Cum se calculează factura la curent

Klaus Iohannis amână desemnarea premierului. „Coaliția pro-europeană continuă negocierile. Sunt optimist”

George Simion a mers la Palatul Cotroceni, pentru consultări, dar a anunțat că nu intră: „AUR nu recunoaște legitimitatea lui Iohannis”

Consultări la Palatul Cotroceni. Coaliția a stat sub 20 de minute. Partidele extremiste AUR, POT și SOS au refuzat să meargă

Ploi și lapoviță, în aproape toată țara. Meteorologii anunță și temperaturi de până la -15°

Elena Lasconi, după consultările cu Iohannis: „Am fost să îi transmitem că mandatul lui s-a încheiat şi că trebuie să-şi dea demisia”

Circul continuă în Parlament: Becali spune cum a făcut facultatea fără prezență. Șoșoacă jignește jurnaliștii. AUR îl atacă pe Iohannis

Influencerul Makaveli, amenințări din Parlament cu limbaj suburban: „Ascundeți-vă soțiile. Fiți cuminți, mergeți pe vârfuri”

Surse: Liberalii strâng semnături pentru a-l propune pe Crin Antonescu candidat comun la prezidențiale. PSD nu l-ar refuza

VIDEO: Incendiu puternic la Piața Matache din București

În spatele facturii la energia electrică stau sute de calcule și cifre, dar multe dintre ele rămân complet necunoscute consumatorului.

- Ştiţi cum se calculează preţul de pe factură?

- Nu, nu am idee!

- Atunci de unde ştiţi că este corect?

- Păi înmulţesc 1000 de kilowatti cu preţul... 5 lei sau cât e kilowattul, că nici nu ştiu cât este!

Prima verigă a facturii o reprezintă energia pură, produsă în centrale. În acest moment, prețul la care este cumpărată această energie este parțial controlat de stat.

30% din energia care ajunge în casele noastre este produsă de hidrocentrale și reactoarele nucleare. Prețul este aprobat tot de autorități la 120, respectiv 140 de lei pentru fiecare Megawatt.

Cea mai mare parte a energiei, adică 70%, este cumpărată de furnizori de pe bursă, cu aproximativ 170 de lei pentru un Megawatt oră. Asta înseamna că, în costul total al facturii, energia pură reprezinta doar 27%, adică un sfert din total.

Încă 12 lei pe megawatt, adică două procente din total, se adaugă aici pentru o taxă destinată serviciilor de sistem. E un fel de taxa de siguranță pentru menținerea în funcțiune a centralelor pe cărbune și hidrocentralelor, care pot interveni rapid în cazul lipsei de energie.

„Prețul final este mai mare decât prețurile pe care le spuneam pentru că eu aminteam de prețurile întâlnite la producători. De la producători, există un complex de factori, în special rețelele”, spune Nicolae Havrileţ, preşedintele ANRE.

Reţelele, adică liniile de înaltă şi joasă tensiune prin care este transportată electricitate. Taxa pentru liniile de înaltă tensiune este de aproximativ 20 de lei pentru fiecare megawatt si reprezintă 3,5% din preţul final.

Reţelele de joasă tensiune care sunt în proprietatea Electrica, Enel, E.ON şi CEZ sunt însă cele mai costisitoare.

Tariful de distribuție perceput de aceste companii pentru întreţinerea infrastructurii este în medie de 120 lei/MWh, adică 20% din preţul final. La asta se adaugă pierderile din reţea, care sunt incluse tot în facturi. În total, către companiile de distribuţie pleacă peste 32% din costul final al facturii.

„Rețelele, în majoritate, au fost construite în anii 70. E vorba de peste 40 de ani de activitate. Nu putem avea beneficiul unor rețele noi”, mai spune preşedintele ANRE.

Furnizorii sunt ultima verigă din acest lanț și ei sunt cei care fac comerțul cu energie: plătesc serviciul de transport, de distribuție, cumpără energia și încheie contracte cu consumatorul. Tot furnizorul plătește oamenii care citesc contorul și pe cei care tipăresc și transportă factură.

Cheltuielile furnizorilor reprezintă 5,5% din costul facturii. La toate se adaugă taxele: TVA, acciza, certificate verzi, taxa de cogenerare – reprezintă o treime din factura finală.

În concluzie, de la poarta centralei până la priză, prețul energiei crește de aproape patru ori. De la 160 la peste 590 de lei pentru un Megawatt oră.

„Consumatorii industriali, ca o paranteză, au un preț final mai mic decât prețul final la consumatorul casnic, pentru că se alimentează prin rețelele de înaltă tensiune sau medie, care au tarife mult mai mici, pentru că au pierderi mult mai mici”, explică Nicolae Havrileț, președintele ANRE.

Aşadar, cei mai mulţi bani din facturile noastre merg către administratorii reţelelor.

În timp ce tariful de transport a avut valoarea maximă în 2014, dar ponderea în factură nu a depășit câteva procente, tarifele de distribuție cântăresc cel mai greu în costul final. Iată cum au evoluat ele, pentru toate cele opt companii de distribuție, în ultimii trei ani:

2014

Electrica Transilvania Sud 124,29 lei/Mwh

Electrica Transilvania Nord 111,47

Electrica Muntenia Nord 142,92

Enel Muntenia 134,12

Enel Dobrogea 145,46

Enel Banat 136,66

E.ON Moldova 147,40

CEZ Oltenia 140,15 

2015

Electrica Transilvania Sud 122,39 lei/Mwh

Electrica Transilvania Nord 112,15

Electrica Muntenia Nord 138,16

Enel Muntenia 135,09

Enel Dobrogea 145,31

Enel Banat 133,63

E.ON Moldova 142,52

CEZ Oltenia 137,30

2016

Electrica Distribuție Transilvania Nord: 103,54 lei/MWh

Electrica Distribuție Transilvania Sud 108,44 lei/MWh

Enel Distribuție Banat 113,53 lei/MWh

Enel Distribuție Muntenia 113,78 lei/MWh

CEZ Distribuție 118,58 lei/MWh

Electrica Distribuție Muntenia Nord 118,78 lei/MWh

Enel Distribuție Dobrogea 126,79 lei/MWh

E.ON Distribuție România (fosta E.On Distribuție Moldova) 128,11 lei/MWh

Evoluția tarifului de transport:

2008: 15,33 lei/Mwh

2009: 16,13 lei/Mwh

2010: 17 lei/Mwh

2011: 18,77 lei/Mwh

2012: 18,77 lei/Mwh

2013: 21,16 lei/Mwh

2014: 22,3 lei/Mwh

2015: 20,97 lei/Mwh

2016: 18,70 lei/Mwh

La toate cele trei filiale Electrica, tarifele de distribuţie au scăzut faţă de anii anteriori. Cu cele mai mari preţuri aprobate a rămas Electrica Muntenia Nord, care primea 142 de lei pentru un Megawatt oră distribuit în urmă cu doi ani.

Enel Muntenia, compania care are cei mai mulţi abonaţi din ţară a avut anul trecut o uşoară creştere de tarif, înainte de reducerea din 2016.

Celelalte două filiale Enel, din Dobrogea şi Banat, au fost nevoite să-şi reducă tarifele tot la începutul lui 2016, iar germanii de la E.ON şi cehii de la CEZ au pierdut până la 16 procente din tariful practicat 2014.

„Dacă le reduci fără să faci o analiza a programelor de investiții și a necesarului de investiții pe care le reclamă operatorul și pe care tu ca autoritate le analizezi și, doar că ți se par cam mari, tai din ele, nu justifică reducerea tarifelor pentru că până la urmă consumatorii vor fi nemulțumiți, ei nu vor vedea realizarea unor investiții”, afirmă Silvia Vlăsceanu, director executiv Asociaţia Companiilor de Utilităţi.

Autoritățile spun însă că ieftinirile în facturi vor continua.

„Considerăm că trendul de scădere de 2-3% anual va continua în următorii cinci ani de zile”, susține Nicolae Havrileţ, preşedintele ANRE.

„Antepronunțările că vor fi scăderi de tarife, iarăși trebuie făcute cu mare măsură. Singura posibilitate de a le reduce este prin reducerea pierderilor”, spune Silvia Vlăsceanu, director executiv Asociaţia Companiilor de Utilităţi.

În ianuarie, ANRE a decis reducerea cu 12%, în medie, a tarifelor de distribuţie, însă facturile finale au scăzut doar cu 3,5%. Mulţi specialişti au spus că această ieftinire a avut drept cauză scăderea TVA-ului de la 24 la 20%.