv din lume care a luat parte la toate cele 8 ediții organizate până acum ale Red Bull X-Alps, una dintre cele mai dure competiții din lume. Tomi, cum îl știu prietenii, sau Toma Coconea, cum figurează în actele oficiale, este din Petroşani, are 43 de ani şi se poate lăuda că a zburat și a alergat peste tot prin lume. S-a întors de fiecare dată acasă, în România și nici nu se gândește că ar putea trăi în altă parte.
Tomi Coconea: Rămâne parapanta prima mea mare dragoste. Sunt îndrăgostit de multe sporturi de munte, dar parapanta rămâne prima mea dragoste.
Stăpân în înaltul cerului, Tomi se simte cel mai bine atunci când are pământul la mii de metri sub el. Nimic nu poate egala senzaţia de libertate, din momentul în care vântul îl poartă prin văzduh. E un sentiment de care Tomi este dependent încă de când era doar un adolescent de doar 15 ani. Dragostea pentru zbor l-a scos din mina în care lucra și l-a dus deasupra crestelor Munţilor Parâng.
Tomi Coconea: Au venit niște francezi chiar după revoluție și s-au cazat la cabană și am văzut, pe vremea aia erau videouri, ne uitam la video la zboruri cu parapanta și am văzut sacii și a doua zi am ieșit cu ei. Ne-au lăsat 2 parapante donație, și de acolo a început toată nebunia, tot pionieratul, cu mici incidente, alergam foarte mult să ne ridicăm câțiva metri, cu mici entorse.
Pasiunea pentru sport şi munte i-au îndreptat apoi paşii spre alte şi alte sporturi extreme. Cumva în contradicţie cu firea lui calmă şi răbdătoare. Dar nevoia de adrenalină e cea care îi dă de fiecare dată o ambiție dincolo de limite.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Tomi Coconea: Pe cât par de calm, atâta sunt și de încăpățânat, și de agitat în anumite momente.
-În momentele în care ți-ar veni să renunți și te încăpățânezi să n-o faci?
-Nu, nu prea, nu mă gândesc să renunț, eu întotdeauna am fost convins că în ultramaratoanele astea la care particip și la cursele de anduranță psihicul face foarte mult și niciodată n-am plecat cu gândul să renunț, deci îs foarte încăpățânat.
Nu a considerat vreodată că luptă împotriva celorlalți concurenți. Cel mai de temut adversar al lui Tomi Coconea a fost de fiecare dată chiar Tomi Coconea.
Toma Coconea: Am rămas blocat într-un vârf de munte, nu credeam că voi putea rămâne vreodată blocat pe 1 metru pătrat pe munte. Era un vânt foarte puternic, cu grindină, îmi băgam degetele în ochi și nu vedeam de negura care era. Am început să arunc cu pietre în stânga și-n dreapta, eram pe marginea unei prăpăstii. Am început să intru în fazele de hipotermie. Am realizat ce mi se poate întâmpla, că dacă adorm nu mă mai trezesc, am luat o piatră, mi-am dat cu ea în cap. Mi-am spart capul, a fost așa, un moment de panică. Am început să mă lupt cu mine, să fac, cred că am făcut cele mai multe flotări și genoflexiuni în noaptea aia și am început să strig, să urlu, și a fost o noapte lungă.
Considerată una dintre cele mai dure întreceri de anduranță din lume, Red Bull X-Alps este competiția de la care Tomi Coconea nu a lipsit nici măcar odată. La fiecare ediție a zburat și a alergat mii de kiometri. Tot aici a trăit de altfel cele mai grele momente ale vieții sale. A fost salvat de fiecare dată de faptul că este determinat și ambiţios.
Toma Coconea: Mi se blocau mușchii, era suporterul meu Daniel Pisică care urla la mine și îmi dădea cu bâta de baseball în mușchi ca să îi deblocheze și urlam și mă ridicam după câteva secunde și plecam mai departe, iar cădeam pe asfalt ca pe o scândură.
Când e în țară, Tomi urcă zilnic în Parâng. Dar nu fiecare zi e bună pentru zbor, așa cum și-ar dori.
Tomi se pregăteşte deja pentru provocările din 2019. I se va alătura lui Tiberiu Ușeriu în ultramaratonul arctic și va fi prezent din nou la Salzburg, pentru a 9-a ediție a Red Bull X-Alps. Până atunci, lucrează însă la un proiect de suflet.
Toma Coconea: În 1991, acum 27, 28 de ani am decolat prima oară cu parapanta chiar din locul ăsta și de atunci spuneam că aici îmi voi construi casa și școala de zbor. Nu numai zbor cu parapanta, alpinism, drumeții, schi de tură, schi alpin.
Tomi a călătorit, a lucrat și a concurat în aproape toate țările lumii. S-a întors de fiecare dată într-o Românie încă departe de normalitatea pe care a văzut-o dincolo de graniţele ei. Dar, o Românie căreia îi sărbătorește cu mândrie centenarul.
Toma Coconea: Iubesc România și nu am de gând să plec, de-aia îmi doresc să construiesc aici proiecte și să merg mai departe. Le doresc românilor să fie mai uniți, mai pozitivi, mai încrezători. Asta ne lipseşte foarte mult că suntem un pic dezbinaţi.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
