Coșmarul interminabil al românilor care plătesc taxe pe case inexistente, din cauza unui dezastru ecologic
Minele de la Ocnele Mari au înghiţit casele şi pământurile a zeci de familii, un dezastru ecologic de proporții, iar statul le-a complică existenţa. Acum 10 ani le-a strămutat, le-a dat case noi, dar nu şi acte de proprietate pentru ele. Ba mai mult, le cere oamenilor să plătească taxele şi impozitele pentru fostele proprietăţi. Care este situaţia la Ocnelor Mari vedeţi într-un reportaj din campania Digi24 "Raport de ţară".
-Unde stăteai matale?
Leana Gâscă - strămutat în Căzăneşti, Vâlcea: Uite aici stau. Uite, aici! Aici! Uite aici. Nu mai e nimic.
-Aici stăteai matale?
-Aici stăteam eu, da! Pe grămada asta plătesc bani!
-Ce bani?
-La Consiliul Popular.
-Pe grămada asta?
-Da, pe grămada asta plătesc bani la Consiliul Popular. Şi pe pământul ăsta. Că e trecut la mine, pământul ăsta. 2.400 de metri de pământ e al meu şi e trecut la Consiliu. Şi plătesc şi pământul şi grămada asta de-o vedeţi aici.
Ocnele Mari | Impozite pe case inexistente
Femeia a trăit aici, în bucata asta de lume, până când s-a supărat saramura Ocnelor Mari şi i-a rupt casa din temelie. Leana o cheamă. Cinci decenii şi mai bine a trăit cu familia aici, la poalele dealului. Prin 2002, curtea a început să se crape, pământul s-o ia la vale. Un milion de metri cubi de saramură e sub Ocne. Şi-un colos de sare gros de 600 de metri. Din cauza asta, între 2001 şi 2007, peste 100 de case şi fânare s-au crăpat ori s-au prăbuşit de-a dreptul. Vreo 80 de familii au rămas fără nimic. A intervenit statul. Societatea Naţională de Sare Conversmin le-a făcut case la Căzăneşti şi la Copăcelu, lângă Râmnicu Vâlcea. Sinistraţii Ocnelor au fost strămutaţi. Unora le-a făcut statul acte pentru noile gospodării. Altora le-a dat doar chei şi drept de cazare.
Strămutaţii de la Ocnele Mari, de 10 ani fără acte
-Noi nu putem spune că suntem proprietari. Noi suntem chiriaşii acestor locuinţe. Noi putem fi daţi afară oricând din aceste locuinţe. Din moment ce noi avem contract de comodat.
46 de familii strămutate la Căzăneşti şi Copăcelu trăiesc un coşmar perpetuu. De zece ani, statul îi minte. Refuză să le întocmească acte de proprietate şi îi obligă să plătească în continuare taxe şi impozite pentru fostele proprietăţi de la Ocnele Mari. Printre pedepsiţii fără vină este şi Leana. A construit trei case. Pentru ea şi copii. A ei nu mai este. Ale copiilor au temelia crăpată şi au fost ocupate abuziv de oameni fără adăpost.
Leana Gâscă - strămutat în Căzăneşti, Vâlcea: Pe grămada asta de pământ, pe pietrele astea, pe mizeria asta de-i aici, eu plătesc bani la Consiliul Popular Ocnele Mari. Un milion şi patru sute de mii de lei pe an. Pe bucăţica asta şi pe bucăţica asta de pământ.
-De cât timp plăteşti matale?
-De zece ani, de când am plecat de aici. De ce să nu-mi facă acte acolo, să plătesc acolo?
Urma casei e plină de gunoaie. Miroase a hoituri descompuse... Cei care au ocupat casele copiilor aruncă aici tot ce le prisoseşte. Un dezastru pe care femeia îmbrobodită îl priveşte cu ochi umezi de obidă. Cândva, bătătura asta i-a fost lume şi visuri şi viaţă. Aici a râs, aici a plâns. Şi tot aici i-au spus copiii... mamă.
Leana Gâscă - strămutat în Căzăneşti, Vâlcea: Cărămidă făcută de mine. Noaptea. Munceam noaptea. Două ore dormeam noaptea. Băteam pământul. Până plecam la servici, la ora 7, umpleam curtea de cărămidă, ca să putem să facem casa. Să facem casa asta. Şi acum uite unde a ajuns. Asta e! Aici am avut coteţele de porci, de găini. Acolo, unde e cărămida aia am avut bucătărie... De vară. 52 de ani de zile aici am stat. 52 de ani aici am stat. Aici mi-am crescut copiii. Am avut doi copii. Aici i-am crescut, aici am trăit, aici... O viaţă. Eu nici nu vin. Că am venit odată singură şi mi-a venit rău.
Calvarul strămutaților din Ocnele Mari
Veneticii clandestini descompun ce a mai rămas. Scot fierul din pereţi şi cărămida din tencuială. Fac grămezi şi le vând.
-Aici a mai fost o bucătărie. Au stricat-o şi-au început să strice şi casa. Uitaţi. Mă apucă tremurul. Vă spun drept. Mă apucă tremurul. Numai cât ştiu c-am muncit aici... Că nu dormeam nopţi întregi ca să... 52 de ani de zile! Şi acum ce găsim aici? Îţi vine rău când vezi... Nici nu mai am lacrimi, cât am plâns... Mi-e că-mi vine şi rău. Că am şi ceas la inimă. Am operaţie la inimă din cauza supărării. De supărare! Şi de munca pe care am muncit-o aici, mi-a spus doctorul.
Şi Gheorghe a ajuns la doctor după ce a fost mutat la Căzăneşti. A fost vecin cu Leana. Când a luat-o la vale pământul ros de saramură, i-a căzut bucătăria şi o parte din casă.
Gheorghe Iamandi - strămutat în Căzăneşti, Vâlcea: S-a ales praful. S-au furat casele, s-a furat tot ce s-a putut numi o casă. Asta a fost casa lui Ionescu. Uitaţi ce mai este! Aici a fost un fânar al cumnatului meu. Nu mai e nimic. Aici au fost uşi. Cu tocuri, cu tot. Uitaţi ce a rămas. Au furat tot, cu căruţele. Şi aici noi plătim, de zece ani de când ne-am mutat, impozit! Aici a fost un beci. Un beci cu bucătărie de vară. Cum se spune la ţară. Bucătărie de vară în care stai vara şi găteşti să nu mai stai în casă. La ora actuală a rămas decât nişte ruine, temelia şi cu pereţii care mai sunt din beci. Aici a fost intrarea de la camere. Am avut un hol până la baie. Am ajuns în stadiul care venim, vedem aceste spaţii locuibile care au fost cândva, pentru noi, un bun al nostru... Şi la ora actuală ne vine să plângem că suntem ai nimănui. Pentru faptul că plătim acel impozit în continuare, pe ce a ajuns o ruină.
Gheorghe şi Leana sunt vecini în cartierul strămutaţilor de la Căzăneşti. Laolaltă cu ei trăiesc încă 37 de familii. Niciuna nu are însă acte de proprietate pentru casele repartizate de Ministerului Economiei şi de Societatea Naţională a Sării. Din cauza aceasta, nu pot vinde, nu pot lăsa moştenire, nu îşi pot face asigurare...
-Cică actele noastre ar fi cumva blocate la un birou al Conversmin-ului care ne-a făcut casele.
-Şi ce facem? Nu se pot face succesiuni. Nu se pot.
Mirela Dobrin a rămas văduvă. Casa repartizată de stat era pe numele soţului. A încercat să treacă actul de comodat pe numele ei, dar chiar dacă a trimis certificatul de căstorie la Ministerul Economiei nu a reuşit. Şi este la un pas să fie evacuată.
-Cum aţi descurcat birocraţia asta?
Mirela Dobrin – văduvă: Păi n-am descurcat nicicum. Pentru că... contractele la gaze sunt tot pe numele răposatului, da? Mi-au cerut ca şi cum aş face branşare din nou. Act din ăsta stradal. Certificat stradal, copii după te miri ce, ca să-mi facă un nou contract. Deci nicicum să preiei un contract vechi.
-Este posibil ca dumneavoastră să pierdeţi casa?
-Sincer!? Posibil!
Ion Fieraru - reprezentant cartier: Contractele la utilităţi au expirat şi a fost nevoită să încheie noi contracte. Şi n-a putut. Am depus toate dovezile la acea acţiune, la Ministerul Economiei, şi am primit un răspuns că lipseşte un mijloc de dovadă, şi anume că nu face dovada că are calitate de soţie.
Problema nu este rezolvată nici în cartierul Copăceni. Vreo 40 de familii din Ocnele Mari au fost strămutate şi acolo. Majoritatea au acte de proprietate. Şase însă... aşteaptă. Şi plătesc taxe şi impozite tot la Ocnele Mari, ca cei din Căzăneşti. Din situaţia aceasta este stresantă, confuză şi complicată, profită primăria Ocnele Mari. Chiar dacă ruinele fostelor gospodării tulbură peisajul şi alungă turiştii, impozitele strămutaţilor fără acte îi asigură 15% din buget.
-Casele acelea şi terenurile acelea, până la urmă, ale cui sunt acum?
Mihai Pătru - primar Ocnele Mari: Ale Ministerului Economiei.
-Păi şi atunci? Cei strămutaţi de ce mai plătesc taxe şi impozite?
-Fiindcă nu li s-a făcut actele de schimb în zona Căzăneşti. Şi ei sunt obligaţi să-şi plătească proprietatea pe baza localităţii. Este pe fond juridic toată problema aceasta. Se schimbă directorii de la Resursele Minerale şi nu ne dau o informaţie clară.
De un deceniu... aşa-i povestea. Statul amână să preia proprietăţile strămutaţilor, dar nici nu eliberează acte pentru casele repartizate la Căzăneşti şi Copăcelu. Rezolvarea este la Ministerul Economiei. Această instituţie a mandatat autorităţile vâlcene să elibereze acte de proprietate pentru 30 de familii strămutate la Copăcelu. Ministerul Economiei poate reglementa şi problemele personajelor cărora le-am aflat astăzi amarul şi a celorlalţi năpăstuiţi care nu îşi permit financiar să caute dreptatea în instanţă. Îşi strigă oful însă şi trag nădejde să îi audă cineva şi să îi scape de povară.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
