Podcast Cosmin Prelipceanu: Cum arată catastrofa sanitară din România și cât îi costă pe oamenii de știință să spună adevărul despre COVID-19

          

          

Bun venit la Digi Context! Un podcast digi24.ro despre cele mai importante evenimente ale săptămânii văzute dintr-o pespectivă diferintă de cea de la ştiri. Mai multe informaţii şi ceva mai mult recul, ca să vedeţi  mai limpede întâmplările care domină actualitatea. Sunt Cosmin Prelipceanu.

În această ediţie ... despre catastrofa sanitară. Zilele acestea, în România mor mai mulţi oameni decât oricând până acum în pandemie. Rata mortalităţii este cea mai mare din Europa. Şi previziunile de a avea un vârf de peste 20 de mii de cazuri diagnosticate într-o zi sunt gata să se adeverească. Dar cât va dura acest val 4? Vor mai fi şi altele? Se mai încumetă cineva să facă vreo previziune despre când vom scăpa de pandemie? Răspunsurile imediat. Şi ... oamenii de ştiinţă, cercetătorii, medicii rup tăcerea. Într-un amplu studiu al prestigioasei reviste Nature, ei au vorbit despre abuzurile constante, programate, care îi vizează de când a început pandemia. Ameninţări cu moartea, cu bătaia sau violul. Batjocură, instigare la violenţă, îmbrânceli pe stradă şi nevoia unei gărzi de corp, ba chiar familii puse sub pază din cauza ameninţărilor venite din partea lunetiştilor. Prin toate acestea trec oameni de ştiinţă care au ales să spună marelui public adevărul despre coronavirus, cum se tratează, cât de important este vaccinul şi cât de înşelătoare sunt opiniile necunscătorilor despre tot felul de tratamente minue care ar face vaccinul inutil. Veţi vedea că este pusă în operă o campanie în toată regula, susţinută, ţintită, în care se consumă resurse, dar care primeşte şi ajutor nesperat din partea idioţilor utili. Este o expresie consacrată în ştiinţa dezinformării pentru a-i descrie pe cei care se lasă influenţaţi şi intră din sinceritate în războaie care nu le aparţin.

Pentru aceia dintre noi care încă sunt preocupaţi de câţi şi mai ales cum vom trece peste valul 4 al pandemiei, declaraţia săptămânii vine de la Nelu Tătaru. Din păcate, nu s-a terminat! Urmează un alt val, până vom fi toţi imunizaţi, măcar 70%, a scris pe Facebook fostul ministrul al sănătăţii, azi consilier al premierului demis Florin Cîţu. Fostul ministru adaugă şi faptul că la alţii imunizarea s-a făcut deja, prin vaccin şi au scăpat. La noi, imunizarea se face prin boală. Am ales calea cea mai grea şi cea mai dureroasă. În valul 4 se îmbolnăvesc şi mor deja mai mulţi oameni decât în maximul valurilor 2 şi 3 la un loc. România a reuşit să lase o lume întreagă cu gura căscată. S-a apărat admirabil atunci când nu exista nicio apărare şi se lasă decimată atunci când are cu ce se apăra. Este de neînţeles, dar face parte din excepţionalismul românesc. Preşedintele constată că trăim o catastrofă. Actualii şi foştii guvernanţi, până nu de mult aliaţi, dau vina unii pe alţii pentru catastrofă. Dar nici acum, în ceasul al XII-lea, nimeni nu face nimic. Cu o excepţie notabilă. Ministrul interimar al Sănătăţii, aşa pe picior de plecare, a dat gata proiectul de lege care să îi oblige pe medici, asistente şi infirmiere să meargă la serviciu cu certificatul verde. Ori se vaccinează, ori se testează, ori au anticorpi din boală, altfel îşi pierd serviciul în numai 30 de zile. Ce se va alege de această intenţie, în sfârşit un curajos picior în prag, ne vor arăta domnii parlamentari.

Doar că nici varianta asta groaznică, aleasă cu nepăsare de poporul român, nu şi-a dezvăluit toate secretele macabre. Specialiştii virologi, imunologi, atrag atenţia că la halul în care circulă acum prin ţară varianta Delta, nu este exclus ca România să dea lumii propria tulpină. Nepăsători cu propriile vieţi, românii devin cu fiecare zi gazde tot mai primitoare pentru o mutaţie pe care virusul are răgazul să şi-o modeleze în aşa fel încât să penetreze barierele. Poate chiar şi pe cea a vaccinului. Cu alte cuvinte, am putea trăi ziua în care vaccinaţii infectaţi să facă şi ei forme grave, care să ceară intubare şi suport de terapie intensivă. Şi-atunci, fabricile de vaccinuri să vină în România şi să studieze cum să le schimbe ca să facă faţă noii tulpini. La ce va servi? Celor care se vaccinează, evident, pentru că românilor sigur nu le va fi venit mintea la cap nici măcar atunci.

Statistic, România se îndreaptă cu viteză către pragul de coşmar: 20 de mii de cazuri şi peste 400 de decedaţi. Pe zi! Va urma platoul la cifrele acestea mari şi scăderea pentru ca valul 5 să revină şi mai puternic. Când să se termine? În varianta optimistă, către sfârşitul anului, spune doctorul Adrian Marinescu de la Institutul Matei Balş. Şi tot el spune că dacă avem noroc, sărbătorile vor fi liniştite. Ce va fi după aceea, vom vedea.

Şi un ultim detaliu, care ne ajută să înţelegem adevărata dimensiune a grozăviei pe care o trăim. Un înalt responsabil din sănătate mi-a povestit că Italia a făcut un gest înduioşător, care dovedeşte o solidaritate cum nu s-a mai văzut. A trimis României un tratament revoluţionar, extrem de scump, pe care noi nu l-am cerut. N-am ştiut şi nici n-am fi îndrăznit, poate. Ministrul Sănătăţii de la Bucureşti a activat mecanismul european de protecţie civilă pentru Tocilizumab şi Remdesivir. Cu alte cuvinte a strigat ajutor către fraţii europeni, ca să ne dea cele două medicamente de care avem nevoie ca să ne tratăm pacienţii cu covid. Ca răspuns, Italia a umplut un avion cu anticorpi monoclonali. Un tratament injectabil, care dacă este administrat pacienţilor care ajung suficient de repede la spital, îi fereşte de complicaţii şi de terapie intensivă. Pentru că a trecut printr-o experienţă şocantă la începutul pandemiei, Italia a înţeles în ce situaţie ne aflăm şi ne-a trimis un tratament ultimul răcnet, care costă două mii de euro bucata. Ce au dat jos militarii de la Otopeni din avionul venit din Italia costă 5 milioane de euro! Cum răspund românii acestui gest? Pur şi simplu nu le pasă.

321 de oameni de ştiinţă, cercetători, medici, specialişti în sănătate publică , au participat la un studiu al prestigioasei reviste britanice de ştiinţă Nature, despre abuzurile la care au fost supuşi specialiştii care de bună voie, din responsabilitate pentru comunitate, au apărut în interviuri, emisiuni tv şi dezbateri despre pandemia de coronavirus. Dintre cei peste 300, 22% au recunoscut că au fost ameninţaţi cu bătaia sau chiar cu agresiuni sexuale. 15% au primit ameninţări cu moartea.

Cu toţii au spus că mult mai îngrijorătoare decât ameninţările punctuale au fost mesajele de violenţă difuză, cu referiri la viaţa privată, familie şi locuinţă, pe care le-au primit zi de zi timp de luni întregi.

Nu este niciun dubiu, remarcă realizatorii studiului, că oamenii de ştiinţă au fost vizaţi de o campanie în toată regula, susţinută, continuă, planificată şi minuţios executată de profesionişti. În această campanie s-au consumat resurse, s-au pus în mişcare maşinării de troling pe reţelele sociale, mail-uri şi mesaje SMS. În trei cazuri, un cercetător australian şi doi britanici au fost chiar sunaţi pe telefonul personal şi au fost ameninţaţi verbal. În multe dintre cazuri, trollingul a fost însoţit de mesaje anonime adresate angajatorilor respectivilor oameni de ştiinţă, prin care se cerea sancţionarea sau chiar concedierea lor.

Extremele remarcabile au fost cazul dr. Anthony Fauci, şeful Institutului Naţional de Boli Infecţioase din Statele Unite, pentru care administraţia a instituit un dispozitiv de pază non-stop, pentru doctor şi familia lui. Un celebru virolog britanic a fost oprit pe stradă şi îmbrâncit de necunoscuţi. Iar în Belgia, un medic arhi-cunoscut din numeroase apariţii televizate în care a vorrbit despre natura coronavirusului şi necesitatea restricţiilor şi a vaccinării, a fost ascuns într-o locuinţă unde a stat cu familia sub pază pentru că un lunetist din armată a dispărut înarmat din unitate şi a lăsat în urmă un bilet pe care a scris că pleacă în căutarea virologilor.

Dar de unde atâta ură? Cu ce să fi greşit oamenii de ştiinţă vizaţi de o asemena campanie coordonată de direcţionare a violenţei şi de intimidare? Unul dintre participanţii la studiu, cu un ficat mai rezistent pe semne, a avut tăria să analizeze toate mesajele primite şi să le organizeze pe categorii. Aşa a reuşit să identifice nişte declanşatori forte. Dacă la o primă privire părea că orice apariţie televizată pe tema coronaviruslui stârnea reacţii violente, s-a dovedit că unele teme au fost primite cu mai multă ură decât altele. Între acestea, două au fost vedete şi au generat cele mai violente reacţii. Prima, vaccinarea. Orice zici despre nevoia de vaccin vei fi ameninţat cu moartea şi vei fi înjurat fără margini a conchis el. Iar a doua temă, şi aici apare surpriza, a fost Ivermectina. Ori de câte ori epidemiologul australian la care facem referire s-a declarat suspicios sau nu foarte entuziast în privinţa utilizării generalizate a Ivermectinei, anonomi de pe conturi ciudate au ţinut nepărat să apere tratamentul cu vehemenţă şi să-i transmită „sper să mori” sau „dacă aş fi lângă tine, te-aş împuşca”. La rândul lui, un farmacolog de la Universitatea din Liverpool, după ce iniţial a dat publicităţii un studiu care susţinea folosirea Ivermectinei, împreună cu colegii din colectivul de cercetare a fost nevoit să retragă cercetarea pentru că apăruseră suspiciuni morale în legătură cu interpretarea datelor. După anunţul public al retragerii, paginile de pe reţelele sociale şi mail-ul s-au umplut cu imagini cu oameni spânzuraţi, sicrie, referiri la Procesul de la Nurnberg si amenintarea că va fi omorât împreună cu copiii şi soţia. Farmacologul britanic şi-a închis pagina de Twitter.

De ce această campanie susţinută de a-i destabiliza psihic pe cei care apărau restricţiile şi susţin vaccinarea? Prin discuţiile cu victimele acestei presiuni de nesuportat, studiul Nature a aflat destul de repede ce efect a atras denigrarea continua şi instaurarea sentimentului de nesiguranţă. A apărut aşa-numitul chilling effect, efectul de răcorire sau de calmare. Cei care anterior comunicaseră cu onestitate ştiinţifică marelui public care sunt pericolele coronvirus şi cum pot fi ele evitate, n-au mai fost atât de dornici să dea interviuri sau să apară pe la televizor. Brusc, vocile avizate au început să dispară din spaţiul public şi valul consistent, susţinut de minciuni şi dezinformare nu a mai putut fi contracarat. Misiune îndeplinită.

O altă linie a atacurilor social-media a fost decredibilizarea oamenilor de ştiinţă prin accentuarea contradicţiilor şi a informaţiilor care iniţial ar fi fost prezentate într-un fel doar pentru a fi mai apoi infirmate de realitatea  din teren.

De aici şi concluzia studiului. În tot acest război inegal, oamenii de ştiinţă au fost lăsaţi singuri, să se descurce cum pot. Unii dintre cercetătorii participanţi la studiu au spus că s-au antrenat să nu mai citească niciodată comentariile, să nu mai răspundă atacurilor sau pur şi simplu să-şi închidă conturile de pe reţelele sociale. Doar că asta a dus la dispariţia vocii raţiunii dezbaterea din mediile respective. Alţii au povestit cu sinceritate groaza pe care au trăit-o diminieaţă de dimineaţă când îşi deschideau mesageria sau paginile de pe reţelele de socializare. Unii au avut răbdare să filtreze mesaje, să şteargă şi să se antreneze să reziste. Doar că un abuz constant, de o asemenea intensitate este imposibil să nu producă efecte. Şi, de cele mai multe ori, efectul a fost autocenzura. De aceea, consideră Nature, într-o criză atât de gravă ca cea pe care o trăim, oamenii de ştiinţă nu ar trebui lăsaţi singuri. Apărarea lor on-line ar trebui să fie preluată de instituţii sau de companii de cyber – security, care să le pună la dispoziţie filtre automate, care să verifice şi să şteargă tot conţinutul toxic. Pentru că în felul acesta va fi apărat nu numai dreptul la demnitate al unor oameni de ştiinţă respectabili, ci şi dreptul publicului de a fi informat şi de a asista la dispoziţie o dezbatere echilibrată.

Digi Context la final. Atât pentru această ediţie. Nu uitaţi, analizele şi explicaţiile noastre sunt pe digi24.ro Pe data viitoare. Cu bine.