Am intrat în Centenarul Marii Uniri. Ce ne spune istoria
Astăzi intrăm în anul centenarului Marii Unirii. Iar autorităţile nu par deloc pregătite. Se vorbeşte de mai bine de un an despre ce manifestări ar trebui organizate şi despre ridicarea unor monumente dedicatele celor care au unit România. Însă, până acum, nu au apărut şi dovezi concrete că toate acestea se vor întâmpla. Astăzi, România îşi sărbătoreşte ziua printr-o paradă militară la Arcul de Triumf din Bucureşti. Monumentul, dedicat eroilor primului Război Mondial şi Unirii din 1918 a fost ridicat de oamenii care au schimbat, acum 99 de ani, istoria. Digi24 vă spune povestea lor.
România a obţinut recunoaşterea definitivă a Marii Unirii abia după doi ani. Noile sale graniţe au fost recunoscute prin Tratatul de la Trianon, la 4 iunie 1920. Unirea a primit şi sărbătoarea pe care o merita, pe 15 octombrie 1922. Atunci, Regele Ferdinand şi Regina Maria au fost încoronaţi în noua catedrală de la Alba Iulia.
În timp ce episcopul greco-catolic Iuliu Hossu citea în faţa Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia - Proclamaţia de Unire, la Bucureşti avea loc o altă ceremonie. Exact la 1 Decembrie 1918, regele Ferdinand şi regina Maria au reintrat victorioşi în Bucureşti. Alături de ei se afla generalul Henri Berthelot, şeful Misiunii Militare Franceze, un aliat-cheie. Suveranii părăsiseră Capitala în noiembrie 1916 după înfrângerile în faţa trupelor germane. Războiul fusese crâncen.
Au făcut victime sute de mii de victime nu numai confruntările armate, ci şi bolile şi jafurile soldaţilor ruşi bolşevizaţi. Prima veste bună că balanţa se înclină în favoarea României a venit din Basarabia, provincia românească ocupată de Rusia în 1812.
27 martie 1918 - Unirea Basarabiei cu România
La 27 martie 1918, Sfatul Ţării de la Chişinău a votat rezoluţia pentru Unirea cu România. Apărarea în faţa bolşevismului care deja făcea ravagii în Rusia a fost un argument decisiv. Au votat pentru Unire inclusiv ruşi şi ucrainieni.
Ion Varta, director Arhivele Naționale Chișinău, explică: „Toată lumea a înţeles că aceasta este soluţia. Nobilimea basarabeană, zemszvele din mai multe ţinuturi ale Basarabiei, au semnat cereri colective şi în felul acesta premisele erau deja constituite. La 27 martie, în această sală, a avut loc o şedinţă absolut admirabilă, furtunoasă, în care un rol decisiv în schimbarea raporturilor de forţe l-a avut Constantin Stere, marele român basarabean care deja era un nume în Vechiul Regat, avea o autoritate enormă în Basarabia. A vorbit de 57 de ori în timp de 3 zile, a intrat la tribună şi a încercat să îi convingă inclusiv pe minoritari, pe deputaţii care reprezentau minorităţile, să voteze Unirea Basarabiei cu România şi i-a reuşit. 86 de deputaţi pentru, 3 împotrivă şi 36 s-au abţinut. În felul acesta, prin vot democratic, vot covârşitor, Basarabia şi-a rezolvat această problemă dureroasă care era legată de cei 106 ani de ocupaţie străină.
Aprilie 1917. Intrarea SUA în război
În prima parte a anului 1918, războiul era încă indecis. La 3 martie, Lev Troţki, trimisul guvernului bolşevic condus de la Vladimir Ilici Lenin, a semnat cu partea germană la Brest-Litovsk ieşirea Rusiei din război. România a fost nevoită să semneze o pace la fel de umilitoare cu generalul von Mackensen. Dar intrarea în război a Statelor Unite, în aprilie 1917, începea să îşi facă efectele. Forţa economică şi militară a Washingtonului a întors situaţia în favoarea Antantei, aliata României, pe frontul de Vest. Perfect conectată prin rudele şi emisarii reginei Maria la cercurile diplomatice occidentale, România reintră în toamna lui 1918 în război. Demobilizarea prevăzută în tratatul cu Germania fusese oricum sabotată la nivel înalt. Armata română, bine echipată şi gata de luptă, era singura forţă capabilă să facă faţă destabilizării provocate de destrămarea Imperiilor Ţarist şi Austro-Ungar.
27 noiembrie 1918. Unirea Bucovinei cu România
La 28 noiembrie 1918, autorităţile române salută o a doua veste mare. Congresul General al Bucovinei, adunat în sala sinodală a Mitropoliei Ortodoxe sub presedintia lui Iancu Flondor, votează în unanimitate revenirea provinciei în granițele românești. Fusese cedată de Turcia Imperiului Habsburgic în 1775. Istoria a reţinut uciderea domnitorului domnitorul Alexandru Ghica al III -lea pentru că a protestat spunând că Istanbulul nu are dreptul să dispună de pământul Moldovei.
Un an greu pentru România
Când regele Ferdinand şi regina Maria au intrat în Bucureşti ştiau deja că ţara lor aproape că îşi dubla suprafaţa şi numărul de locuitori. Dar populaţia suferea de foame, sistemul feroviar fusese grav afectat de război. Maria, care îşi riscase viaţa la căpătâiul bolnavilor de tifos exantematic în Moldova, a căzut bolnavă de gripă spaniolă, o epidemie care a făcut milioane de victime în Europa, la finalul Primului Război Mondial.
În plus, în 1919, armata română a luptat contra regimului comunist instaurat de bolşevicul Bela Kun la Budapesta.
4 iunie 1920. Tratatul de la Trianon
Abia după tratatul de la Trianon, lângă Paris, semnat de Ungaria la 4 iunie 1920, situaţia se normalizează. Ferdinand şi Maria ajunseseră la tron în timpul războiului, nu avuseseră o ceremonie de încoronare. În acest context se conturează ideea unei sărbători care să ţină trei zile în toată ţara. Coordonatorul proiectului a fost desemnat preşedintele Senatului, Constantin Coandă, unul din marii generali din Primul Război Mondial.
„A fost constituită o comisie sub preşedinţia gen. Coandă. A încercat sa atragă personalităţi capabile s organizeze programul, pregătirea oraşelor prin decorarea în mod special a oraşului Alba Iulia si Capitalei, și a organizării ceremonialului în sine. Au avut un rol esential arhitecţii Victor Ștefănescu, Petre Antonescu, pictorii Costin Petrescu sau Artur Verona. Această comisie ţinea acum și de chestiunile economice. Preferau să achiziţioneze materiale pentru decorarea orașelor din Viena si Praga, unde erau mult mai ieftine decât la Bucureşti”, povestește Diana Mandache, istoric la MNAR.
Catedrala de la Alba Iulia, ridicată în timp-record
Dincolo de festivităţi, autorii Unirii au vrut să lase în urmă ceva durabil. Pentru Încoronare a fost construită catedrala ortodoxă de la Alba Iulia, Catedrala Reîntregirii. Clădirea nu este foarte mare, dar a fost construită solid şi în vechea tradiţie arhitectuală românească. Arhitectul Victor Ştefănescu a încercat să recreeze Mitropolia Transilvaniei reconstruită în 1597 de Mihai Viteazu şi distrusă ulterior. În lipsa vechilor planuri, arhitectul a folosit ca model biserica de la Târgovişte ridicată în 1585 de Petru Cercel, fratele care îl precedase la tron.
Lucrările au început în martie 1921 şi au avansat repede.
„A început construcţia în anul 1921, în 26 martie. La nici o lună după, regele Ferdinand şi regina Maria s-au dus să vadă cum evoluează lucrările. Erau deja făcute fundaţiile şi firma căreia îi se încredinţaseră această lucrare era a inginerului Tiberiu Eremia, era unul din marii ingineri ai vremurilor de atunci care a făcut lucrări remarcabile. S-a dat drumul la această lucrare care a fost prima lucrare la o biserică executată pe beton armat. Într-un an şi jumătate catedrala a fost ridicată. Aşa, ca să ne dăm seama asupra dimensiunilor - lungime de 45 de metri, lăţime de 18 metri şi înălţimea cu turlă cu tot este de 60 de metri. Ritmul în care s-a lucrat a fost extraordinar de alert şi trebuie remarcat faptul că toţi cei care au fost implicaţi - de la Senatul ţării, pentru că lucrările erau coordonate de gen. Coandă, care era preşedintrele Senatului, până la executanţii propriu-zişi, constructorii, - au fost extraordinar de atenţi la realizarea acestei clădiri, în fond o clădire simbol”, spune Nicolae Noica, expert în lucrări publice.
Pe 8 septembrie, a fost montată crucea pe turlă, iar la 1 decembrie 1921, construcţia a fost terminată.
În acest interval, la 25 octombrie 1921, Ferdinand şi Maria au devenit bunici. Fiul viitorului rege Carol al II -lea a primit, nu întâmplător, numele de Mihai, în cinstea voievodului Unirii de la 1600.
Aur transilvan în coroana albastră a Reginei Maria
Pentru ceremonia Încoronării, Regina Maria s-a inspirat din protocolul Casei Regale britanice, dar a ţinut ca elementele ROMÂNEŞTI să fie dominante. De aceea nu a preluat coroana cu care regina Elisabeta a devenit regină în 1881, ci a dorit o coroană proprie. Statul român i-a oferit una împodobită cu rubine, smaralde, dar mai ales turcoaze. O adevărată coroană albastră.
Coroana Reginei Maria, coroana Unirii, a fost desenată de pictorul Costin Petrescu, după ideile reginei. Este acelaşi pictor care va realiza mai târziu fresca de la Ateneul Român. Coroana este făcută din 1,8 kg aur transilvan, dar este realitată de casa Falize de la Paris contra 64 de mii de franci. Este împodobită cu pietre semipreţioase pentru aerul lor medieval. Dar ceea ce face coroana Reginei Maria absolut remarcabilă este stilul ei bizantin dată de cele două pandantive laterale. Sursă de inspiraţie au fost vechile fresce în care apare imaginea Despinei Doamna, soţia lui Neagoe Basarab.
15 octombrie 1922 | Încoronarea de la Alba Iulia
Protocolul Încoronării de la Alba Iulia a început la 9.30 dimineaţa, cu o liturghie şi un Te Deum. Toţi oaspeţii români şi străini, între care şi viitorul rege al Angliei, erau îmbrăcaţi în ţinută de mare ceremonie. Coroanele, sfinţite în biserică de Mitropolitul Primat, au fost aşezate sub un imens baldachin, unde a avut loc ceremonia propriu-zisă.
Noul preşedinte al Senatului, Mihail Pherekide, i-a oferit regelui Ferdinand Coroana de Oţel. Era coroana primului rege al dinastiei, Carol I, simbol al Independenţei. Ferdinand I Întregitorul şi-a pus singur coroana pe cap, după ritualul bizantin. Apoi preşedintele Camerei Deputaţilor, Mihail Orleanu, i-a înmânat regelui Coroana albastră, iar regele a încoronat-o pe regina Maria.
„Mantia reginei a fost facuta în România. Blazoanele cusute pe mantie au fost comandate în Lyon. Mantia regelui, la Azilul Elena Doamna si finisată la Paris. Sunt simboluri fundamentale, parte a regaliei, obiecte purtate la ceremonialul încoronarii: coroana de oţel purtată și de Carol I și coroana purtată de Maria, la care se adăugau aceste două mantii”, spune Diana Mandache.
La finalul ceremoniei, s-au auzit 101 lovituri de tun; a urmat zborul demonstrativ al aviaţiei. În toată ţara începea sărbătoarea populară.
Seara, după o selecţie drastică, a avut loc marele dineu regal cu numai 350 de invitaţi.
A doua zi, la Bucureşti a fost inaugurată prima versiune a Arcului de Triumf.
Cea de-a treia zi a serbărilor Încoronării a fost dedicată la Bucureşti unei mari parade tematice: trupe în costume de epocă înfăţişau trecătorilor întreaga istorie românească, de la epoca lui Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul la cucerirea Independenţei în vremea lui Carol I şi la Unirea cea Mare din vremea lui Ferdinand şi a Mariei.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
