1990, Anul 0 | Ce efecte a avut răsturnarea regimului comunist în facultăţi, licee şi şcoli
Primele gesturi făcute de manifestanţii care au ocupat pe 22 decembrie 1989 clădirea Comitetului Central au fost să distrugă portretele lui Nicolae şi Elena Ceauşescu, steagurile roşii ale Partidului Comunist şi cărţile de propagandă. Erau cele mai vizibile însemne ale dictaturii. În lunile următoare, distrugerea simbolurilor şi ideologiei a continuat inclusiv în învăţământ.
Mai întâi, au dispărut piesele care alcătuiau cultul personaliţii dictatorilor. Presa din 1990 îl numea frecvent pe Nicolae Ceauşescu analfabet. Soţia lui a pierdut instantaneu aura de academician doctor inginer de renume mondial, specializată în chimia polimerilor.
Doctoratul Elenei Ceauşescu, plagiatul absolut
Elena Ceauşescu îşi obţinuse doctoratul prin fraudă. Lucrarea - finalizată în decembrie 1967, era integral munca experţilor de la Institutul de Cercetări Chimice.
„Profesorul Florin Badea ne povestea că într-o zi academicianul Neniţescu a venit şi i-a aruncat lucrarea pe masă, în laborator, şi i-a spus cam aşa: „Citiţi-o voi, eu nu o voi citi niciodată!”. Profesorul Badea a luat-o şi a citit-o, i-a plăcut lucrarea pentru că că avea substanţă ştiinţifică şi a fost foarte curios să meargă să asculte felul în care va fi această lucrare prezentată. Lucrarea era din domeniul polimerilor, o lucrare complicată chiar pornind de la formulele pe care ar fi trebuit să le prezinte în susţinerea lucrării. Şi tot domnul profesor Badea povestea că la ora la care era anunţată lucrarea, s-a dus şi lucrarea fusese susţinută cinci-şase ore mai devreme, ca urmare nu am nici o informaţie despre cum s-a comportat în această susţinere”, a spus Ecaterina Andronescu, profesor universitar.
„Există, prin urmare, suspiciunea că doctoratul Elenei Ceauşescu nu a fost susţinut niciodată. Simpla citire a formulelor chimice presupuse de o lucrare în domeniul polimerilor necesită profesionalism. Institutul de Cercetări Chimice (ICECHIM) foarte mulţi ani de zile a primit în rândurile cercetătorilor cei mai buni dintre studenţii noştri. Şi sigur nu m-aş îndoi nici un moment de pregătirea lor profesională şi de maniera de abordare a unei lucrări de cercetare. Înţeleg de ce profesorul Badea afirma că lucrarea avea valoare ştiinţifică, lucrarea în sine, fără să ne uităm cine este autorul de pe copertă”, a mai spus Ecaterina Andronescu.
Iannuarie-februarie 1990: epurări în universităţi
Schimbările în facultăţile tehnice s-au limitat la înlăturarea unor acte de impostură academică flagrantă şi la dispariţia cursurilor de propagandă.
În 1989, Teodor Tompea era asistent la catedra de Filozofie şi Socialism Ştiintific de la Politehnica Iaşi. Preda materialism dialectic şi istoric, socialism ştiinţific, economie politică şi alte asemenea la Facultăţile de Textile, Construcţii, Electromecanică şi Mecanică.
„Studenţii au venit din vacanţă, au făcut revoluţia lor, au pichetat câteva Facultăţi, au făcut incriminările de rigoare, pe teme de rigoare, moralitate, de etică profesională, de corupţie a unor profesori, şi-au fugărit unii profesori, nu numai de la catedra de socialism ştiinţific şi de materialism dialectic şi istoric, pentru că noi eram mai toleranţi şi nu prea conta ce notă ai la socialism ştiinţitic, au avut răfuielile lor şi au existat şi nişte schisme, răfuieli, şi între profesorii din catedre. Bun, s-a consumat şi acea perioadă... Noi, în catedră, la nivel de grup, am avut zile întregi în care ne-am analizat situaţia, ne-am evaluat propriul nostru comportament şi propriile nostre prestaţii. Eram puşi în situaţia de a ne pierde chiar pâinea, având în vedere că multe facultăţi spuneau că nu mai e niciun rost să se predea discipline socio-umane într-o universitate cu profil tehnic”, a spus profesor Doru Tompea, rector la Universitatea Petre Andrei din Iaşi.
Aceste evoluţii au alimentat ulterior şi proiecte politice. Profesorul Emil Constantinescu a devenit decan la Facultatea de Geologie din Bucureşti şi apoi rector al Universităţii, în urma unor adunări ale studenţilor.
Întrebat de ce a a fost preferat un universitar, Emil Constantinescu a răspuns: „Pentru că studenţii îşi analizaseră profesorii. Cu o înţelepciune care nu cred că se poate repeta, studenţii au pus pe primele locuri pe profesorii cei mai severi şi au încercat să îi elimine pe cei care nu erau în regulă din punct de vedere profesional, nu din punct de vedere politic”.
Socialismul ştiinţific, eliminat din programe
În facultăţile socio-umaniste situaţia era mult mai gravă. Selecţia şi instrucţia în aceste instituţii fusese până în 1989 aproape militarizată.
„Facultatea de istorie, ca şi cea de Filosofie şi cea de Drept, erau facultăţi considerate ideologice. Asta înseamnă că cei care candidau pentru aceste facultăţi aveau dosarele de familie verificate, aveau de completat o fişă cu totul şi cu totul specială în care trebuiau să completeze dacă au persoane din familie în străinătate, dacă cineva din familie a fost condamnat politic. Noi depuneam candidaturile şi acest dosar înainte de bacalaureat. Eram singurele facultăţi - poate academiile militare, dar acelea aveau un regim special - eram singurele facultăţi în care noi nu ştiam dacă luăm bacalaureatul sau nu, dar trebuia să depunem acele dosare pentru ca instituţiile abilitate să poată să facă verificări”, a spus profesorul Carol Căpiţă.
„Noi, cei din ştiinţele sociale, eram instruiţi şi parainstruiţi în tot felul de structuri şi în tot felul de forme de educaţie continuă, fiind consideraţi vectorii cei mai importanţi ai propagandei de partid”, a mărturisit profesor Doru Tompea.
Majoritatea conducerilor acestor facultăţi din Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara a fost înlocuită. Catedrele de propagandă au fost desfiinţate. Profesorii compromişi au fost înlăturaţi. Cel puţin pentru moment.
„Ei s-au organizat extrem de rapid şi undeva pe 25 - 26 decembrie a fost o şedinţă în care reprezentanţii studenţilor au invitat profesorii şi au zis: „aceasta este lista profesorilor care ar trebui să plece”. Erau legate de Istoria mişcărilor muncitoreşti, Istorie contemporană, evident lucrurile legate de filosofia de tip marxist. Dar aveam un curs în anul patru... Cursul de estetică a rămas, cursul de doctrine politice a rămas, în ciuda faptului că fusese legat de comunism, studenţii îl apreciau foarte mult pe profesor şi nu li s-a părut normal să plece... Deci discuţia a fost legată în primul rând de competenţa profesorului respectiv, cum era el perceput de către studenţi. Cred că, în cazul facultăţii de istorie, competenţa profesorilor a fost mai degrabă factorul determinant în selecţie”, explică profesorul Carol Căpiţă.
„Majoritatea s-au readaptat. Unii dintre ei s-au repliat în învătâmntul liceal. Puţini au abdicat de la catedră. Au fost frământări mari în catedrele de ştiinţe sociale, la Universitatea Alexandru Ioan Cuza. Profesorul Hagiu Ionel, şeful catedrei de socialism ştiinţific, a avut demnitatea să îşi adune colegii exact în prima zi după Revoluţie, să convoace colectivul şi să îşi prezinte demisia având în vedere prestaţia pe care a avut-o, a fost un om toletrant şi echilibrat, a fost şi prorector, şef-catedră. Nu toţi l-au urmat, din păcate. Viaţa a mers mai departe, selecţia a operat în funcţie de dosarul fiecăruia şi de expertiza fiecăruia şi cum s-a restartat fiecare în noua paradigmă”, a mai spus Doru Tompea.
„Că nu s-a întâmplat exact ce şi-au dorit studenţii este datorat şi legislaţiei care exista la acea dată, nu puteai da afară tu, ca student, profesorii. Nu aveai instrumentarul, iar profesorii care au refuzat să plece au rămas bine-mersi”, ăși amintește Carol Căpiţă.
La Facultatea de Drept din Bucureşti, decanul Stanciu Cărpenaru, profesor de Drept Comercial, a fost înlocuit de viitorul judecător CEDO, Corneliu Bârsan. În ciuda eforturilor din anii '90, urmele ideologiei comuniste se resimt şi astăzi în ştiinţele juridice.
Schimbările anilor '90, incomplete
„Şi am întrebat la un moment dat mai mulţi magistaţi: ce li se pare că fac în activitatea lor, că fac dreptate sau că aplică legea? Şi din păcate, unii mi-au spus chiar ei „din păcate”, că au impresia că aplică legea, dar nu e sigur că fac dreptate” Doru Pădurariu, directorul unei edituri cu tematică judiciară.
Doru Păcurariu, editor de carte de specialitate, spune că dictatura a vizat, chiar din anii '40-'50, Dreptul şi aplicarea legii ca instrument de control. Au fost afectate mai ales acele materii care fac legătura între Dreptul Civil, Penal sau Comercial şi aplicarea lui în societate.
Dar, după Revoluţie, Teoria Dreptului, Retorica Juridică, Filozofia Dreptului, au fost eliminate sau li se acordă importanţă redusă, cu urmări negative în instanţe:
„Un absolvent de Drept, dacă a terminat liceul de 18 ani, face și INM (Institutul Național al Magistraturii, n.r.) în unul sau doi, la 25 de ani poate deveni un judector de scaun, în complet unic la Judecătorie. Un proces de divorț, cu părinţi, cu copii, cu împărțire de patrimoniu, cu încredinţare de minori. Eu mă îndoiesc că o persoană care are 23-24 de ani, care nu e sigur că a avut o relaţie personală de un an sau doi, poate judeca, poate să perceapă şi dincolo de partea strict juridică, şi partea socială a unei relaţii. Această stare de lucruri este accentuată de faptul că, în facultăţile de Drept, se pune foarte mult accent pe tehnica Dreptului, pe aplicarea, pe înţelegerea textelor de lege, pe însuşirea lor, pe coroborarea lor, şi mai puţin pe legătura dintre aceste texte şi relaţiile sociale pe care se presupune că aceste texte le reglementează”, a explicat Doru Pădurariu.
Istoria, domeniul cel mai afectat de propagandă
Şi în privinţa predării istoriei, progresele s-au făcut greu. Istoriografia comunistă preda Războiul de Independenţă fără Carol I şi Ion Brătianu şi Unirea cea Mare fără să menţioneze Basarabia şi fără Regele Ferdinand sau Regina Maria. Ca să suplinească repede lipsa, ministrul Mihai Şora a ordonat republicarea unei istorii din anii 1940. A generat alte probleme:
„Faptul că a existat o neîncredere funciară în istorie este demonstrat de faptul că primul ministru al Educaţiei, altminteri o persoană cu totul deosebită, Mihai Şora, a retipărit manualul Petre Panaitescu din 1942, ignorând faptul că este un manual de război, ignorând faptul că PP în anii aceia avea o anumită poziţie, nu neapărat neutră, şi eu o consider o neatenţie. Era ca şi cum ministerul considera că, între 1942 şi 1989, în cercetarea românească nu s-a întâmplat nimic, ceea ce nu era adevărat”, spune profesorul Carol Căpiţă.
Dar nu marile absenţe din cărţile de istorie au fost singurul motiv pentru care nu se puteau tipări repede manuale noi. Problema era abordarea marxistă a întregii istorii - de la Istoria Patriei de la clasa a patra, la Istoria Antică de clasa a cincea şi până la rolul inventat al Partidului Comunist în lovitura de stat de la 23 August 1944.
Primele manuale noi au fost cele de clasa a XI-a şi a XII-a, de Istorie Contemporană Universală şi a României, apărute în 1993. Programe finanţate prin Banca Mondială au reglat şi restul, în anii următori. Manualele de Educaţie Umanist-Revoluţionară, adică de ateism, cele de Economie Socialistă sau de Materialism Dialectic au devenit amintiri şi materiale de arhivă.
Anii '90: ştiinţele socio-umane în ascensiune
Până la apariţia unei noi legi a învățământului, sistemul s-a adaptat din mers societăţii în schimbare. În anii '90, raportul dintre ştiinţele umaniste şi cele tehnice s-a schimbat. Înainte de '89, facultăţile economice aveau 15.000 de locuri pe an în întrega ţară. Foarte repede, au ajuns la 150.000. Facultăţile de Drept, care aveau 5000 de locuri, au ajuns rapid la 50.000.
„Ştiinţele socio-umaniste au fost nedreptăţite şi prin numărul foarte mic de locuri ce se alocau în fiecare de an în examenele de admitere. Imediat după 1990, a apărut şi învăţământul privat, dar s-a multiplicat extraordinar de mult cifra de şcolarizare pentru învăţământul economic şi din zonele socio-umaniste. Au întâmpinat dificultăţi mult mai mari decât noi. Crescând atât de rapid cifra de şcolarizare, a fost extrem de dificil să ai şi cadrele didactice pregătite să facă faţă numărului mare de studenţi”, a observat Ecaterina Andronescu.
De acest iureş general au profitat însă acei profesori care participaseră din plin la propagandă înainte de 1989. Aşa se explică supravieţuirea în mediul academic şi în viaţa publică a unor scheme ideologice elaborate în anii '80 pentru glorificarea lui Nicolae Ceauşescu şi a autorităţii absolute a statului. Arta de a spune „nu” e încă rară în universităţile româneşti: „Viaţa a mers mai departe, selecţia a operat în funcţie de dosarul fiecăruia şi de expertiza fiecăruia şi cum s-a restartat fiecare în noua paradigmă. S-au mai păstrat la unii profesori de ştiinţe sociale unele reziduuri de comportament şi de mesaj pornite din naţional comunismul acela ceuşist, din privilegierea excepţionalismului românesc, eu ştiu, a non-adecvării la un model liberal care ar induce haos, dezorganizare socială”, a spus profesorul Doru Tompea.
Dincolo de conflicte, lipsuri, stângăcii şi decizii politizate, anii '90 au readus în România ideea fundamentală de autonomie universitară faţă de stat. Când studenţii nu au mai fost în prima linie a bătăliei, ritmul schimbărilor a încetinit.
„Toată lumea dorea autonomie universitară, dar venea cu o mentalitate în care trebuia să i se spună ce să facă. Norocul meu a fost că între 1990 şi 1995, fusesem doi ani prodecan şi doi ani decan, am plecat secretar de stat din poziţia de decan. Îmi erau cunoscute problemele, deci dialogul a fost extrem de natural, vorbeam aceeaşi limbă, nu eram acolo pusă de nu ştiu ce guvernare, eu eram un profesor alături de alţii şi aveam de rezolvat nişte probleme alături de alţii. Autonomia a fost un principiu care a făcut învăţământul să evolueze”, este de părere Ecaterina Andronescu.
Politicul nu încetează să dea târcoale mediului academic nici astăzi. În căutarea respectabilităţii, mulţi politicieni se străduiesc să afişeze public titluri universitare, nu întotdeuna obţinute corect.
Interminabilul scandal al plagiatelor arată că, atunci când e vorba de putere, nici o schimbare nu e ireversibilă şi că principiile societăţii libere se cer apărate în fiecare zi.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
