Au plătit colectivizarea cu viaţa. Drama ţăranilor din satul bihorean Bicaci care au luptat împotriva comuniştilor
Colectivizarea forţată după model sovietic a făcut nenumărate victime în anii de după cel de al doilea Război Mondial. Cei care refuzau să îşi predea pământurile erau ucişi cu sânge rece, iar rudele le erau deportate în Bărăgan sau în Dobrogea. Ca să îi constrângă pe ţărani să intre în cooperativele agricole, statul îi obliga să predea 90% din produsele pe care le recoltau, condamnându-i practic să moară de foame. Un sat din Bihor ar putea fi declarat localitate-martir, în memoria locuitorilor săi care au încercat, în urmă cu 65 de ani, să se opună colectivizării.
Pe 2 august 1949, locuitorii satului Bicaci din judeţul Bihor s-au revoltat şi au refuzat să mai dea statului cotele imense de produse agricole, obligatorii în acea perioadă. Patru oameni, printre care şi preotul romano-catolic, au fost executați imediat de trupele de represiune, iar 15 familii au fost deportate în celălalt capăt al ţării.
Unul dintre sătenii împuşcaţi în Bicaci în vara anului 1949 a fost Petrică Bejan. „A fost pus într-un camion, dus până la jumătatea drumului înspre şosea. Şi (securiştii din maşină) i-au zis să fugă prin porumb. Şi fugind prin porumb l-au executat”, povesteşte Aurel Bejan, fost deportat şi vărul celui ucis. Trupul lui Petrică Bejan a fost aruncat în groapa în care localnicii duceau animalele moarte.
La scurt timp, 15 familii au fost deportate în celălalt capăt al ţării, în colonia Peceneaga din județul Tulcea. „Am fost ridicați forțat de acasă, duşi la gară la Cefa, urcați într-un vagon de marfă, bou-vagon, şi direct – Peceneaga”, îşi aminteşte Aurel Bejan.
Deportaţii au avut domiciliu forţat în Dobrogea timp de doi ani şi jumătate. „Eram săraci, nu aveam ce mânca. Dormeam pe jos, prin pat, care pe unde putea. Aşteptam să vină seara să ne aducă pită”, mai spune el.
Iar la şcoală, copiii învăţau să slăvească Partidul Comunist şi Uniunea Sovietică. „Mă bătea educatoarea că nu cântam Stalin trăiască... astea-s nişte amintiri...”, spune Aurel Bejan.
O altă execuție a avut loc imediat după deportarea celor 15 familii, când un bărbat revenit din Siberia a fost ucis cu sânge rece. „Avea furca pe spate şi a fost somat să se predea. A ridicat mâinile - mă rog, furca -, în sus şi a fost împuşcat”, spune Florin Memetea, viceprimarul comunei Gepiu.
Săptămâna trecută, un deputat UDMR a depus în Camera Deputaţilor un proiect de lege care ar oferi o reparaţie morală victimelor şi urmaşilor săi. Dacă acesta va fi votat, satul Bicaci va purta titlul de „localitate-martir a luptei anticomuniste”. Luna aceasta, „Parlamentul a conferit acelaşi titlu localității arădene Sepreuş, unde tot în 1949, dar cu câteva zile mai devreme, au avut loc evenimente similare celor din Bihor”, a precizat parlamentarul Szabo Odon, iniţiatorul proiectului.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
