Mănăstirea Curtea de Argeș, locul unde regii și reginele României sunt împreună
Regina Elena, mama Regelui Mihai, regina rămasă în exil şi după moarte, s-a alăturat suveranilor României moderne în incinta Mănăstirii de la Curtea de Argeș. Întemeietorul dinastiei, Carol I, a restaurat din temelii biserica istorică şi a dorit ca familia lui să fie legată prin acest loc de vechii voievozi Basarabi ai românilor.
Generaţia românilor care au făcut Unirea din 1859 şi care i-au cerut lui Carol de Hohenzollern să domnească în Principatele Unite şi să pună pe harta Europei o Românie independentă venera Mănăstirea de la Curtea de Argeş. Ridicată de Vodă Neagoe Basarab, între 1512 şi 1517, această reşedinţă episcopală reprezenta simbolic şi credinţa, şi libertatea românilor. Nu întâmplător, atunci când în 1865, guvernul sultanului a invitat Principatele Unite să participe sub steagul verde la Expoziţia Universală de la Paris, din 1867, responsabilul român desemnat de Alexandru Ioan Cuza, Alexandru Odobescu, a trimis o machetă a mănăstirii de la Curtea de Argeş.
Mănăstirea ctitorită de Neagoe Basarab
„Catedrala este făcută numai din piatră, adusă de la Albeşti de Muscel. Este unică din punct de vedere arhitectural. Tot ceea ce vedem în exterior este numai sculptură, numai cioplitură în piatră din 1517. Sunt peste 150 de modele florale, toate diferite. Iar specificul Catedralei îl reprezintă cele două turnuri răsucite sub formă de spirală”, explică Adrian Enache, preot la mănăstirea Curtea de Argeș.
La 10 Mai 1867, la conducerea României a venit domnitorul Carol I. În timp ce rezolva urgenţele politice şi militare, încerca să-şi cunoască și ţara. Drumurile lui au intrat în folclor.
Carol I vede pentru prima dată Curtea de Argeș
Ştefan Dumitrache - istoric: „Era un tip foarte, foarte metodic, un adevărat ofiţer prusac, chit că era şvab de origine şi ce şi-a zis el: Eu trebuie să cunosc ţara asta! Dacă oamenii ăştia m-au pus aici conducător, trebuie să o cunosc şi, ca un adevărat ofiţer, era şi un foarte bun călăreţ, s-a urcat pe cal şi a bătut ţara în lung şi în lat. A mers în fiecare sătuc, în fiecare cătun, a vrut să cunoască ţara în profunzimea ei. (...) Măria Ta, Măria Ta, de ce te-ai dus? Ştiţi, curiozitatea. Şi el zice: Am căutat un loc de trăit şi unul de murit. Şi aţi găsit? Și zice: Da! De trăit, am găsit lângă Câmpulung Muscel, pe Dealul Măţăului, acolo vreau să-mi fac un castel. Și de murit? Lângă Mânăstirea Argeşului, că acolo m-am simţit cel mai aproape de cer. Dacă aici i s-a îndeplinit visul, zgârciţii noştri prieteni de la Muscel, adică obştea, n-a vrut să-i dea terenul de pe dealul Mățăului să-şi facă acolo palat, aşa că a ales varianta a doua, adică Podul lui Neag, lângă Mânăstirea Sinaia şi aşa a apărut Castelul Peleş”.
1886 - Resfințirea viitoarei necropole regale
Primul gest al lui Carol I când a vizitat mănăstirea Curtea de Argeș - afectată de incendii -, în august 1867, a fost să declanşeze reparaţii serioase începând cu acoperişul. Dar arhitecţii au constatat că trebuie refăcută şi temelia. A început un proiect de restaurare minuţios şi temeinic care s-a desfăşurat inclusiv în timpul Războiului de Independenţă dintre 1877 şi 1878 sub conducerea arhitectului francez Andre Lecomte du Nouy. Lucrările, inclusiv frescele şi decoraţiunile, au putut fi însă încheiate abia după Proclamarea Regatului în 1881.
La 12 octombrie 1886, regele Carol I, regina Elisabeta şi întregul Sinod Ortodox au celebrat resfinţirea Catedralei de la Curtea de Argeş.
Carol I, înmormântat la Curtea de Argeș
În parcul Mânăstirii Curtea de Argeş, Regele Carol I a ridicat Palatul episcopal, care era folosit şi ca reşedinţă regală de vară. Apartamentele regale erau la etajul I al complexului care încă poartă obiecte ce le-au aparţinut regilor. De exemplu, la etaj este şi acum atelierul unde obişnuia să picteze Regina Elisabeta.
Catolic practicant, Carol I a avut cea mai lungă domnie din istoria românilor, 48 de ani, cu un an mai mult decât Ştefan cel Mare. Cu toate că obţinuse independenţa, pusese în circulaţie leul, înfiinţase Banca Naţională, CEC-ul, Bursa, Căile Ferate Române, la standarde similare celor occidentale, nu a îndrăznit să ceară prin testament să fie înmormântat alături de Vodă Neagoe Basarab şi familia lui. A rugat să fie aşezat cât se poate de aproape.
Dar elitele politice şi bisericeşti au decis, la moartea sa, în septembrie 1914, că Regele Carol I a făcut atât de mult pentru români şi Biserica Ortodoxă, încât se poate trece peste interdicţia formală că un catolic nu trebuie să fie înmormântat într-o mănăstire răsăriteană. I-a urmat peste nici doi ani soţia sa.
Regina venea din Germania şi erau învăţaţi cu frigul. Se simţeau mult mai bine şi la Peleş, şi la Argeş, decât la Bucureşti, unde era cald. Atunci Regina, în special iarna, venea aici, în acel foişor din partea stângă, în extremitatea Palatului regal, unde urca, trebuia să folosească un lift, că avea probleme cu picioarele şi acolo era cabinetul său de pictură şi atunci deschidea geamurile, cât era de frig iarna. Aşa a şi murit. A făcut o pneumonie, că a stat toată iarna cu geamurile deschise după decesul Regelui Carol şi picta. Ea se simţea bine la o temperatură scăzută şi zicea: Ce frumos e iarna aici şi ce peisaj, cum să stau cu geamurile închise? Se uita către dealuri şi ofta: E minunat aici la Argeş.
Regii Libertății și Unirii, lângă Basarabi
Apoi în iulie 1927, a ajuns la Curtea de Argeş, în plin doliu naţional, Regele Unirii, Ferdinand.
Pe placa de mormânt a Mariei, la dorinţa ei, nu îi este scris decât numele. În vremea comunismului, mormintele acestora au fost protejate prin intervenţii abile ale ierarhilor ortodocşi. Mănăstirea a fost transformată într-un aşa-numit Centru de Restaurare.
Ultimii doi regi ai României, şi soţiile lor, au fost aduşi la Curtea de Argeş după ce au murit în exil: Carol al II-lea în 1953, Regina Elena în 1982, Regina Ana în 2016, iar Regele Mihai în 2017.
Iar la 19 octombrie a fost adusă aici și Regina-mamă, Elena. Toți regii și reginele României sunt acum împreună.
Editare web: Luana Păvălucă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
