Alocarea finanțării UE pentru sănătate prezintă deficiențe. Țările partenere nu știu să gestioneze eficient fondurile primite
Metoda de alocare a ajutorului UE pentru sistemele de sănătate din ţările partenere prezintă deficienţe, iar eficacitatea proiectelor finanţate poate fi compromisă din cauza coordonării precare şi a unor riscuri legate de sustenabilitate, este concluzia ultimului raport publicat de Curtea de Conturi Europeană (ECA).
Potrivit sursei citate, sprijinul Uniunii Europene pentru sănătate în ţările partenere contribuie la obiectivul principal al politicii de dezvoltare a UE şi anume reducerea şi, în cele din urmă, eradicarea sărăciei extreme, care poate fi atât o cauză, cât şi o consecinţă a unei acoperiri medicale insuficiente. Acest sprijin s-a ridicat la peste trei miliarde de euro în fiecare dintre cele două perioade de programare anterioare (2007-2013 şi 2014-2020) şi la peste două miliarde de euro la începutul anului 2024 pentru perioada curentă (2021-2027).
Sprijinul intermediat de iniţiativele în domeniul sănătăţii la nivel mondial a crescut considerabil, în timp ce asistenţa bilaterală acordată de UE ţărilor partenere a scăzut. Costurile de gestionare substanţiale şi distribuţia deficitară a echipamentelor şi medicamentelor au atras critica auditorilor.
„S-au constatat mai multe deficiențe în finanţarea furnizată de UE sistemelor de sănătate dintr-o serie de ţări partenere selectate. Fondurile UE ar trebui utilizate cu o mai mare eficacitate. În special, trebuie să se îmbunătăţească criteriile de alocare a finanţării, să se asigure costuri de gestionare rezonabile şi să se abordeze problema sustenabilităţii proiectelor. Echipamentele primite drept donaţie nu sunt întreţinute corespunzător şi, odată ajutorul extern încheiat, este dificil ca proiectele să aibă continuitate", precizează raportul ECA.
Auditorii au examinat un eşantion de proiecte din Burundi, Republica Democratică Congo şi Zimbabwe, efectuând inclusiv vizite la faţa locului. Acestea acopereau domenii precum furnizarea de servicii medicale gratuite, organizarea de formări pentru personalul medical şi reconstrucţia unor centre medicale.
Raportul a relevat faptul că, din cauza unei analize precare a nevoilor şi a unei coordonări inadecvate la nivelul administrațiilor, se ajungea efectiv la situația în care costurile de gestionare erau aproape de două ori mai mari decât suma alocată anumitor categorii de intervenţie pentru sănătate. Așa se face că în unele cazuri, chiar dacă investiţiile erau finanţate de donatori multipli, cantităţile de medicamente şi vaccinuri erau insuficiente.
