Alexandru Marghiloman, omul nemților? L-a determinat pe Carol I să accepte neutralitatea
Condiţiile draconice ale acordului impus de Berlin şi Viena, în principal pierderea trecătorilor din Carpaţi, pierderea Dobrogei şi concesionarea petrolului, l-au aşezat în rândul personajelor negative cărora li s-a pus eticheta de „trădător”. O privire mai atentă dezvăluie însă un om politic conştient de capcane, lucid şi echilibrat, care a oferit soluții pentru ţară.
Figură marcantă a Partidului Conservator, Alexandru Marghiloman era deja la începutul Primului Război Mondial un politician experimentat. Născut la in 1854 la Buzău, într-o familie boierească, doctor in drept si absolvent de ştiinţe politice la Paris, Alexandru Marghiloman fusese in două rânduri ministru al Justiției. La momentul Păcii de la București, din 1913, prin care România a câștigat Cadrilaterul, Alexandru Marghiloman era ministru de Finanțe în guvernul Titu Maiorescu și câștigase aprecierea regelui.
Această apreciere a cântărit greu în Consiliul de Coroană de la 3 august 1914. Regele Carol I cerea intrarea imediată în război alături de Puterile Centrale în baza tratatului secret semnat în 1883 cu Germania şi Austro-Ungaria şi reînnoit periodic. Majoritatea Consiliului invoca însă drepturile românilor din Transilvania. Dar când filogermanul Alexandru Marghiloman a explicat că nu e de dorit nici alianța cu Austro-Ungaria, nici cea cu Rusia și a dat exemplul neutralităţii Italiei, regele Carol I a cedat. România a rămas neutră până când Antanta a garantat extinderea frontierelor româneşti.
Când România a intrat în război după Consiliul de Coroană de la 27 august 1916, filogermanul Alexandru Marghiloman a acceptat propunerea filofrancezului Ionel Brătianu, premierul liberal care i-a spus: „Eu, Brătianu, (rămân - n.r) în caz de reușesc francezii; dumneata, Marghiloman (rămâi - n.r.) în caz că reușesc germanii”. Astfel, atunci când trupele germane, austriece şi bulgare au impus României negocieri de pace, guvernul în exil al generalului Averescu a demisionat, iar discuțiile au fost preluate, cu acordul regelui, de guvernul Marghiloman. Pacea de la Buftea, semnată în martie 1918, și finalizată la 7 mai la București, a fost însă dezastruoasă: România pierdea Dobrogea, şi era obligată să-şi concesioneze petrolul.
Ulterior, în toamna anului 1918, când armata română a intrat din nou în război, toate actele guvernului Marghiloman au fost anulate. Cu o singură excepție: documentele Unirii Basarabiei cu România. Alexandru Marghiloman a fost cel care s-a adresat Sfatului Țării de la Chișinău înaintea votului de la 27 martie 1918 și tot el a dus regelui Ferdinand la Iaşi cererea de Unire a basarabenilor.
După război, Alexandru Marghiloman a ieșit treptat din viața politică. Era acuzat că a fost „omul nemților”, iar după reforma agrară şi cea electorală, Partidul Conservator a dispărut. Alexandru Marghiloman a murit în anul 1925 și în urma sa au rămas legile sale privind independența justiției, printre cele mai moderne din Europa, cafeaua cu rom și cognacul care îi purtau numele, celebre în Bucureștiul interbelic.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
