Revoluție violentă în Venezuela: O dictatură socialistă eșuată. Populația trăiește cu sub 1 dolar pe zi, în țara petrolier
În toată istoria Venezuelei, niciun conducător nu a fost mai contestat precum Nicolas Maduro. După mai bine de un deceniu de când se află la putere, un lucru a rămas constant: represiunea împotriva opoziției. Economia controlată de stat a dus la faptul că populația trăiește într-o sărăcie lucie, într-o țară creditată că cele mai mari rezerve de petrol din lume.
Alegerile din Venezuela s-au încheiat cu victoria lui Nicolas Maduro, în defavoarea contracandidatului său, Edmundo González Urrutia, văzut ca favorit la obținerea mandatului de președinte. Potrivit opoziției, Urrutia a obținut 84% dintre voturi, însă alegerile au fost furate de oamenii care vor să-l mențină la putere pe liderul sud-american.
„Este doar o chestiune de timp până când vor negocia o tranziție pașnică a puterii”, afirmă Maria Corina Machado, lider proeminent al opoziției venezuelene.
Protestele au cuprins țara iar incidentele violente nu au lipsit. În total, 11 protestatari și-au pierdut viața iar alți peste 700 au fost răniți în ciocnirile cu forțele de ordine, notează cotidianul argentinian Ambito Financiero.
Cum a fost posibil ca o țară considerată model pentru democrațiile din America de Sud să ajungă un leagăn al corupției și injustiției sociale?
Hugo Chavez deschide calea spre autoritarism în 1999
De profesie militar, Hugo Chavez a venit la putere într-o perioadă tulbure. Văzut ca liderul care ar fi putut aduce schimbarea și redresarea țării, Chavez a favorizat corupția, și-a sprijinit membrii familiei să ajungă în funcții cheie și a implementat politici populiste, pentru a da impresia că este alături de oamenii care l-au votat.
În 2009, după zece ani la cârma țării, Chavez elimină printr-un referendum limita mandatelor în care un președinte poate fi reales. Măsura este aspru criticată pe plan internațional, însă nu se produc schimbări.
În 2013, la debutul celui de-al patrulea termen în funcția de președinte, un cancer recurent încheie brusc viața controversatului lider sud-american. Pe atunci vicepreședinte, Maduro a organizat alegeri libere și s-a înscris în cursa electorală, pe care a câștigat-o la o diferență minoră.
Spre deosebire de predecesorul său, care era foarte popular în rândul populației, pentru Maduro nu a contat cine îl place atât timp cât se află la putere.
Dintr-o democrație prosperă într-un experiment socialist eșuat
În anii 90, mulți venezueleni erau sătui de măsurile austere din economie și doreau o schimbare. Însă nu au anticipat cât de radical va fi acest proces.
„Republica Bolivariană” lua ființă din viziunea conducătorului Hugo Chavez, un stat al bunăstării în care cetățenii beneficiau de pe urma reformelor revoluționare și economia urma să crească progresiv. Nu a fost așa.
Decesul prematur al lui Chavez i-a lăsat o moștenire grea următorului președinte, Nicolas Maduro, care a continuat măsurile economice implementate de predecesorul său. Rezultatul: produsul intern brut s-a înjumătățit, iar țara s-a afundat într-o criză economică și umanitară fără precedent.
Milioane de cetățeni au emigrat forțați de împrejurări, criminalitatea a crescut iar moneda națională s-a devalorizat până în punctul în care doar pe piața internă mai putea conta. Guvernul a introdus măsuri de raționalizare a utilităților, alimentelor și medicamentelor. Majoritatea populației trăiește cu sub un dolar pe zi, notează Voice of America. Aceasta într-o țară creditată cu cele mai mari rezerve de petrol la nivel planetar.
De când se află la conducere, Maduro a dat vina pe opoziție și agenturile străine pentru dificultățile cu care se confruntă Venezuela. Pe fondul sancțiunilor occidentale, producția de petrol a țării a scăzut drastic, din cauza imposibilității de a procura aparate moderne de extracție și de a le menține pe cele vechi în parametrii optimi de funcționare.
Revoltele se repetă fără rezultat
În urmă cu 11 ani, venezuelenii au ieșit să protesteze împotriva lui Maduro. Controversele asupra legitimității conducerii sale au planat încă de la primul mandat. Și atunci, la fel ca si acum, tot 11 persoane și-au pierdut viața în urma confruntărilor cu forțele de ordine.
Coincidență sau nu, aceste evenimente nu sunt izolate și s-au întins pe toată perioada de când Nicolas Maduro se află la conducerea statului. Pe deviza, „nu contează cine votează, ci doar cine numără voturile”, președintele venezuelean a demonstrat cu fiecare proces electoral cât de adevărat este acest lucru. Cine îl menține la putere dacă nu este ales democratic prin voința poporului?
Maduro s-a bazat exclusiv pe loialitatea armatei, care potrivit analiștilor, este singura modalitate prin care își poate impune autoritatea. Toate instituțiile statului sunt subordonate Ministerului Apărării, ceea ce conferă puteri sporite ministrului de resort, generalul Vladimir Padrino Lopez.
Venezuela are deja o istorie a violenței, care nu se va încheia prea curând, atât timp cât în fruntea statului se va afla un lider susținut doar de instituții, ale căror interese prevalează în detrimentul populației.
