Procedurile de achiziții publice rămân problematice la nivelul UE
Cele 43 de agenţii ale UE, cu sediul în 23 de state membre, se ocupă de sarcini tehnice, ştiinţifice sau de reglementare sau pun în aplicare programe de cheltuieli operaţionale. Agenţiile UE numără peste 16.000 de angajaţi, adică aproape o cincime din întregul personal al UE. Cele mai multe dintre acestea sunt finanţate aproape în întregime de la bugetul UE. Celelalte sunt finanţate parţial sau integral din taxele şi comisioanele percepute de la entităţile din sectorul public şi din cel privat acoperite de activităţile lor.
Dintre cele 43 de agenţii, 39 au primit o opinie de audit favorabilă cu privire la plăţile lor din 2023. Cele 4 care nu au primit o opinie favorabilă (tot 4 în 2022 şi 1 în 2021) sunt Institutul European de Inovare şi Tehnologie (EIT), Autoritatea Europeană a Muncii (ELA), Agenţia pentru Securitate Cibernetică (ENISA) şi Agenţia pentru Gestionarea Operaţională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spaţiul de Libertate, Securitate şi Justiţie (eu-LISA).
Pentru EIT, opinia cu rezerve a fost emisă din cauza nivelului estimat al erorilor în granturile pe care le-a gestionat agenţia. În cazul celorlalte trei, s-au constatat nereguli în procedurile de achiziţii publice sau în punerea în aplicare a contractelor, precizează sursa citată. Aceste agenţii ar trebui să acorde o atenţie deosebită normelor prevăzute în Regulamentul financiar, potrivit auditorilor.
„În general, gestiunea financiară a agenţiilor UE este bună, dar auditorii găsesc în continuare erori în ceea ce priveşte achiziţiile publice. Considerăm că ar trebui îmbunătăţite procedurile utilizate pentru acordarea şi implementarea contractelor, astfel încât să se asigure atât respectarea deplină a normelor aplicabile, cât şi obţinerea celui mai bun raport calitate-preţ", a declarat Francois-Roger Cazala, membrul Curţii responsabil de auditul anual al agenţiilor din uniune.
În plus, experții atrag atenţia asupra deficienţelor procedurale din sistemele de gestiune şi de control. Un prim exemplu elocvent în acest sens este despre lipsa unor verificări adecvate înainte de autorizarea operaţiunilor. Potrivit Curţii de Conturi Europene, nu toate agenţiile în cauză au fost în măsură să identifice şi să comunice în mod clar, transparent şi separat costurile activităţilor care generează venituri proprii şi costurile activităţilor finanţate de la bugetul UE. Aceste costuri sunt însă importante pentru a îmbunătăţi procesul decizional, deoarece autoritățile se pot asigura astfel că taxele sunt stabilite la niveluri care nu conduc la deficite sau excedente puternice.
