EXCLUSIV DIGI24.RO: Au fugit din Norvegia pentru a-și păstra familia (II). „Ochiţi” de Barnevernet pentru că băiețelul sărea în brațele mamei când aceasta îl lua de la grădiniță

Data actualizării: 16.08.2016 10:58 Data publicării: 23.01.2016 18:25

parlamentul norvegiei — Foto: Guliver/GettyImages

©FOTO: Gulliver/GettyImages

Tatăl, a acceptat, sub protecția anonimatului, să prezinte povestea sa echipei Digi 24. De aceea, vom folosi, în cele ce urmează, un nume fictiv: Claudiu.

„Mama este o piedică în calea dezvoltării copilului și a integrării lui în societatea norvegiană”

Problemele au început pentru familia de români la sfârșitul anului 2012, când băiețelul avea 5 ani. „După un an de grădiniță (am dat copilul la gradiniță la 3 ani, timp în care mama a urmat cursuri intensive de limbă norvegiană la universitate, nu cele organizate pentru refugiați), am observat că vocabularul copilului era destul de sărac. Mama a început, din ce în ce mai insistent, să întrebe ce anume face grădinița în privința limbii. Ni s-a răspuns că limba se învață prin joacă. Neprimind niciun program al grădiniței, așa cum se obișnuiește în Norvegia, și auzind copilul plângându-se că nu are cu cine se juca, ba chiar că este bătut de către ceilalți copii, am revenit la grădiniță cu aceleași întrebări. În plus, am arătat că, în condițiile date, limba rămâne o mare problemă și am solicitat ajutor specializat pe parte de limbă. Ni s-a refuzat politicos cererea, insistându-se pe învățarea limbii prin joacă. Cât despre partea violenței dintre copii, cu impactul negativ pe care-l are asupra copilului nostru, ni s-a răspuns că sunt copii și că nu îi pot forța, dar că se înțeleg ei până la urmă”, povestește tatăl cum au început problemele pentru familia sa.

În paralel, grădinița a demarat o serie de ședințe cu părinții, la una din ele participând și un psiholog, care a încercat să-i convingă pe mamă și tată că metodele folosite de instituție sunt valide. Totodată, li s-a cerut părinților să aducă băiatul mai devreme la grădiniță (la 7.30 în loc de 9.00), pe motiv că va putea învăța mai bine limba norvegiană. „Până la ora 9.00, erau aceiași cinci-șase copii, niciunul nativ norvegian. În plus, ora 9.00 era mai convenabilă pentru noi, dat fiind programul nostru de lucru și activitățile din familie. Totuși, am convenit să aducem copilul la 7.30”, își continuă Claudiu relatarea.

„În ianuarie, la nicio lună după ultima ședință, s-au dat testele de limbă obligatorii și ni s-a comunicat verbal că testul a ieșit OK, cu mici probleme pe ici, pe colo, nimic grav. Imediat după test a fost un incident neplăcut în grădiniță, un caz de meningită bacteriană. Dincolo de faptul că autoritățile au tratat problema atât de discret, încât nici părinților nu le-au fost date detalii despre amploarea și gravitatea problemei, copilul nostru s-a simțit rău după vaccin aproape o săptămână, fiind la un pas de a fi spitalizat. În acest timp, firește că a lipsit de la grădiniță, motivul fiind adus la cunoștință grădiniței”, povestește părintele.

Acesta subliniază și faptul că medicul de familie le recomandase să nu scoată copilul din casă la temperaturi foarte scăzute, or în acele zile se înregistraseră și minime de -15 grade Celsius.

Scrisoare către Barnevernet după cinci zile de absență de la grădiniță

Totuși, considerând îndelungată o absență de cinci zile a copilului, grădinița a redactat o scrisoare către Barnevernet. Pentru a le fi prezentat documentul, părinții au fost convocați la o nouă ședință, catalogată de grădiniță ca fiind una „obișnuită”. Tatăl le-a adus la cunoștință reprezentanților instituției de învățământ că nu poate participa la întrevedere, din cauza unor obligații de serviciu, dar mama a fost prezentă. „Știam că au obligația să ne anunțe data, locul, participanții și scopul, lucru care acum nu s-a întâmplat, pentru prima dată în mai bine de 10 ședințe. La sedință au participat managerul grădiniței, adjunctul și, în premieră, un translator român. Oameni pe care soția nu-i văzuse niciodată (doar pe adjunct îl văzuse o dată în 18 luni)”, precizează Claudiu. Cu prilejul întâlnirii, mamei i-a fost comunicat că, pe lângă problemele de limbă, băiatul ar avea și probleme de socializare. Mai mult de atât, mama a fost acuzată că „nu are aptitudini sau voința de a lăsa copilul să se dezvolte”, grija ei față de băiat „sufocându-l”. „Asta în condițiile în care copilul nostru stătea în grădiniță 8-9 ore pe zi, ocazional 5-6 ore. A căzut cerul pe soția mea!”, își amintește Claudiu.

„Fă ca ei, zi ca ei și treaba o să fie bună”

„Am sunat la Ambasadă, zilele următoare, și am aflat că singurul ajutor pe care ni-l pot da e doar un sfat, și ăla prost: "Fă ca ei, zi ca ei și treaba o să fie bună". Am realizat că sunt al nimănui”, arată părintele român.

La două săptămâni de la trimiterea sesizării către Protecția Copilului, reprezentanții grădiniței au mai avut o întâlnire cu părinții. „Am înțeles clar, în urma ședinței, că scrisoarea către Barnevernet a fost trimisă de reprezentanții grădiniței pentru a ne arăta că trebuie să facem cum spun ei. Un mic șantaj cu legea-n mână, ca să spun așa”, continuă tatăl. După acest moment, reprezentanții grădiniței au jucat cartea liniștirii părinților, spunându-le că acum este totul în regulă, că băiatul socializează și face progrese în învățarea limbii norvegiene și că ei vor transmite toate aceste concluzii mai departe Protecției Copilului.

În intervalul care a precedat prima întâlnire cu reprezentanții Barnevernet, familia a încercat să afle cât mai multe informații despre Protecția Copilului și a vorbit cu oameni care se intersectaseră cu Serviciul. „Am realizat că suntem într-un mare pericol. Verbal, grădinița ne liniștea. Numai că internetul și oamenii pățiți spuneau altceva, așa că am păstrat o doză mare de neîncredere”, precizează Claudiu.

Anchetă la medic și Fisc

Prima întrevedere cu reprezentanții Barnevernet a fost programată în ajunul Paștelui catolic. Adică, într-o zi în care grădinița era închisă, fapt perceput de mamă și tată drept o nouă șicană. „Cum trebuia să fim amândoi părinții la ședință, am lăsat copilul la niște amici, imigranți și ei, care au o fetiță. Prima întrebare a reprezentanților Serviciului a fost "unde este copilul?" și au fost tare dezamăgiți să afle că băiatul se joacă cu copilul altor imigranți. Ne-au spus că își cer scuze pentru neplăcerile create, că nu și-au dat seama că suntem imigranți și s-ar putea să nu avem cu cine lăsa copilul”, povestește părintele.

Cât despre întrevedere, din partea Protecției Sociale au participat două doamne psiholog, care au explicat mamei și tatălui, formal și intimidant, că trebuie să păstreze confidențialitate maximă asupra întregii situații, în caz contrar riscând urmărirea penală. Le-au mai cerut să semneze o hârtie cum că sunt de acord ca Serviciul să culeagă informații despre caz din mai multe surse, inclusiv medicul de familie și Fisc, fără a le fi oferite explicații. „Am întrebat care e relevanța acestor informații pentru caz și, după răspunsul dat, mi-am dat seama că nu-i mai întrebase nimeni așa ceva. Mi-au răspuns în loc de relevanță, de unde iau informațiile și atât. Am depășit momentul stânjenitor repede, dar hârtia nu am semnat-o. Înainte de a pleca, am întrebat dacă grădinița a trimis vreun update și răspunsul a fost, sec, nu”, povestește tatăl. Cu alte cuvinte, reprezentanții grădiniței mințiseră când au zis părinților că vor transmite Barnevernet informații pozitive despre evoluția copilului.

„Au plecat ca niște hoți”

La o săptămână de la întâlnire, grădinița a mai testat o dată copilul în ceea ce privește cunoștințele de limbă norvegiană, fără ca părinții să fie informați (au aflat de noua evaluare doar pentru că mama a venit mai devreme la grădiniță, exact când unul din educatori testa copilul). „Am cerut o copie și, comparând testele, am observat că ies mai prost, arată o involuție. În același timp, verbal eram asigurați că totul este ok. Punând cap la cap cele scrise cu cele zise, reieșea clar că diferența dintre scris și vorbit e uriașă și că intențiile lor (grădiniță și Barnevernet) nu sunt tocmai ortodoxe, moment în care am decis plecarea din Norvegia”, povestește tatăl.

Pe la mijlocul lunii aprilie 2013, mama și băiatul au plecat, dar doar după ce familia și-a luat o serie de măsuri de precauție, începând cu aceea că nu a cumpărat bilete directe spre România, ci cu mai multe opriri, ca să pară că este vorba de o simplă excursie în străinătate. „Au plecat ca niște hoți, cu frica să nu vină autoritățile după ei”, precizează Claudiu.

În căutarea răspunsurilor și a dreptății

Tatăl a rămas singur în Norvegia, pentru a obține răspunsurile mult căutate și pentru a încerca să demaște atitudinea răuvoitoare a autorităților. A început prin a anunța grădinița că băiatul nu mai merge la ei, după care a cerut Barnevernet o întâlnire „în trei” (tată, Protecția Copilului, grădiniță). „Barnevernet mi-a comunicat că, între timp, au încercat să vorbească cu noi la telefon să ne comunice că au închis cazul, evident după ce grădinița i-a anunțat că nu mai aducem copilul la ei. Cât timp copilul a venit la grădiniță n-au făcut-o, deși trecuse aproape o lună de la ultima ședință cu ei”, declară tatăl.

„La ședința în trei, cel mai bun răspuns pentru afirmațiile scrise ale grădiniței a fost: "Așa am simțit noi". Nimeni nu a fost în stare să-mi ofere ceva măsurabil, care să justifice afirmațiile grave pe care le-au făcut la adresa soției mele. Singurul lucru în privința asta era faptul că, la plecare, copilul sărea în brațele mamei de cum o vedea. Am avut o conversație spumoasă pe alocuri prin absurdul argumentelor, la sfârșitul căreia toată lumea se declara mulțumită că și-a făcut datoria și se scuza de eventualele greșeli, ignorând faptul că familia mea a trecut printr-o anchetă în care anchetatorii nu au fost în stare să-mi explice de ce mă anchetează mai exact, ce anume caută, ce și unde am greșit noi ca părinți”, relatează Claudiu.

Întrebări similare celor ridicate în acea ședință a pus tatăl, ulterior, și municipalității, Prefecturii și Poliției. Raportul Barnevernet pe caz i-a fost transmis după șase luni, timp în care tatăl a insistat săptămânal. „Toți mi-au răspuns că Barnevernet și-a făcut treaba conform legii, însă nimeni nu a căutat să vadă motivele. Ba din contră, mi s-a spus în față (niciodată în scris când le-am cerut asta) că sunt ocupați cu alte treburi mai importante. Nici avocații n-au fost de vreun ajutor. Singurul care a fost mai receptiv la problema mea cu autoritățile a fost un judecător, care mi-a explicat cum stau treburile în Norvegia și ce opțiuni am în cazul în care vreau să ajung cu ei în tribunal. Dar, pentru așa ceva, îți trebuie cel puțin câteva sute de mii de coroane”, își încheie tatăl povestea.

Concluzia tristă a acestuia? „Copiii în Norvegia îți pot fi luați și dacă ai grijă de ei, atâta timp cât intersectezi cumva interesele mărunte ale cuiva care cunoaște sistemul. Asta e impresia lăsată mie, n-am avut curajul sau nebunia să și probez asta, iar sfatul meu pentru cei care au probleme cu Barnevernet este să părăsească Norvegia dacă țin la ei mai mult decât la orice.”

Citiți și: