Se află pe scenă de peste 20 de ani, însă înainte de teatru a descoperit teologia. A ales, totuşi, să fie actor, dar şi-a dat seama că are nevoie să fie mai aproape de Dumnezeu. Actorul Ovidiu Cuncea a devenit, de curând şi diacon. Slujeşte la mai multe biserici din Bucureşti şi continuă să îşi bucure semenii prin teatru şi prin rugăciune.
Este actor la Teatrul Naţional din Bucureşti. Îl ştim din sălile de spectacol sau poate de la televizor, însă credincioşii îl întâlnesc la biserică. De patru ani, Ovidiu Cuncea este diacon la mai multe biserici din Bucureşti.
„Am început să-L caut când am început să-mi pun primele întrebări: de ce sunt bisericile pictate? De ce preoţii ţin slujbă duminica? Căutarea lui Dumnezeu a început prin întrebări simple şi foarte lumeşti. De ce lumea crede în Dumnezeu? De ce lumea crede că Dumnezeu a făcut lumea? Şi din întrebare în întrebare a început să mi se arate câte un pic, câte un pic. Şi ceea ce eu credeam, începeam să şi descopăr. Şi apoi descopeream că lumea este făcută perfect. Şi apoi am descoperit că nimic nu e întâmplător în viaţa noastră. Nimic... şi bucuriile, şi necazurile, ele se întâmplă pentru că trebuie să se întâmple”, spune Ovidiu Cuncea, actor și diacon.
Ovidiu Cuncea are astăzi nu doar o meserie, ci şi o misiune. Este convins însă că nu ar fi putut face teatru fără credinţă.
„Actorul are daruri. Noi, ca oameni avem daruri. Suntem frumoşi, suntem deştepţi, suntem dăruiţi cu talent pentru a fi pe scenă sau a picta sau a sculpta sau a cânta sau a fi un medic extraordinar. Acestea sunt daruri. Diferenţa dintre dar şi har este că harul vine prin profundă rugăciune”, spune el.
Părintele Aurel Mihai l-a văzut prima oară pe Ovidiu Cuncea la Seminarul Teologic Ortodox din Bucureşti, în anul 1986. Au devenit colegi, iar mai târziu, prieteni. Şi chiar dacă are de-a face cu o poveste specială, cea a actorului devenit diacon, ştie că în sufletului omului este loc pentru amândouă.
„Cred că părintele Cuncea reuşeşte să le împace înţelegând faptul că şi prin viaţa de actor îi slujeşte de fapt lui Dumnezeu şi oamenilor”, spune Aurel Mihai, preot.
Colegii actori văd alegerea pe care a făcut-o Ovidiu Cuncea ca pe o binecuvântare.
„Nu oricine poate să facă chestia asta. Una este să fii credincios şi alta e să fii habotnic. El aduce credinţa asta şi în sufletul nostru aşa, liniştea asta asta, nu te agresează, te duci cu drag la el”, spune Liliana Mocanu, actriţă.
„Am fost la el la biserică şi e altfel decât aici. E o altă lume şi el face cu atâta credinţă şi cu atâta dăruire tot ce face acolo, la biserică”, spune Ileana Olteanu, actriţă.
Scena îi aduce satisfacţii, însă credinţa îl ajută pe Ovidiu Cuncea să caute un sens mai înalt.
„Astăzi, într-o lume atât de frământată, bucuria o găseşti foarte greu. Aproape tot ce mi-am dorit cu rugăciune, mi s-a întâmplat. Şi atunci am simţit tot timpul bucuria sau nevoia de a întoarce înapoi celui pe care nu-L văd, dar îl ştiu, nu Îl am în faţă, dar sunt sigur că există, să-I mulţumesc într-o formă vizibilă”, spune Ovidiu Cuncea.