De la Vlad Ţepeş la Vlad Ţeapă

Teasing-ul este făgăduiala repetată a ospăţului de televiziune, oricare ar fi el: un film, un concert, un meci. O ştim şi o acceptăm. Campania de teasing începe cu o săptămână sau două înainte ca produsul să fie difuzat pe post. Nimic neobişnuit şi nimic suspect. Problemele apar când promiţi altceva decât ce oferi sau când camuflezi interesat subţirimea produsului sub un ambalaj publicitar menit să-ţi ia ochii. Dacă semnalezi situaţia, ţi se poate răspunde politicos („Ştim, ai dreptate, dar n-avem încotro, aşa se face”) sau obraznic („Hai că eşti tare, mă-nveţi să-mi vând marfa?”). Privind lucrurile din punctul de vedere al telespectatorului, teasing-ul nu are voie să mistifice. Rostul lui e să excite glanda curiozităţii şi pe cea a nerăbdării, să creeze frison şi aşteptare, să îmbie, să curteze, să peţească timpul şi interesul privitorului. Însă nicidecum să-l deruteze sau să-l trimită pe piste false. Există – sau ar trebui să existe – o conştiinţă a fabricantului de teasing, dar şi a celui care-l împrăştie în public. Un teasing fără acoperire este o minciună. E adevărat, Picasso vedea în artă „minciuna prin care descoperi adevărul”, numai că în realitatea de zi cu zi a televiziunilor de la noi vectorul figurat dispare şi rămâne, în toată goliciunea lui, sensul propriu. O minciună e o minciună şi nimic altceva.

Teasing-ul mistificator se vede poate cel mai bine pe posturile sportive, mai cu seamă când e vorba de promovarea unui meci de fotbal. Şi în mod special când în meciul respectiv joacă (sau ar putea să joace) un român. Creatorii clipului de promovare logodesc în acest caz dorinţa de-a avea o audienţă cât mai bună cu acea formă de solidaritate patriotică în temeiul căruia spectacolul are numai de câştigat dacă figurează şi români pe afiş. Că lucrurile nu stau aşa e deja limpede pentru oricine urmăreşte fenomenul, ceea ce nu-i împiedică pe creatorii de teasing să inducă lumea în eroare. Sau măcar să încerce. Stilul de lucru e acelaşi, indiferent dacă vorbim despre Digi Sport, Telekom Sport (fostul Dolce) sau Pro X (fostul Sport.ro). Toate procedează la fel. Şi toate se expun, pe bună dreptate, reacţiilor ostile din partea privitorilor care observă manipularea şi se consideră – încă o dată, pe bună dreptate – luaţi de proşti.

Şi acum, un exemplu din mai multe. Timp de vreo două săptămâni, până marţi, 2 ianuarie, Digi Sport a declanşat teasing-ul pentru ultimele două sferturi de finală din Cupa Italiei, competiţie pe care o transmite în direct şi în exclusivitate. Meciurile? Napoli-Atalanta şi Juventus-AC Torino. După ce se amestecă ingredientele în vasul de gătit teasing, produsul se vâră în cuptorul neuronal al creatorilor de teasing şi se scoate cu următoarea crustă textuală: „Marţi, toţi ochii pe echipa lui Chiricheş. Miercuri, Juve scoate armele pentru războiul cu AC Torino.” Tonul este marţial, cum le stă bine heralzilor moderni. Cuvintele sunt însoţite de imagini, iar cartonul final, care rămâne câteva secunde pe ecran, pentru fixarea informaţiei, îi înfăţişează pe Vlad Chiricheş de la Napoli şi Gonzalo Higuaín de la Juventus. Unul în stânga ecranului, celălalt în dreapta.

În felul cum a fost realizat, cartonul contrazice realitatea. Nu de alta, dar Napoli nu joacă împotriva lui Juventus, ci a Atalantei, iar Juventus se întrece cu AC Torino, nu cu Napoli. Însă asta e doar prima formă de inducere în eroare, la nivel epidermic. La următorul nivel, nici el debordând de subtilitate, ni se dă de înţeles că Vlad Chiricheş are la Napoli cam aceeaşi importanţă pe care o are Gonzalo Higuaín la Juventus. E cel puţin riscant să susţii aşa ceva, câtă vreme Chiricheş joacă foarte rar la Napoli – de obicei, când naşte soţia vreunui titular, iar titularul vrea să fie de faţă şi se învoieşte de la antrenor. Prin contrast, Higuaín joacă în majoritatea meciurilor la Juventus, iar ironia sorţii face să fi înscris nu de mult singurul gol al meciului Napoli-Juventus 0-1 – tocmai el, care se transferase de la Napoli la Juventus, adică de la un duşman de moarte la altul. În ceea ce-i priveşte pe suporterii lui Napoli, care la început l-au poreclit pe Chiricheş Vlad the Impaler (adică Ţepeş), între timp au ajuns să-i implore plecarea. Neştiind româneşte, ei nu l-au putut împinge pe jucător pe toboganul ironiei, aşa cum au făcut câţiva compatrioţi ai lui, care au ajuns să-i spună „Vlad Ţeapă”.

Aşa stând lucrurile, „toţi ochii pe echipa lui Chiricheş” e o formă de desconsiderare a publicului, pe care autorii textului îl consideră fie neinformat, fie sărac cu duhul. Napoli nu poate fi, nici măcar metaforic, echipa cuiva care joacă mai puţin de o şesime dintre meciuri ca titular. Situaţia nu e unică în atelierele teasing-ului fotbalistic de la Digi Sport, unde mai puteţi face cunoştinţă cu „Anderlechtul lui Stanciu şi Chipciu” (ambii rezerve cu turul şortului lustruit de atâta stat pe bancă) şi cu „Fiorentina lui Ianis Hagi” (care a jucat atât de puţin – spre deloc, de fapt, adunând 48 de minute într-un an şi jumătate – , încât Viitorul Constanţa vrea să-l răscumpere). Pe lângă aceste formule de captatio, cartonul care ilustrează campionatul Franţei, transmis tot de Digi Sport, cu figurile lui Neymar, Radamel Falcao şi Ciprian Tătăruşanu e de-a dreptul simpatic şi nevinovat.

Cum însă destinul glumeşte când nu te aştepţi, Vlad Chiricheş chiar a jucat marţi în sfertul de finală Napoli-Atalanta. Românul a fost pe teren din două motive: 1. Napoli e pe primul loc în campionat şi nu vrea să rişte accidentări în Cupă; 2. Ca multe alte echipe din Italia şi nu numai, Napoli consideră Cupa o competiţie fără miză. Cine a dat curs teasing-ului şi a stat cu „toţi ochii pe echipa lui Chiricheş” a observat, desigur, că Napoli a pierdut acasă cu 2-1 şi că Vlad Chiricheş, vinovat la ambele goluri, a fost printre cei mai slabi jucători de pe teren. (Ovidiu Ioaniţoaia detaliază episodul în articolul „O căciulă prea mare” din Gazeta Sporturilor de joi, 4 ianuarie 2017.)

Pricep toate argumentele legate de rating şi ştiu că un meci în care joacă sau s-ar putea să joace români trebuie împachetat cu mai multe fundiţe decât celelalte. Totul e să faci teasing recurgând la aliajul obligatoriu dintre profesionalism, inspiraţie şi bună-credinţă. Altfel, poţi fi acuzat de măsluirea realităţii. Şi, pedeapsă meritată şi inevitabilă, îţi pierzi credibilitatea. Sudat de banca de rezerve a lui Napoli, Vlad Chiricheş a împărţit ghinionul cu Digi Sport şi a jucat marţi seara parcă pentru a torpila eforturile de promovare depuse de postul în cauză. Se întâmplă uneori ca viaţa să-ţi dea o lecţie sau chiar un bobârnac cu aerul că tocmai ţi-a făcut cu ochiul.