Metalele rare declanșează o nouă cursă pentru supremația comercială
Tranziția energetică provoacă o nouă cursă globală. Securizarea mineralelor rare devine critică pentru adoptarea pe scară largă a tehnologiilor cu emisii scăzute de carbon. Marii producători se luptă pentru acapararea surselor, organizații mondiale militează pentru o acțiune colectivă.
Mineralele și elementele pământurilor rare sunt esențiale în producerea tehnologiilor de energie curată. Există un decalaj uriaș dintre cerere și ofertă pentru mineralele critice.
Creșterea pe scară largă și rapidă a adoptării tehnologiilor cu emisii scăzute de carbon necesare tranziției energetice nu va fi posibilă fără o accelerare a aprovizionării cu minerale critice într-un ritm nemaivăzut în istorie.
Mineralele precum litiul, cobaltul, cuprul, nichelul sunt intrări esențiale în producția de vehicule electrice, energie regenerabilă, rețele electrice și alte tehnologii cu energie curată. Adoptarea acestor tehnologii cu emisii scăzute de carbon ar trebui să crească vertiginos pentru a îndeplini obiectivele climatice, mai ales având în vedere că soluțiile de energie curată sunt adesea mult mai mari consumatoare de materiale în comparație cu omologii lor convenționali în timpul fazei de construcție. Luând ca exemplu energia eoliană offshore, aceasta consumă de șase ori mai multe materiale decât energia pe bază de cărbune sau gaz raportat la megawați.
Pe măsură ce lumea se îndreaptă către un peisaj energetic cu emisii reduse de carbon, va exista o creștere rapidă a cererii de minerale esențiale pentru aceste tehnologii de tranziție. De exemplu, dacă lumea își propune să atingă zero net până în 2050, aproximativ 60% din mașinile vândute la nivel global în 2030 trebuie să fie vehicule electrice cu baterie. Agenția Internațională pentru Energie, conform scenariului său „Net Zero până în 2050”, estimează că pentru a atinge zero net la nivel global, ar avea nevoie de șase ori mai multe aporturi de minerale deja în 2040 decât în prezent.
O astfel de cerere în creștere rapidă este în contrast puternic cu durata de timp necesară pentru obținerea resurselor. Nu numai că faza de autorizare, explorare și dezvoltare a activelor se poate extinde pe o perioadă de una sau două decenii – înainte de începerea producției – dar nu sunt investiți suficienți bani astăzi pentru a satisface cererea viitoare.
Având în vedere căile de aprovizionare ale proiectelor miniere și timpul necesar pentru a aduce pe piață aceste noi proiecte, se așteaptă ca multe dintre mineralele necesare să atingă un dezechilibru dintre cerere și ofertă până în 2030, chiar și într-un scenariu de ofertă ridicată. McKinsey estimează că, pe baza perspectivelor actuale privind oferta și tehnologia, incapacitatea de a reduce decalajul dintre cerere și ofertă de minerale critice ar duce la eliberarea a încă 400 până la 600 de tone de metri cubi echivalent dioxid de carbon de emisii de gaze cu efect de seră numai în 2030.
În următoarele decenii, va fi crucial să se asigure o aprovizionare fiabilă cu minerale critice pentru a alimenta tranziția energetică.
Decalajul dintre cerere și ofertă în minerale critice amenință securitatea energetică și sustenabilitatea și ar putea crea o varietate de riscuri globale. Inițiativa Securing Minerals for the Energy Transition (SMET) a Forumului Economic Mondial, în colaborare cu McKinsey, a identificat riscurile care pot apărea din incapacitatea de a reduce decalajul dintre cerere și ofertă. Printre cele mai importante riscuri sunt:
- Creșterea prețurilor la noile tehnologii (risc economic). Prețurile materiilor prime ar putea crește substanțial din cauza penuriei, conducând în cele din urmă la creșterea prețului tehnologiilor și soluțiilor de energie curată de care avem nevoie cu toții.
- Întârzieri ale tranziției energetice și progrese în abordarea schimbărilor climatice (risc pentru mediu). Obiectivele de tranziție energetică ar putea fi amânate din cauza lipsei de tehnologii suficiente pentru a asigura tranziția.
- Exploatare responsabilă redusă (risc social). Activitatea minieră ar putea deveni mai puțin responsabilă fără a se concentra pe atingerea celor mai bune standarde de mediu, sociale și de guvernanță (ESG), dacă extinderea necesară nu are loc într-un mod ordonat și în timp util.
- Lipsa voinței politice pentru tranziția energetică și tensiuni geopolitice în creștere (risc politic). Dacă tranziția devine mai costisitoare din cauza penuriei de materiale, factorii de decizie și-ar putea reduce ambițiile de a sprijini tranziția în fața obstacolelor. De asemenea, ar putea intensifica cursa pentru controlul lanțurilor valorice pentru minerale critice pentru a crea un avantaj competitiv și pentru a asigura securitatea aprovizionării.
Dacă lumea nu se va uni în acest efort, tranziția către energie curată va fi un eșec și va da naștere unor noi tensiuni globale. Acum este momentul ca părțile interesate internaționale să construiască colaborări strategice pentru a gestiona și a atenua astfel de riscuri.
Momentan standardele și politicile ESG sunt o chestiune îndepărtată, puțin înțeleasă și atinsă ușor la conferințe și dezbateri. Sunt încă puțini cei care înțeleg importanță acestor concepte.
Însă, abordarea standardelor ESG, de exemplu prin armonizarea cadrelor existente și dezvoltarea unui standard unificat pentru întregul lanț de aprovizionare minier ar putea ajuta la stabilirea unui „camp de concurență egal” între teritorii.
Utilizarea instrumentelor de finanțare alternative pe piețele provocatoare poate fi crucială în regiunile în care finanțarea tradițională poate fi limitată. Instrumente precum finanțarea concesională și mixtă, investițiile de impact, obligațiunile verzi sau parteneriatele public-private pot ajuta la strângerea de fonduri pentru proiecte miniere pe piețele provocatoare, în special cele cu riscuri sociale și de mediu mai răspândite.
Scăderea intensității resurselor activităților miniere și creșterea ofertei prin soluții inovatoare și modele de afaceri de-a lungul lanțului valoric. Stimularea inovației și identificarea exemplelor care pot fi scalate și oferirea de stimulente pe piață pentru modele de circularitate (de exemplu, minerit urban) poate ajuta la reducerea constrângerilor de aprovizionare și la atenuarea presiunii de mediu asupra ecosistemelor.
Vor fi necesare mai multe acțiuni colective și colaborare pentru a asigura aceste minerale critice. Acest lucru va necesita cooperarea între multiple părți interesate, de la autorități de reglementare, organizații non-profit și cercetători până la asociații din industrie și finanțatori. Există deja câteva exemple de inițiative de colaborare public-privat care fac o diferență pozitivă. De exemplu:
- Inițiativa Climate Smart Mining a Băncii Mondiale servește drept platformă pentru a oferi asistență tehnică și a sprijini investițiile țărilor în curs de dezvoltare bogate în resurse pentru a obține o aprovizionare responsabilă, cu emisii scăzute de carbon.
- Global Battery Alliance este o alianță care sprijină colaborarea de-a lungul lanțului valoric al autovehiculelor pentru a atinge obiectivele legate de circularitate, durabilitate și aprovizionare responsabilă.
În ciuda unor astfel de inițiative, rămâne nevoie de un efort de colaborare la nivel global - pentru a crește gradul de conștientizare, a mobiliza acțiuni și a reuni părțile interesate relevante pentru a face disponibile minerale esențiale într-un mod durabil și accesibil. Există un imperativ urgent de a îmbunătăți dialogurile public-privat pentru acțiuni de colaborare pe teme esențiale, cum ar fi sprijinirea mobilizării investițiilor, accelerarea inovației, dezvoltarea competențelor de-a lungul lanțului valoric și evaluarea lacunelor în standardele ESG actuale, arată și un raport recent al World Economic Forum. Conectarea actorilor cheie pentru a crește gradul de conștientizare în jurul acestor teme va contribui la o înțelegere mai cuprinzătoare a peisajului general și va ajuta la accelerarea acțiunilor semnificative care accelerează ritmul tranziției energetice.
Pe scurt, este nevoie ca socialul, politicul și guvernanța corporativă să se unească, dar oare e posibil? Dacă ne uităm în istorie, lumea a eșuat de nenumărate ori în a se uni pentru un scop comun.
