Pentru Dumitru Sofonea, cojocăritul este o tradiţie de familie. A învăţat de mic meserie de la tatăl lui, cel mai vestit cojocar din România la vremea sa, vreme în care începe povestea celebrelor cojoace de Drăguş. În 1929, sociologul Dimitrie Gusti şi echipa condusă de acesta au făcut din Drăguş, satul lui Sofonea, obiect de studiu etnografic.
Dumitru Sofonea a împlinit 76 de ani şi lucrează şi acum, numai cu mâna lui. Unul dintre cei mai mari meşteri cojocari ai României, el le împărtăşeşte celor care vor să-l asculte secretul măiestriei sale: „Toate-mi plac. Dacă ceva nu-ţi place, nu iese cum se cade. Îmi place şi să le brodez, şi să le argăsesc. Eu de când iau pielea de pe oaie şi o curăţ, până se rupe pieptarul, toate le fac.”
„Scriu o pojiţă cu molii, ăsta-i un ochi”, explică Dumitru Sofonea meşteşugul. „Între ochi se face coasa. Se face un mugur aici şi alt ochi. Şi asta e pojiţa la cheptăriţă, se face la nouă ochi. La brâu vin vreo 29 sau 33, depinde cât e de groasă persoana.”
„Şi tata o cusut bine şi eu încă nu l-am făcut de ruşine”, se mândreşte fostul cojocar al Regelui Mihai.
De când a făcut Dimitrie Gusti filmul etnografic şi până acum, multe lucruri s-au schimbat în Drăguş: casele s-au modernizat, iar lumea nu mai poartă cheptare, ci mai mult haine turceşti. Dar Dumitru Sofonea va continua să lucreze pentru românii lui „demodaţi”, care încă mai ţin la portul lor popular.
Puteţi urmări povestea bătrânului cojocar - poate ultimul meşter autentic din breasla sa - duminică, la ora 18:30, la România din interior.
Citeşte şi povestea lui Nicolae Piţiş, un alt român intrat pe lista UNESCO. Moş Nicolae din Ţara Lăpuşului este considerat „ultimul păstrător al doinei maramureşene”.