Muncitorii din Asia de Sud urmează calea celor 4 milioane de români plecați în vest, după ce văd că muncesc și tot săraci rămân
Aproape patru milioane de români au emigrat de la căderea regimului comunist în decembrie 1989. Liberul acces la piața muncii occidentale a însemnat dobândirea de remitențe, pe de o parte iar pe de alta, pierderea ireversibilă a lucrătorilor români integrați într-un sistem socio-economic funcțional. Importăm masiv forță de muncă din Asia de Sud, dar nici ei nu rămân aici, după ce văd că, deși muncesc, tot săraci rămân.
Aderarea la Uniunea Europeană în 2007 a reprezentat un punct de cotitură în emigrația românească. Liberul tranzit și acces pe piața UE a însemnat noi oportunități pentru cetățenii români. Principalele țări de destinație sunt Italia, Spania și Germania. Datele susțin exodul în masă: aproape patru milioane de români sau 20% din populația țării se află peste graniță.
După Ucraina și Siria, țări aflate în război, România se află într-un club "select" al națiunilor în care populația alege calea emigrației. Dacă în primele două state este de înțeles că starea de nesiguranță generată de conflictele armate au produs plecarea forțată a cetățenilor, emigrația în cazul românilor a fost dictată de alte considerente.
Din punct de vedere istoric, izolarea generală în cei 42 de ani de comunism și-au pus amprenta pe mentalul populației, care se aștepta la o viață diferită dincolo de Cortina de Fier. Posibilitatea de a călători și a munci peste graniță a fost multă vreme un deziderat la care multă lume doar visa. Prăbușirea vechiului sistem economic și haosul din perioada tranziției au determinat pe mulți să plece, forțați de lipsa locurilor de muncă, a condițiilor de trai și a perspectivelor de viitor.
România este printre țările din Uniunea Europeană cu cel mai mare procent al persoanelor expuse riscului de sărăcie, potrivit Digi24. Astfel, pentru unii emigrația s-a produs instinctiv, din nevoia de supraviețuire.
Impactul pozitiv și cel negativ al emigrației românești
Un prim efect favorabil al migrației românești este din punct de vedere social. Indivizii obțin un nou statut prin muncă și au șansa de a-și îmbunătăți nivelul avuției. Pentru statele în curs de dezvoltare, remitențele reprezintă un instrument fundamental, deoarece fluxurile valutare redirecționate din străinătate în țară își aduc aportul la economia națională.
Concret, banii trimiși de românii aflați la muncă în afară la rudele lor de acasă cresc implicit gradul de prosperitate. Acest lucru duce în timp la investiții pe plan local cu veniturile obținute din străinătate.
În cei 17 ani de când România este membră UE, investițiile datorate românilor care au ales să repatrieze veniturile realizate în afară au adus pe lângă creșterea nivelului de trai, stabilitate politică, într-o țară măcinată de dispute interne. Românii care aleg să se întoarcă după ce au dobândit noi cunoștințe, ca urmare a studiilor sau experienței de muncă, sprijină activ creșterea economiei țării natale.
Dar aceste plusuri au venit la pachet cu neajunsuri greu de remontat, provocate, evident, de subțierea capitalului uman. Potrivit unui raport al Institutului Național de Statistică, printre efectele negative ale emigrației se numără:
- diminuarea populației active, care a dus la depopularea totală sau parţială a unor localităţi
- creșterea presiunii asupra sistemelor de servicii sociale, sănătate şi educaţie
- sporul negativ al natalității, cu implicații directe asupra evoluției demografice în viitor
- creșterea presiunii asupra resurselor naturale
- exportul de inteligență produce daune asupra dezvoltării economice de durată a țării
Migrația rămâne un sector vulnerabil, mai ales pentru cei care provin din medii defavorizate. Munca la negru și sclavia modernă, chiar dacă par un subiect tabu, sunt o realitate a Europei de astăzi. De asemenea, traficul de carne vie proliferat prin rețele de crimă organizată pun o etichetă nefavorabilă națiunilor afectate, relatează Societatea Austriacă pentru Politică Europeană (ÖGfE).
Importăm masiv lucrători din Asia de Sud. Dar pleacă. Văd că, deși muncesc, tot săraci rămân
Europa se confruntă cu schimbări demografice majore din cauza populației care îmbătrânește rapid și a ratelor scăzute ale natalității. Fluxurile de migranți ajută la echilibrarea situației la nivelul întregului continent, însă în aceeași măsură, produce dezechilibre în zonele din care respectiva populație pleacă, potrivit unui raport al Rețelei europene de observare a dezvoltării și coeziunii teritoriale (ESPON).
Imigrația ar trebui privită de România ca o oportunitate de dezvoltare. Locurile de muncă mai puțin dezirabile ocupate de imigranți țin în funcțiune motorul economiei românești. Totuși, problema reală cu cei care vin este că nu rămân. Datele Eurostat confirmă faptul că majoritatea lucrătorilor din afara UE nu stau în România pe termen lung.
De ce este România văzută ca o țară de tranzit și nu ca o destinație finală? Pentru că România nu oferă cât Vestul. Cu toate că România este privită ca o țară ospitalieră, integrarea străinilor pe piața locală este de multe ori anevoiasă din cauza diferențelor culturale și lingvistice. Dincolo de asta, intervin perspectivele de viitor ale dezvoltării individului în România. Și aici revenim la ofertă.
Majoritatea muncitorilor străini vin ca forță de muncă necalificată și ocupă temporar posturile abandonate de români. Chiar dacă salariul obținut aici este mai bun decât în țara de origine, tot nu este suficient pentru a le asigura un trai decent. Când realizează acest lucru, pleacă la fel cum au făcut-o conaționalii noștri în urmă cu mulți ani. Pe lângă toate aceste bariere, intervine un nou obstacol, de data asta de ordin birocratic: cetățenii din afara spațiului european care vor să muncească în România trebuie să facă dovada deținerii unui contract de muncă în termen de maxim 15 zile de la intrarea în țară, altfel dreptul la ședere temporară nu va fi prelungit.
Numărul lucrătorilor din țări non-UE stabilit de guvern pentru 2024 este de 140.000, cu 40% mai mult decât pragul admis anul trecut. Potrivit Agerpres, în 2023 au fost înregistrate peste 90.000 de contracte de muncă pentru angajați din afara Uniunii Europene. Aceștia provin din țări precum Sri Lanka, India, Pakistan, Bangladesh sau Nepal. Ca sectoare de activitate, cei mai mulți lucrează în construcții și industria prelucrătoare, urmată de comerț și HORECA.
Fenomenul îmbătrânirii populației, cumulat cu natalitatea scăzută și gradul redus de ocupare al forței de muncă, produc instabilitate, pentru că nu se mai plătesc taxe la stadiul cum se achitau anterior. Presiunea susținerii sistemului național de pensii cade pe umerii celor care rămân. Implicit, contribuțiile sociale plătite către stat vor fi mai mari, dacă populația activă descrește vizibil.
Imigrația este de asemenea și un indicator prin care se măsoară bunăstarea economică a unui stat, potrivit unui studiu realizat de ifo Institut. Pe scurt, imigranții susțin dezvoltarea societății prin contribuțiile aduse la sistemul național de pensii din țara gazdă. Acest lucru se întâmplă deoarece străinii, chiar și cei necalificați, vor plăti partea lipsă a contribuțiilor de care sistemul are nevoie pentru a rămâne sustenabil.
Țări precum Germania sau Finlanda au integrat cu succes politici de imigrație astfel încât să se poată bucura de toate beneficiile sociale pe care o astfel de măsură le implică.
Străinii ar putea contribui la dezvoltarea României, însă trebuie convinși să rămână. Implicit, diaspora poate ajuta la creșterea României, însă trebuie convinsă să se întoarcă.
România, campioană europeană la sărăcia în muncă
România are o rată a sărăciei în muncă de 15%, dublu față de media europeană, arată datele Eurostat. Asta înseamnă că românilor nu le ajung banii din salariu, indiferent cât de mult lucrează.
Statistica este îngrijorătoare, în contextul în care inegalitățile sociale la nivel național se amplifică pe fondul scăderii nivelului de trai cauzat de politicile disproporționate aplicate în cazul remunerației.
Sărăcia în muncă este un indicator important care desemnează acea situație în care o persoană deși muncește, nu poate ieși din pragul sărăciei.
