Podcast Cosmin Prelipceanu: Cum ne intoxică Facebook, ce rol joacă Mark Zuckerberg și de ce o criză politică se rezolvă „abia” de Luni

          

          

Bun venit la Digi Context! Un podcast digi24.ro despre cele mai importante evenimente ale săptămânii văzute dintr-o pespectivă diferintă de cea de la ştiri. Mai multe informaţii şi ceva mai mult recul, ca să vedeţi mai limpede întâmplările care domină actualitatea. Sunt Cosmin Prelipceanu.

În această ediţie ... despre criza guvernamentală, care se prelungeşte. Preşedintele republicii a convocat audieri la Cotroceni săptămâna viitoare, luni. „Abia” săptămâna viitoare este expresia pe care a folosit-o Klaus Iohannis în anunţ. De ce durează atât de mult şi ce mai poate face preşedintele pentru a ieşi din încurcătură? Detaliem imediat. Şi ... zile de fiere pentru Facebook şi platformele surori, Whatsapp şi Instagram. O pană uriaşă de aproape 6 ore, în care miliarde de consumatori nu au putut folosi cele trei reţele, au prefaţat o audiere de pomină în Congresul american. O fostă directoare din subordinea lui Mark Zukerberg, care a plecat din companie cu zeci de mii de pagini de documente confidenţiale, i-a lăsat pe congresmeni cu gura căscată. Ea a vorbit despre cum şefii Facebook încurajează răspândirea conţinutului negativ, denigrator, toxic, pentru că astfel îi fac pe oameni să petreacă mai mult timp pe platformă şi, deci, încasează mai mulţi bani din publicitate. Despre uriaşa problemă de reputaţie pe care o are Mark Zuckerberg, care nu ştie pe unde să scoată cămaşa, în această ediţie Digi Context.

O catastrofă anunţa preşedintele Klaus Iohannis acum câteva zile, când vorbea despre cum creşte numărul de cazuri de covid şi cât de mulţi morţi înregistrăm în fiecare zi din cauza faptului că executivul a scăpat epidemia de sub control. Şi-atunci, dacă situaţia este atât de complicată, de ce prelungeşte preşedintele agonia şi aşteaptă aproape o săptămână ca să înceapă consultările pentru formarea unei noi majorităţi, s-au întrebat mulţi. USR-PLUS chiar s-a grăbit să emită un comunicat prn care i-a cerut şefului statului să nu mai tragă de timp şi să convoace de îndată discuţiile cu partidele parlamentare. Doar că, o decizie a Curţii Constituţionale, nr. 85 de anul trecut, îi spune preşedintelui, aproape pas cu pas ce are de făcut înainte de a nominaliza un candidat pentru funcţia de prim-ministru. Preşedintele, arată curtea, este obligat să se asigure că propunerea pe care o face este capabilă să coaguleze o majoritate care să susţină în Parlament viitorul guvern. Când a dat această decizie, pe care toţi preşedinţii vor fi obligaţi să o respecte, curtea avea în vedere intenţia lui Klaus Iohannis de a-l nominaliza tot pe Ludovic Orban, după ce acesta picase cu tot cu guvern la o moţiune de cenzură, anul trecut. Cu alte cuvinte, Klaus Iohannis nu va avea cum, după audierile de la Cotroceni, să îl nominalizeze tot pe Florin Cîţu pentru că a căzut prin moţiune. Ba chiar sunt unii care susţin, ca de fapt, în lumina deciziei CCR nr. 85 de anul trecut, preşedintele nu va mai putea să îl nominalizeze pe Florin Cîţu nici la a doua încercare. Argumentul fiind acelaşi. Guvernul Cîţu a fost destituit de Parlament prin moţiune.

Altfel, de la moţiune încoace, partidele par orbii perfecţi şi ca în celebra parabolă, se ţin unele de altele şi aşa se îndreaptă direct către şanţ. Fiecare se ţine scai de propria variantă şi îi comunică taberei celeilalte inflexibilitatea sa. Oameni care ar trebui să aibă o negociere rezonabilă, în interesul unei ţări care este pe fundul prăpastiei din cauza crizelor, se detestă în văzul tuturor şi se ameninţă de mai multe ori pe zi că nu se vor împăca niciodată. Şi mai trist, taberele se acuza reciproc de iresponsabilitate. Dintr-un motiv care scapă, partidele cred că în ochii publicului vina celorlalţi va părea mai mare şi mai inacceptabilă. De aceea, la o lună de la începutul scandalului, în studiourile de televiziune discursurile sunt neschimbate. Că sunt de la un partid sau altul, domnii politicieni vor ca încă o dată şi încă o dată, a mia oară, să spună cine a început şi cine e de vină. De parcă ar fi folositor ca în faţa unui spital, un bolnav de covid care aşteaptă eliberarea unul pat să ştie că tot acest coşmar a plecat de la USR. Ba nu, de la PNL.

Incapabili să conducă ţara în momente de mare încercare, incapabili chiar să înţeleagă realitatea în adevăratele ei coordonate, singura soluţie pe care au găsit-o aceşti domni este ca dintr-o criză mare, foarte mare ... să facă una şi mai mare.

Consultările de la Cotroceni şi apoi negocierile pentru formarea unei coaliţii care să susţină un guvern stabil de care România are nevoie în criză vor fi urmărite pas cu pas de jurnalistii noştri. Relatările lor, pe digi24.ro

Sigură pe sine şi cu o atitudine corectă, corporatistă, tres comme il faut; cu enunţuri scurte şi percutante, cu cuvinte atent alese, Frances Haugen le-a făcut o impresie bună congresmenilor. Doamna este fostă directoare la Facebook. A ocupat un loc important în ierarhia companiei lui Mark Zuckerberg, s-a ocupat de unul dintre produsele Facebook şi odată ce a demisionat de acolo s-a transformat în avertizor de integritate. A plecat din companie cu dosare întregi de documente confidenţiale, zeci de mii de pagini şi, deşi multora li s-ar părea imoral, manevra este protejată de lege în Statele Unite. Legea avertizorilor de integritate. Cu alte cuvinte, societatea, statul, îl protejează prin lege pe cel care îndrăzneşte să dezvăluie şi să documenteze abateri masive de la regulile democratice sau de la conduita autoimpusă de mari jucători ai scenei publice. Şi la audierile din congres doamna Frances Haugen a răspuns cu vârf şi îndesat aşteptărilor. Le-a arătat parlamentarilor că Facebook a perfecţionat mecanisme prin care conţinutul negativ, toxic, chiar agresiv este scos în faţă pentru că el este cel care îi face pe consumatori să dea click, să petreacă mai mult timp pe Facebook şi să acţioneze, să comenteze, să dea share, adică să aibă un comportament angajant, exact ceea ce-şi doreşte Facebook pentru că printr-un astfel de mod de operare şi alţii vor fi încurajaţi să facă la fel, să îl repete şi să îl multiplice. Explicaţia pe care au primit-o congressmenii a fost că prin acest comportament repetat la infinit şi molipsitor pentru ceilalţi membri din reţea se maximizează profitul. Şefii companiei Facebook ştiu cum să îşi facă produsele mai sigure, dar nu sunt interesaţi să schimbe nimic pentru că asta ar atrage după sine scăderea profiturilor. Cu alte cuvinte, Facebook pune profitul deasupra intereselor clienţilor.

O altă dezvăluire făcută la Capitoliu, la Washigton a fost că răul produs de Facebook ia mai multe forme. Discursul negativ divizează societatea. Îi îndreaptă pe oameni unii împotriva celorlalţi iar confruntarea este atât de intensă, încât combatanţii ajung să se insulte sau să se ameninţe cu bătaia sau chiar cu moartea. Mediul este violent şi nu e loc de moderaţie. Pe Facebook ori iubeşti necondiţionat ori urăşti cu foc. De aici şi problema tinerilor, mai ales a fetelor. Ele ajung să fie abuzate psihic şi emoţional de cei care prin comentarii sau postări le fac pe tinerele femei să se simtă în inferioritate din cauza trupurilor lor. Reţelele sociale promovează imagini perfecte şi existenţe glossy. Cu un standard atât de înalt, orice postare din vaiaţa reală, o fotografie sau o poveste, par de-a dreptul anoste. Iar tinerii resimt asta ca pe o mare presiune. Iar Facebook ştie pentru că are nenumărate studii, pe care alege să le ignore.

Pentru că s-a întâmplat ca pana serviciilor Facebook să se producă exact în preziua audierilor, congresmenii au provocat-o pe fosta directoare a companiei să explice ce crede că s-a întâmplat. „Nu pot să vă spun cu siguranţă de ce s-au oprit Facebook, Whatsapp şi Instagram, dar pot să vă spun că ieri, preţ de aproape 6 ore, Facebook nu a mai fost folosit ca să semene ură, să divizeze societatea, să le facă pe tinerele fete să se simtă rău cu corpurile lor şi sau să submineze democraţia”, a spus Frances Haugen. Unul dintre congresmenii din comitetul care a organizat audierea, impresionat de reacţiile stârnite de uriaşa pană, a ţinut să declare că oprirea serviciilor Facebook a demonstrat cât de mult depind vieţile noastre ce creaţia lui Mark Zuckerberg.

Fără să-şi dea seama, probabil, de efectul pe care îl va genera, unul dintre vicepreşedinţii Facebook a făcut un fel de live text de la audieri pe Tweeter. A comentat schimbul de replici şi pe alocuri a dat răspunsuri întrebărilor care se puneau în sală, de parcă reprezentantul companiei s-ar fi aflat şi el în camera audierilor. La un moment dat, de exemplu, a vut să puncteze că Frances Haugen vorbeşte despre chestiuni pe care nu le cunoaşte pentru că, prin natura funcţiei pe care a deţinut-o, nu ar fi avut acces la informaţiile necesare să răspundă întrebării puse. Şi totuşi, în plină criză de imagine, Facebook a ales destul de prost felul în care să reacţioneze. Cea mai mare parte a publicului a tras concluzia că pentru Facebook criza şi audierile sunt atât de mari încât nu a putut sta deoparte şi s-a străduit din răsputeri să oprească tăvălugul pornit. În zadar. Aproape că Facebook a reşit astfel să o credibilizeze pe Frances Haugan şi să le spună tuturor că îi este frică de ea.

Dealtfel, fosta directorare nu s-a sfiit să meargă direct la vârf. La Mark Zuckerberg se încheie aproape toate buclele de luare a deciziei. Mark este la curent cu tot ce mişcă şi decide care să fie atitudinea într-o chestiune sau alta. Punct ochit, punct lovit. Am înţeles în felul acesta că atitudinea vorace a unei companii care pune profitul cu mult deasupra binelui clienţilor vine direct de la marele şef.

Dar chiar şi aşa, oamenii au continuat să cumpere acţini Facebook. Valoarea lor a scăzut, dar nu s-a prăbuşit. S-ar putea, însă, ca pe drumul acesta, Mark Zuckerberg că nu mai găsească nicio cale de întors, scrie The Economist şi de la un moment dat încolo, distrugerea reputaţiei să nu mai poată fi reparată. Iar acest moment nu e departe.

Impresionat de ce a auzit, un congresman a conchis că o înreagă generaţie va deconta greşelile Facebook şi că deja e e prea târziu. Internetul trebuie să fie reglementat. Cu alte cuvinte, trebuie impuse limite de conţinut.

Digi Context la final. Atât pentru această ediţie. Nu uitaţi, analizele şi explicaţiile noastre sunt pe digi24.ro Pe data viitoare. Cu bine.