Confirmare: Coridorul Vertical de Gaze alimentează Ucraina cu GNL american prin România
Cei trei operatori principali de sisteme de transport gaze implicați în proiectul Coridorului Vertical, Bulgartransgaz (Bulgaria), DESFA (Grecia) și Transgaz (România) au convenit asupra investițiilor ce trebuie făcute în extinderea capacității conductelor de tranzit dintre Grecia și Bulgaria, Bulgaria și România, astfel încât gazul natural lichefiat (GNL) descărcat în terminalele grecești de pe metanierele ce vin din SUA ori Qatar să ajungă în cantități cât mai mari în Ucraina, până la 10 miliarde de metri cubi pe an, potrivit relatărilor din presa greacă.
Importanța pentru România vine din faptul că pe aici vor tranzita miliardele de metri cubi. Mai precis, prin conductele Transgaz, care va încasa taxele de tranzit aferente.
Investițiile în extinderea capacității de transport a Coridorului se vor canaliza în punctele de interconectare Kulata/Sidirokastro și Negru Vodă 1/Kardam. La Kulata/Sidirokastro, pe direcția Grecia-Bulgaria, s-au luat în calcul două scenarii. Primul se referă la o creștere treptată a capacității la 35,4 GWh/zi și are un buget de 108,7 milioane de euro. A doua opțiune se referă la o creștere treptată a capacității la 104,4 GWh/zi (10 milioane metri cubi), iar bugetul proiectului este estimat la 293,4 milioane de euro.
Ce ne interesează pe noi cel mai mult sunt planurile pentru extinderea de capacitate pe Bulgaria-România și punctului Negru Vodă/Kardam, unde este în plan o creștere treptată a capacității la 137,2 GWh/zi, adică 13 milioane de metri cubi zilnic, cu un buget de 198,93 milioane de euro.
De precizat, prin Tranzit 1, una dintre cele conducte ce străbat Dobrogea făcând legătura între Ucraina și Bulgaria, prin România, pot și acum să tranziteze, pe direcția importului în România, până la 15 de milioane de metri cubi, însă nu constant. S-a întâmplat, în răstimpuri anul trecut, să se tranziteze pe aici, către Ucraina, chiar 15 milioane de metri cubi de gaze pe zi.
Acestea sau fost însă doar episoade sporadice. Dacă alimentarea Ucrainei prin România se va face ca o constantă, atunci sunt necesare noi investiții în capacitatea de transport a conductei T1, plus, potențial transformarea în reverse flow a T2, care are și ea o capacitate maximală potențială de 20 de milioane de metri cubi zilnic.
De aici, bugetul de lucrări estimat la 200 de milioane euro, care va fi împărțit între Transgaz și Bulgatransgaz. „Aceste propuneri de proiecte confirmă angajamentul Bulgartransgaz și al celorlalți manageri de a participa la inițiativa Coridorul Vertical, oferind toate condițiile necesare transferului de cantități suplimentare de gaze naturale de la Sud la Nord”, a spus directorul operatorului de sistem de transport gaze bulgăresc Vladimir Malinov. Potrivit acestuia implementarea proiectului de extindere de capacitate în conductele Coridorului Vertical va contribui la diversificarea și securitatea aprovizionării, precum și la întărirea concurenței pe piața de gaze naturale din regiune.
În cadrul întâlnirii trilaterale între șefii SNT-urilor bulgar, grec și român, din relatările presei grecești, s-a spus și esențialul: Coridorul Vertical are ca scop principal alimentare cu gaze a Ucrainei, țară cu un consum mare – circa 20 de miliarde de metri cubi, dublu cât al României, și care, din 2025, se va rupe total de gazul rusesc, atât ca tranzit cât și din punct de vedere al consumului.
Vecinilor le va rămâne astfel o rută nordică de aprovizionare, prin Polonia și țarile baltice, și o alta sudică , prin Coridorul Vertical, prin România, de unde ar putea aduce circa 10 miliarde de metri cubi, în câțiva ani, adică jumătate din necesarul anual.
Coridorul Vertical, proiect care a devenit realitate de luna trecută, odată cu operaționalizarea terminalului de la Alexandroupolis, cuprinde două ramuri. Cea de est este România, Moldova, Ucraina, iar cea de vest este România, Ungaria, Slovacia. Și pe ruta de vest , este prevăzută o creștere de capacitate, Transgazul românesc și cel unguresc plănuind să construiască un al doilea interconector, pe lângă cel deja existent, Arad-Szeged, care o capacitate anuală de 2,6 miliarde de metri cubi.
Transgaz percepe taxe specifice pentru fiecare tranzit de gaze prin România pe care-l prestează. Dacă și când gazul descărcat de pe metanierele ce-l aduc din SUA(cel mai mare producător mondial) și Qatar(al doilea cel mai mare producător) va începe să curgă în regiune, către Ucraina și Ungaria, cu miliardele de metir cubi, atunci și Transgaz va încasa din tarifele de tranzit.
Noi, ca țară, puteam fi și “dealer” în jocul regional al resurselor, nu doar transportator și consumator, dar fostul ministru al Energiei, Virgil Popescu, a decis că acest lucru nu este o prioritate pentru Romgaz, producătorul de gaze controlat de stat . În 2019, la inițiativa conducerii de atunci a Romgaz și prin decizie a Adunării Generale a Acționarilor, se aproba achiziționarea de către compania românească a 20% din acțiunile emise de compania Gastrade, care dezvoltă proiectul terminalului LNG din oraşul grecesc Alexandroupolis.
13 milioane de euro trebuia să dea Romgaz. Peste un an însă, în 2020, CA-ul Romgaz, format din persoane desemnate de ministerul Energiei, Virgil Popescu, la acel moment, respingea definitiv proiectul, considerându–l a nu fi „de actualitate”.
Romgaz a economisit 13 milioane euro, dar nu a mai intrat în niciun proiect, în schimb locul lăsat liber de români a fost imediat ocupat de bulgari, prin Bulgartransgaz, care a cumpărat 20% din compania care dezvoltă terminalul. În prezent, este deținut și gestionat de Gastrade, un consorțiu format din operatorul bulgar al sistemului de transport de gaze Bulgartransgaz (20%), operatorul grec al sistemului de transport de gaze DESFA (20%), compania elenă de gaze DEPA (20%), investitorul grec în infrastructură Copelouzos Group (20%) și proprietarul cipriot al navelor GNL GasLog (20%).
În prezent, România are o producție anuală de gaze de 9 miliarde de metri cubi, de la Romgaz, Petrom și BSOG (în Marea Neagră). Mai importă încă circa 1,5 miliarde de metri cubi. Din 2027, când va începe extracția gazelor din Marea Neagră, producția ar trebui să urce la circa 17 miliarde de metri cubi.
