Căderea lui Lenin, sfârşitul comunismului. Dărâmarea statuii simboliza ruptura de trecutul comunist şi de URSS
În aprilie 2013, televiziunile din întreaga lume au transmis în direct dărâmarea statuii lui Saddam Hussein. La fel s-a întâmplat în decembrie 2013, când locuitorii Kievului au scos statuia lui Lenin dintr-o piaţă centrală a oraşului, semn al îndepărtării definitive de Moscova. Românii au scăpat de Vladimir Ilici 13 ani mai devreme, la 5 martie 1990.
Plasată în faţa Casei Scânteii, statuia lui Lenin deschidea perspectiva spre Arcul de Triumf şi Piaţa Victoriei. Operă a sculptorului Boris Caragea, statuia lui Lenin era gestul prin care Gheorghe Gheorghiu Dej încerca în 1960 să cumpere bunăvoinţa liderului Nikita Hruşciov. Acesta condamnase crimele lui Stalin încă din 1956, dar în România deţinuţii politici umpleau încă închisorile şi lagărele de muncă. Aşa că în aprilie 1960, Gheorghe Gheorghiu Dej spera că la umbra unei statui de 10 metri şi şapte tone va putea să conducă în continuare România în cea mai pură manieră stalinistă. În plus, în 1958 trupele sovietice părăsiseră România, iar statuia lui Lenin era o asigurare dată Moscovei că la Bucureşti comunismul nu este periclitat. În 1960, un Lenin uriaş era exact simbolul de care avea nevoie regimul politic de la Bucureşti.
La 22 aprilie 1960 se împlineau 90 de ani de la nașterea lui Lenin.
Gheorghiu Dej a profitat din plin de moment. La festivitatea de dezvelire a statuii s-au afişat toți șefii comuniști ai momentului: Gheorghe Apostol, tovarășul de drum din primii ani de ocupație sovietică, Alexandru Drăghici, temutul ministru de Interne, tânărul Nicolae Ceaușescu, șeful cadrelor partidului și responsabil de colectivizarea forțată, de asemenea veteranii comuniști Chivu Stoica şi Emil Bodnăraş.
Adunarea din aprilie 1960 avea să fie prima dintr-o lungă serie. Statuia va deveni loc de pelerinaj. Lenin era un excelent mijloc de propagandă pentru toate categoriile sociale. La picioarele lui Vladimir Ilici, copiii deveneau pionieri.
Lângă Lenin se opreau și delegațiile străine în drum spre centrul Bucureștiului. Ultima de rang înalt a fost cea condusă de liderul sovietic, Mihail Gorbaciov, în mai 1987.
Revoluţia anticomunistă din decembrie avea să pecetluiască soarta lui Lenin.
Ideea demolării statuii a apărut în chiar primele săptămâni de libertate. Autorităţile, conduse de foşti lideri comunişti, ezitau. Dar cum manifestaţiile anti-perestroika se ţineau lanţ, se pare că Ion Iliescu a acceptat în cele din urmă demolarea statuii. Cu alte cuvinte, autorităţile nu aveau de gând să dărâme zeul, dar nici să îl apere de temerarii care ar fi încercat să-l dea jos de pe soclu. Şi cum Lenin avea şapte tone, demolarea întârzia.
În martie 1990, preotul Sorin Grecu decide că situaţia este intolerabilă: „Nu voi pleca de aici şi nu voi încheia greva foamei, deci foame totală, şi fără mâncare şi fără apă până nu se va da jos. Este dorinţă personală, nu reprezint pe nimeni, nici preoţimea Bisericii Ortodoxe, doar persoana mea, ca preot şi ca om. Dumnezeu să învingă pentru totdeauna ideea comunismului”.
Ştirea că un preot face greva foamei pentru demolarea lui Lenin a impresionat.
Anchetat în 1987 ca participant la revolta muncitorilor de la Braşov, Gheorghe Gavrilescu se afla de ceva vreme în Bucureşti. Lucra în construcţii ca macaragiu şi nu lipsea de la nici un miting anti-comunist. Şi el credea că Lenin nu mai avea ce să caute la intrarea în Capitală.
În dimineaţa de 3 martie, Gigi Gavrilescu a venit cu macaraua de pe şantier în Piaţa Presei Libere. Operaţiunile tehnice au durat două zile. La momentul dizlocării de pe soclu, de față se aflau câteva sute de oameni.
Însoţit de blestemele bucureștenilor, Lenin a plecat în spatele Casei Presei, lângă un atelier al Fondului Plastic. Destul de repede au dispărut de pe scena publică şi principalii autori ai demolării sale. În 1992, preotul Sorin Grecu a emigrat în Marea Britanie. Iar în februarie 1994, dezamăgit de situaţia din ţară, macaragiul Gigi Gavrilescu s-a sinucis.
Din depozitul Fondului Plastic, statuia lui Lenin, alături de cea a lui Petru Groza, demolată tot în martie 1990, a ajuns lângă zidul Palatului Mogoşoaia. Palatul brâncovenesc, emblemă a Renaşterii târzii, era însă stânjenit de prezenţa celor doi idoli căzuţi în dizgraţie. În plus, bronzul atrage hoţi.
La Mogoşoaia a avut loc o tentativă de vandalizare. Lenin era să rămână fără manta, Petru Groza fără o mână şi fără un deget. Este motivul pentru care autorităţile au hotărât mutarea statuilor pe un teren al Administraţiei Domeniului Public, în zona Tei, din sectorul 2 al Capitalei. De circa un an şi jumătate, în aşteptarea unui Muzeu al Comunismului care să prezinte critic astfel de personaje, Lenin se află într-o locaţie bine păzită de la ieşirea din Bucureşti.
Soclul statuii din Piaţa Presei Libere a rămas neocupat vreme de 20 de ani. În 2003, primăria Sectorului 1 a organizat un concurs de proiecte, dar după desemnarea câştigătorului Adrian Ilfoveanu, cu Monumentul Ziaristului, s-a constatat că terenul aparţine de fapt Primăriei Capitalei şi totul s-a oprit. În ianuarie 2010, iniţiatoarea unui proiect de artă urbană, Ioana Ciocan, a anunţat media că va reface statuia lui Lenin din ingrediente pentru colivă.
Ioana Ciocan: „În momentul în care am decis să încep Proiect 1990, nu am putut să găsesc nici un artist dornic să participe cu o lucrare care urma să fie expusă pe soclu. Toţi mi-au spus că nu vor să fie asociaţi cu comunismul. M-am văzut nevoită de a-l executa eu pe Lenin, am ales materiale comestibile. Viziunea mea era extrem de simplă. Vreau sa il fac pe Lenin caraghios, să îl pun pe soclu în Piaţa Presei Libere din Bucureşti şi păsările cerului să îl devoreze. Ca să terminăm odată de povestea asta cu Lenin şi eu să pot aduce tineri artişti contemporani”.
Din februarie 2010, Proiect 1990 a expus constant lucrări de artă urbană. Privite la început cu reticenţă, exponatele temporare au devenit un fel de emblemă.
Proiect 1990 se axa pe ideea că locul unde s-a aflat vreme de 30 de ani statuia lui Lenin poate deveni spaţiul unor surprize cotidiene pentru bucureşteanul secolului XXI. Primăria Capitalei a decis însă altfel.
În locul statuii lui Lenin se va afla monumentul permanent numit "Aripi", lucrare a sculptorului Mihai Buculei. Lucrarea a fost selectată de autorităţi în 2002, în urma unui concurs, costă 2 milioane de euro, are 24 de metri şi 100 de tone.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
