Easywash. Secretul unei afaceri reușite sau cum poți face bani din rufe murdare
Progresul se obţine cu muncă şi idei. Idei care nu trebuie să fie neapărat inovatoare. Modele vechi sau străine pot fi adaptate la specificul ţării, iar rezultatul poate fi un succes. Contează însă oamenii care aleg să le pună în practică, cât de determinaţi sunt pe această cale a antreprenoriatului şi cât de mult riscă pentru ideile lor. În România există poveşti de succes, construite pe baza unor activităţi banale, dar care au prins foarte bine. Este ceea ce jurnalistul Sergiu Voicu vă prezintă într-un nou episod din campania „România Fast Forward”.
Doi atleţi de lot naţional şi-au inspirat afacerea din viaţa grea de cantonament. Nevoia i-a învăţat. Traiul departe de casă, fără confortul obişnuit le-a arătat că se pot scoate bani inclusiv din haine murdare. În timp, au reuşit să pună la punct o reţea de spălătorii, extinsă inclusiv în franciză. Însă până la succes a fost cale lungă, bani cheltuiţi şi nopţi nedormite.
Bun găsit. Sunteți la România Fast Forward. Eu sunt Sergiu Voicu. Astăzi vom cunoaşte o afacere pornită dintr-o necesitate. Vom cunoaşte trei tineri antreprenori, care au deschis o spălătorie de rufe, un lanţ de spălătorii. Bogdan este unul dintre antreprenori.
- Salut, Bogdan!
- Salut, Sergiu.
- Cum a început povestea? Cum ai decis, cum te-ai gândit să faci un lanţ de spălătorii de rufe?
- Noi am fost sportivi şi mergeam în cantonament săptămâni, luni, începe povestea Bogdan Grigoraș, antreprenor.
- Se strâmgeau foarte multe haine. Având două antrenamente pe zi era foarte greu să stai să le speli şi iar să le foloseşti, că nu se uscau, continuă George Vulcu, antreprenor.
„Pot să îmi aduc aminte de primul cantonament cu Bogdan la Herculane, când avea un inventar, atâtea maieuri, atâtea şoşete, atâtea perechi de...E greu când pleci 10 zile de acasă şi faci două antrenamente pe zi să nu ai unde să speli hainele”, spune Gabriela Voiculescu, antrenor de atletism.
„Apoi. mai târziu, când am avut nişte competiţii în afara ţării, găseam tot felul de spălătorii, la orice colţ. Totul era gata într-o oră”, adaugă George Vulcu.
„Mergeam cu geamantanele după noi. Și în loc să cărăm atâtea, puteam să cărăm la jumate”, spune Bogdan Grigoraș.
A fost doar primul semn că o astfel de afacere cu spălătorii poate avea un viitor şi la noi. Bogdan a studiat mecanismul şi din altă perspectivă decât cea de sportiv.
- Părinții mei au fost diplomați și am stat mult în Franța, Belgia, Maroc. M-am născut în Peru. Și am călătorit mult cât eram puștan. Am cam călătorit, mărturisește Bogdan Grigoraș.
- Și vedeai sistemul ăsta pe stradă implementat?
- Da, pe stradă. În Franța, Italia, Spania sunt spălătoriile ca shaormeriile. La fiecare colț de stradă vezi câte un laundromat. Lumea coboară din bloc și vine să spele și să usuce, pentru că sunt apartamentele foarte mici și de ce să mai pui o mașină de spălat?
O idee rămasă în minte din adolescenţă, care s-a copt, şi câţiva ani mai târziu, alături de un alt prieten din copilărie, s-a transformat în plan.
- O afacere pornită între prieteni. Răzvan, tu eşti unul dintre antreprenori, iar legătura ta cu Bogdan este aproape dintotdeauna. De când vă ştiţi?
- Din clasa a IX-a, ne-am cunoscut în liceu, am ajuns chiar colegi de bancă. În facultate au început să vină tot felul de discuţii. Aveam multe plimbări seara, luam bulevardele la picior, discutăm despre viitor, ce facem cu viitorul nostru, unde ne ducem. Și am ajuns la ideea asta. Lui Bogdan i-a venit ideea, povestește Răzvan Rizea, antreprenor.
- Am zis : hai să facem, hai să vedem dacă putem să facem. Mai ții minte cum spălam noi tricourile după antrenament și le spălam la chiuvetă? adaugă Bogdan Grigoraș.
Gabriela şi Marius Voiculescu sunt antrenori de atletism.
- Le-aţi fost ca nişte părinţi acestor doi tineri. Cum a fost momentul în care au decis să intre în mediul antreprenorial, să devină patroni? Au venit, s-au consultat cu dvs., avem o idee şi vrem să facem asta, ce părere aveţi ?
- Cu singuranţă i-am încurajat, spune Gabriela.
- Cred că sunt învăţaţi, chiar şi dacă pierd, să o ia de la zero. Asta i-a învăţat sportul. Ai pierdut, continui, ai câştigat, continui, adaugă Marius Voiculescu.
- Noi am vrut să ne luăm, fiecare, să ne luăm câte o maşină. Dar nu aveam bani, să ne luăm una la mâna a doua. Aveam cam 5000 de euro. Pe acolo se învârteau marii noştri bani economisiţi, își amintește Bogdan.
- Am zis că decât să ne luăm maşini, mai bine ne luăm maşină de spălat. E mai bine acum. Putem să ne luăm şi maşini acum, spune George Vulcu.
- A fost o decizie înţeleaptă?
- Da.
Au investit la început în total 15 mii de euro, cu care au cumpărat trei masini de spălat şi un uscător.
- M-am mai împrumutat şi de la ai mei, pentru că nu aveam un job stabil, precizează George.
- Cred că am luat toate hainele din casă, să le ducem la spălat. Trebuia să facem teste şi în funcţie de greutate şi de haine. Le-am spălat de zeci de ori. Nu au fost niciodată hainele alea mai curate ca atunci. Stăteam până dimineaţa să le spălăm. Stai că nu este bine. Este prea multă prespălare, prea fierbinte apa..., își amintește Răzvan.
„Astfel de maşini nu se găsesc pe piaţa de la noi”, spune Constantin Ianțoc, antreprenor EasyWash Timișoara.
- Ne uitam pe internet, pe YouTube, cum se fac, cum se desfac. Pentru că nu era service-ul aici şi noi trebuia să învăţăm tot, spune Bogdan.
Au ales să deschidă prima spălătorie în zona Timpuri Noi, din București, în vecinătatea unui cămin.
„În căminele normale sunt două mașini pe un camin de 5 etaje”, spune o studentă care a apelat la serviciul laundromatului.
„Practic, mult mai rapid și pentru mine este mult mai ușor, sincer să fiu, decât, nu știu, a doua alternativă ar fi fost în cameră”, îi confirmă utilitatea un alt student.
- Voi v-aţi petrecut copilăria, adolescenţa, în cămine de sportivi, în cantonament. Noi suntem acum în unul dintre cele mai mari cămine studenţeşti şi nu suntem întâmplător aici, pentru că voi v-aţi gândit să implementaţi prima oară afacerea pentru studenţi.
- Da, într-o primă fază, ne-am gândit la studenţi, pentru că ei au nevoie de spălat. Nu departe ne-a fost uimirea să vedem că sunt doar 30-40 % din clienţii noştri. Restul sunt clienţi casnici, turişti, spune Bogdan Grigoraș.
Drumul spre clienţi a fost dificil. Facultăţile de stat au fost reticente să găzduiască astfel de iniţiative, iar în spaţiile private chiriile erau peste bugetul tinerilor antreprenori.
- Cât de greu a fost la început?
- Foarte greu. Ne gândeam că aducem bani de acasă să plătim chiriile în spaţiu, mărturisește George Vulcu.
- Şi timpul, şi partea financiară au fost la limită, spune Răzvan Rizea.
- Au fost momente în care nu ai putut să dormi, crezând că la un moment dat poate să dea chix?
- În continuare am nopţi nedormite din cauza unor probleme care apar, recunoaște Răzvan.
- În primii doi ani la noi a fost foarte greu. Nu ştiam ce se întâmplă, ce să facem, cum să facem. Am tras foarte mult de noi, spune Bogdan Grigoraș.
- Vă gândeaţi să renunţaţi?
- Acum, cred că au fost şi momente în care am zis măi, poate nu a fost, nu ştim noi ce să facem, dar am tras mult unul de ceilalţi. Și am învăţat foarte mult, spune Bogdan.
- Pentru orice problemă trebuia să plec din casă şi la 12 noaptea, 1:00 noaptea, pentru că este non-stop. Trebuia să repar, să deblochez, dacă rămânea ceva blocat, povestește George Vulcu.
- Eu acasă nu mai am maşină de spălat, vin şi spăl aici, în spălătorie, tocmai ca să văd ce înseamnă experienţa spălatului. Încerc să îmi dau seama ce nu e bine şi ce trebuie să îmbunătăţim, dezvăluie Bogdan Grigoraș unul din „secretele” afacerii.
Cei trei tineri şi-au recuperat investiţia şi au decis să se extindă.
- Nu am scos banii. Toţi banii pe care i-am făcut ulterior i-am reinvestit şi am mai deschis încă una, încă una, spune George Vulcu.
Ba chiar au luat şi împrumut de la bancă pentru a se dezvolta.
- Am luat prima dată acum doi ani ca să mărim o spălătorie, cea de la Vitan. Am luat 15 mii de euro. Apoi, după trei luni am câştigat încă două licitaţii la ASE şi am mai luat 25 de mii, povestește George.
- Unde sunt amplasate spălătoriile?
- Avem în fiecare sector câte o spălătorie, spune Răzvan.
- La fiecare spălătorie laundromat pe care îl lansăm eu vin cu primii pantaloni. Am pantalonii de deschis laundromate. Am eu...ăla e norocul nostru, mărturisește Bogdan.
- Răzvan, tu te ocupi de partea de acte, de parte financiară a companiei. Cum arată în cifre sistemul?
- Am depăşit 100 de mii de euro ca investiţii. Este o afacere profitabilă, spune Răzvan Rizea.
- Acum suntem la o creştere dublă faţă de anul trecut, adaugă George Vulcu.
- Am început acum cinci ani cu o spălătorie şi acum avem nouă spălătorii, rezumă Bogdan Grigoraș toată istoria afacerii.
- Şi vă extindeţi cu francize în ţară?
- Da, prima franciză am dat-o la Timişoara.
Anca şi Constantin Ianţoc sunt cei care au luat franciza.
„Am lucrat la un depozit de fructe şi legume în Spania. Am adunat ceva bănuţi şi ne-am gândit să venim în România să deschidem ceva. Ne-a venit ideea să deschidem o spălătorie de haine, pentru că noi foloseam în Spania genul ăsta de spălare, self service. Mi-a plăcut foarte mult şi am zis că şi în România ar fi o idee să aducem un concept nou”, povestește Anca Ianțoc.
„Mai întâi am început să caut, să mă documentez, să văd dacă există aşa ceva la noi, unde există, dacă există, în ce judeţe există, dacă se caută aşa ceva. Investiţia a fost de 20-25 de mii de euro”, continuă Constantin.
Începutul nu a fost însă facil nici pentru cei care au luat franciza. Piedica principală...birocraţia.
Constantin Ianţoc - antreprenor EasyWash Timişoara: „Mă aşteptam să fie mai simplu. Să iau maşini de spălat, le amplasez undeva şi începe business-ul, încep să vină banii. Însă nu a fost deloc aşa. Începând de la avize, până iei toate avizele, stai şi aştepţi. În data la care spun că sunt gata nu sunt gata, mai aştepti o săptămână, două. Te dă peste cap cu toate. În doi ani de zile am scos investiţia. Mai sunt oameni care nu au maşină de spălat acasă, am fost uimit să aflu că mulţi oameni încă nu au maşină de spălat. Vin de la sat şi spală. Ne gândim la o altă locaţie să ne extindem”.
„Tipul ăsta de afacere este o afacere de familie pe care poţi să o faci şi după muncă, dat fiind faptul că nu ai angajaţi, nu trebuie să stai acolo 24 din 24”, spune Bogdan Grigoraș.
„Poţi să vii şi să pleci când poţi. Am zis că este ok pentru copiii noştri, pentru familia noastră o astfel de afacere”, spune Anca Ianțoc.
Tocmai pentru că timpul le permite, Bogdan, George şi Răzvan au decis ca afacerea cu spălătoriile să fie un job de suplimentare a veniturilor. Astfel, sunt şi patroni, dar şi angajaţi în firmele la care lucrau până a pune pe picioare Easy Wash.
Bogdan Grigoraş: „Eu lucrez în publicitate, George a mers pe sport și este acum kinetoterapeut , Răzvan a lucrat pe finance, financiar. Fiecare dintre noi ne-am repartizat domeniile, atribuţiile, pentru că altfel nu poţi”.
Planuri de extindere?
Răzvan Rizea: „Vrem să facem la anul şi un laundromat cafe, în care lumea să vină să bea şi o cafea”.
Bogdan Grigoraş: „Încercăm să facem din laundromatele noastre un spaţiu de networking, de socializare a studenţilor. Ei vin, stau pe laptop, învaţă, citesc, joacă cărţi, îşi povestesc”.
Aveţi planuri să vă extindeţi şi pe alte nişe? Să aduceţi şi un sistem de călcătorie, să vină lumea să îşi şi calce rufele?
Răzvan Rizea: Da, avem în plan şi acest lucru şi să oferim detergenti clienţilor.
Care este cheia succesului?
Bogdan Grigoraş; Perseverenţa.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
