Între 1938 și 1944, România a trecut prin trei regimuri dictatoriale. În cadrul dezbaterii de luni de la Digi24, profesorul Radu Carp, invitat în dezbaterea de la Digi24 de luni, a detaliat pașii istorici de la la dictatura regală la cea militară.
Istoricii susţin că toţi trei au încercat să impună un regim dictatorial, tiranic, în care partidele politice au fost scoase în afara legii. A fost doar una dintre măsurile care au îngropat democraţia. În România, după abdicarea lui Carol al II-lea, Ion Antonescu a continuat şi a adâncit politicile nedemocratice introduse de rege.
„Din 1918 până în 1937, sistemul democratic a funcționat bine, în sensul că erau recunoscute rezultatele alegerilor. (...) Cine era la putere era mai favorizat în a obține un rezultat convenabil în alegeri, cu toate acestea partidele politice s-au confruntat liber și am avut alegeri libere pâna în 1937”, a explicat profesorul Radu Carp, care a detaliat și evenimentele electorale din 1937, când niciun partid nu a reușit să atingă 40%.
„De acolo a început practic erodarea regimului democratic, pentru că a fost o premieră pentru România, o formațiune politică mai spre extrema dreaptă, într-un fel, a fost chemată la guvernare cu 4%, e vorba de Octavian Goga, care a și fost prim ministru pentru o perioadă destul de scurtă. Dar atunci a fost pentru prima dată când partidul care câștigase alegerile nu a fost chemat la guvernare”, a explicat Radu Carp. La acel scrutin, PNL obținuse 36,37% din sufragii.
„E vorba de o animozitate personală între Carol al II-lea și PNL, care s-a opus de altfel vehement restaurației. Partidul Național Țărănist a susținut restaurația, dar ulterior Iuliu Maniu și-a schimbat atitudinea față de Carol al II-lea, pentru că se baza pe multe elemente din PNȚ fără să ceară acceptul lui Iuliu Maniu”, a detaliat Radu Carp.
„Dacă ne uitam la situația din Europa din acea perioadă, practic puține țări puteau fi considerate democrații, doar Marea Britanie ar putea corespunde astăzi standardelor unor democrații, Romania nu era izolată izolată, într-un fel, din păcate, de celelalte țări”, a detaliat profesorul.
„Generalul Antonescu a fost ultima soluție la care s-au gandit liderii politici din acea perioadă. El practic, avea domiciliul obligatoriu la mănăstirea Bistrița, timp de șase luni, în 1940. Practic Carol al II-lea a fost nevoit într-un fel, i s-a sugerat această soluție, nu a reușit să găsească o altă persoană de încredere. (...) El nu a abdicat, ci doar a transferat puterea sa temporar regelui Mihai și regele Mihai practic acordă depline puteri lui Ion Antonescu a doua zi după ce el este înscăunat”, a explicat Radu Carp.
Urmăriți dezbaterea integrală în materialul video atașat.