Fantoma impozitării progresive revine peste o clasă medie prea subțire
Impozitarea progresivă apare la intervale regulate de timp în spațiul public drept soluția pentru creșterea încasărilor la buget. Măsura ne-ar aduce „în rândul lumii" occidentale, după cum spun unii politicieni de la București. Dar, în practică, efectele asupra finanțelor statului ar fi limitate. Și asta deoarece pătura de mijloc este subțire în România. Veniturile de mii de euro, care ar fi vizate de cotele mai mari de impozitare, sunt puține.
În România erau înregistate, la mijlocul lunii decembrie, 6,76 de milioane de contracte de muncă. Mai bine de o cincime din acestea erau pe salariul minim.
Datele Inspecției Muncii arată că 1,42 de milioane de contracte erau încheiate pe salariul minim pe economie, de 3.300 de lei brut, adică 2.079 de lei net. Asta înseamnă 21 la sută din totalul contractelor de muncă înregistrate în Revisal.
Acestora li se adaugă cele 272.325 de contracte pe salariul minim din construcții, de 4.582 de lei brut, și cele 83.582 de contracte pe salariul minim din agricultură, care e de 3.436 de lei brut. Deci, în total, sunt 1,78 de milioane de contracte pe salariul minim, care înseamnă peste 26 la sută din cele 6,76 de milioane.
Spre comparație, lefurile mari sunt rare. În economie sunt mai puțin de jumătate de milion de contracte de muncă pe un salariu de peste 10.000 de lei brut. Asta înseamnă că doar 7,3% dintre angajați câștigă peste 5.850 de lei net, adică 1.176 de euro.
Dacă mergem ceva mai departe, peste 20.000 de lei brut (11.700 lei net sau 2.352 euro), rămân puțin peste 100.000 de contracte. Iar o privire spre vârful piramidei salariale arată că există doar 3.500 de contracte încheiate pe sume ce depășesc 50.000 de lei brut pe lună (29.250 lei net, echivalentul a 5.881 euro). Asta înseamnă doar 0,05% din contractele înregistrate la jumătatea lunii trecute.
Sunt cifre seci, dar ne dau un indiciu despre cât de mică este clasa de mijloc din România. Adică cea care are urma să suporte cel mai mult impactul unui viitor impozit progresiv.
Însă o estimare care să arate cât de numeroasă este această categorie în România este greu de făcut. OCDE include în clasa de mijloc gospodăriile care câștigă între 75% și 200% din venitul mediu național.
Datele INS arată că în 2022, veniturile medii lunare au fost de 6.464 lei pe gospodărie. Statistica din România împarte gospodăriile, din punct de vedere al veniturilor, pe decile, adică pe segmente de câte 10%. În prima decilă se încadrează cele mai sărace gospodării, iar în ultima cele mai bogate. Potrivit definiției OCDE, toate gospodăriile care ar avea venituri cuprinse între 4.848 lei și 12.928 lei ar intra în clasa mijlocie. Asta înseamnă că jumătate dintre cele 7,45 de milioane de gospodării din România, adică cele din decilele 5 – 9, s-ar încadra în clasa de mijloc, iar decila 10 în clasa superioară.
Dar unii economiști, precum Homi Kharas, spun că pătura de mijloc este formată din oameni care au suficienți bani pentru a-și acoperi nevoile de bază, cum ar fi hrana, îmbrăcămintea și locuința, și mai au un venit disponibil suficient pentru cheltuieli precum mâncare de lux, o motocicletă sau renovarea locuinței.
În același timp, Investopedia arată că familiile din clasa de mijloc tind să dețină propria locuință (deși este achiziționată cu un credit ipotecar), să dețină o mașină (deși este luată prin credit sau leasing), să-și trimită copiii la facultate, să economisească pentru pensie și au suficiente venituri disponibile pentru a-și permite mese în oraș sau vacanțe.
Dacă ne întoarcem la datele INS vedem că, din totalul celor 7,54 de milioane de gospodării din România, 35,9% își permiteau plata unei săptămâni de vacanță într-un an. În același timp, 19,7% fac față destul de ușor cheltuielilor curente și doar 7,2% ușor și foarte ușor.
Mai mult, studiul „Gradul de alfabetizare financiară în rândul populației adulte, urbane, din România" realizat de dr. Romulus Oprica arată că cei mai mulți români nu ar putea face față unei cheltuieli urgente, fără să se împrumute. Mai puțin de o treime dintre români s-ar putea descurca fără probleme în cazul unei cheltuieli neprevăzute de 2.000 lei, procent ce s-ar reduce la mai puțin de 20% în cazul în care cheltuiala ar fi de 5.000 lei.
În plus, doar o treime dintre români ar putea trăi mai mult de trei luni din resursele financiare pe care le au dacă ar rămâne fără surse de venit.
Abia aceste date ar putea identifica acea clasă de mijloc despre care se vorbește în standardele globale.
În concluzie, o aproximare empirică, în lipsa unui studiu de specialitate, arată că cel mult 20% dintre gospodăriile din România fac parte din clasa de mijloc. Procentul e cu mult sub cel din statele dezvoltate. De exemplu, în Statele Unite aproximativ jumătate dintre gospodării fac parte din această categorie, iar în Germania în jur de 60%.
Astfel, argumentul politicienilor care susțin impozitarea progresivă că vor lua mai mulți bani de la cei care produc și câștigă mai mult nu stă în picioare. Practic, nu prea au de la cine lua.
