Podcast Cosmin Prelipceanu & Marco Badea: De ce cresc prețurile peste tot în lume și cum cerul riscă să cadă, la propriu, peste noi

          

          

Bun venit la Digi Context! Un podcast digi24.ro despre cele mai importante evenimente ale săptămânii văzute dintr-o pespectivă diferintă de cea de la ştiri. Mai multe informaţii şi ceva mai mult recul, ca să vedeţi mai limpede întâmplările care domină actualitatea. Suntem Cosmin Prelipceanu și Marco Badea.

MARCO: În această ediție ... totul se scumpește. Energie, mașini, alimente la supermarket sau în piață. Pare de neoprit. Probabil că nu vă încălzește, dar peste tot în lumea civilizată e la fel. Prețurile au luat-o razna și specialiștii se gândesc deja la supraîncălzirea economiei. La bănci se fac ședințe de urgență. Pentru a mai reduce din temperatura economiei care dă în clocot, banii trebuie să se scumpească. Asta înseamnă o altă bătaie de cap. Pentru că odată cu scumpirea banilor, va fi mult mai greu să-ți iei o casă, de exemplu. Unde mai pui că materialele de construcție deja s-au scumpit și prețurile caselor au explodat. Pentru unii va fi chiar imposibil. 

COSMIN: Dar care este motivul acestei explozii generalizate a prețurilor? Și cât ar mai putea dura? Răspunsurile imediat, la digi context. Și tot în această ediție despre cum Rusia a lansat o rachetă ca să-și distrugă un satelit scos din uz, fără să anunțe pe nimeni. Și nu numai că a făcut-o pe ascuns, dar resturile au pus în pericol Stația Spațială Internațională, care plutește exact la altitudinea satelitului distrus. Pe stație s-a dat imediat alarma și cei 9 astronauți și 2 cosmonauți s-au baricadat în capsulele special concepute pentru a evacua stația. Alarma a durat mai bine de 20 de minute, timp în care, oamenii din stație și colegii lor de pe Terra au stat cu sufletul la gură dacă resturile rușilor vor lovi stația sau nu. Din fericire, ordinul de evacuare nu a fost dat. Nu a fost nevoie. 

MARCO: Rămâne acest gest al Rusiei de a-și distruge satelitul fără să anunțe pe nimeni. Un gest nesăbuit sau intenționat? Ne lămurim în câteva minute. Nu uitați, pe Stația Spațială Internațională sunt și doi ruși, care au fost la un pas de dezastru alături de colegii americani.

COSMIN: În octombrie, inflația României au ajuns la un milimetru de 8 la sută. 7,9 adică. O statistică, veți spune. Dacă prețurile au crescut în medie cu 8 la sută de anul trecut din octombrie până acum, adică sub 10 la sută, e o nima toată. Luați în calcul, însă, că în media asta gazul s-a scumpit cu 50%. Iar la dobânzi bancare în jur de 1 la sută pe an, 2% în cel mai bun caz, o inflație de 8% înseamnă că cei care își țin banii la bancă pierd din ei. Mult. Și Banca Națională se așteaptă ca inflația să mai crească. În aprilie anul viitor ar urma să fie de 8,6% pentru că se așteaptă încă un puseu inflaționist după ce martie va fi ultima lună de ajutor de stat pentru facturile de energie. 

În SUA, inflația a ajuns la 6,2%. Este ceva ce americanii n-au mai văzut de peste 30 de ani. Problema acolo este că prețurile au crescut atât de mult, încât nici măcar Rezerva Federală nu a putut preconiza amploarea fenomenului. Previziunea instituției care este echivalentul american al băncii naționale a fost de 2% inflație în 2021. În realitate este de mai mult de 3 ori mai mare. În Germania se anunță deja apusul epocii caselor ieftine. Adio dobânzi de sub 1% la creditele ipotecare! De la începutul anului, ipotecile au crescut în germania cu 33%. Dacă vrei să-ți iei acum credit de casă pe 10 ani, dobânda este de 3,5% pe an. 

Ce se întâmplă? De ce au luat-o razna toate prețurile? De vină este pandemia. În 2020, economia mondială a cunoscut cea mai abruptă scădere din istorie. Din cauza virusului și a carantinei, fabricile pur și simplu au fost scoase din priză. Revenirea din lock-down s-a făcut treptat. Iar fabricilor le-a luat ceva până au fost repuse în funcțiune. În unele cazuri, nu puține, fabricile nu au ajuns nici măcar acum la nivelurile de producție din dinainte de închidere. De vină sunt alte două probleme apărute tot din cauza pandemiei. Lipsa forței de lucru. Mulți dintre angajații fabricilor s-au îmbolnăvit sau pur și simplu și-au reordonat priritățile și n-au mai venit la muncă. Peste tot în lumea occidentală este o acută lipsă de forță de muncă. Un rol important îl are aici vaccinarea. Pentru a continua activitatea într-un orizont cât de cât previzibil, forța de muncă trebuie să fie la adăpost de alte și alte valuri epidemice, adică trebuie să fie vaccinată. Iar cealaltă problemă este ruperea lanțurilor de aprovizionare și disperarea de a le readuce la funcționearea de dinainte de 2020. Ca să explice problema, CNN dă exemplu industriei auto. Ca să faci o mașină, un produs complex, ai nevoie de foarte multe componente care se produc peste tot pe planetă. Depinzi, deci, de redeschiderea altor fabrici, de cât de mulți muncitori sunt disponibili acolo și de lanțul de transport de acolo și până la uzina care asamblează mașina. Dacă se adaugă și o criză de materiale, cum ar fi cea a cipurilor, ecuația noastră cu foarte multe necunoscute devine aproape imposibil de rezolvat. Ca să rezumăm, după ce ai scos fabricile din priză, nu te poți aștepta ca la repunerea lor în funcțiune să meargă exact ca înaintea opririi. Pur și simplu au nevoie să se încălzească, exact ca orice motor. 

Teoria ne spune că atunci când cererea e mare și oferta este mică, prețul crește. Când pe deasupra mai apar și întârzieri de aprovizionare, atunci prețul explodează. 

MARCO: Și, dacă e să rămânem la exemplul cu piața auto, scumpirea mașinilor noi a antrenat și scumpirea mașinilor la mâna a doua. În așa hal a luat-o razna piața auto în Statele Unite, că proprietari de mașini vechi de un an sau doi au ajuns să-și vândă mașinile cu mai mult decât au dat pe ele de noi. Întrebarea este, Cosmin, cât mai durează?

COSMIN: Cel puțin până în prima jumătate a anului viitor. Banca Națională a României se așteaptă ca inflația să mai crească puțin după ce se oprește schema Guvernului de subvenționare a facturilor de energie. Și aici apare o nouă provocare. Oare inflația asta prelungită va duce la o hiperinflație? Adică la o scăpare de sub control a prețurilor? Specialiști consultați de The Economist spun că nu. Nu există riscul hiperinflației pentru că bancile centrale au intrat în scenă și deja temperează apetitul de cumpărare prin scumpirea banilor. Și îi vor scumpi și tot scumpi, până temperatura economiei scade la normal. Alți prăpăstioși se întreabă dacă după inflație va veni depresiunea. Doar dacă virusul va prelua controlul, spun economiștii. Dacă economiile se vor închide și deshide în funcție de valurile epidemiologice, atunci da, ne paște criza pentru că undele de șoc se vor uni și nimeni nu va mai avea chef să cumpere, ci doar să se pună la adăpost. 

MARCO: Suntem într-o zi de luni, la peste 400 de km altitudine distanță de suprafața Terrei, la bordul unui satelit care are dimensiunea unui teren de fotbal american de la un capăt la altul și care se numește Stația Spațială Internațională. Aici e locul din care omenirea explorează spațiul și caută să înțeleagă mai bine galaxia din care face parte. Aici, cooperarea internațională în numele științei depășește divergențele de la sol. Însă, pe măsură ce tehnologia evoluează, spațiul devine tot mai atractiv pentru explorare și se transformă într-un câmp de război geopolitic. Săptămâna aceasta, Rusia a testat o rachetă anti-satelit care a pus în pericol Stația Spațială Internațională. O rachetă rusească a distrus Kosmos-1408, un satelit spion lansat în 1982, cu greutate de peste o tonă, care a încetat să funcţioneze în urmă cu mai mulţi ani. Un nor de resturi pe orbita joasă a Pământului i-a făcut pe cei șapte astronauți aflați la bordul ISS, patru americani, un german şi doi ruşi, să fie nevoiți să se adăpostească în capsulele lor pentru a evita orice pericol.

Reacțiile nu au întârziat să apară, iar NASA a denumit incidentul drept o acțiune periculoasă şi iresponsabilă. La rândul său, Marea Britanie a transmis că testul arată o desconsiderare totală a securităţii, siguranţei şi sustenabilităţii spaţiului, în timp ce Roscosmos, agenţia spaţială rusă, a minimalizat incidentul. Nu este însă prima dată când se întâmplă un astfel de eveniment. Și Rusia nu este prima țară care efectuează teste antisatelit în spațiu. SUA l-au efectuat încă din 1959, când sateliții erau rari pe orbită. În aprilie 2021, Rusia a efectuat un alt test al unei rachete antisatelit, în condițiile în care oficialii ruși au declarat că spațiul va deveni din ce în ce mai mult o zonă importantă pentru război. La rândul său, India a doborât în 2019 unul dintre proprii sateliți de pe orbita joasă a Pământului cu o rachetă sol-spațiu. În urma unor astfel de teste ne punem întrebarea dacă nu cumva ar putea fi afectate pe termen lung operațiunilor spațiale esențiale pentru o gamă uriașă de activități comerciale, de la telecomunicații și prognoze meteorologice la servicii bancare și GPS-uri.

COSMIN: Iar orbita terestră este, de ceva vreme, cea mai mare groapă de gunoi a umanității. De la începutul erei spațiale în 1957, odată cu lansarea primului satelit sovietic, omenirea a plasat pe orbita 12.170 de sateliți. În prezent, deasupra noastră gravitează peste 7.500 de sateliți, dintre care aproape jumătate nu mai sunt folosiți. Sunt pur și simplu „gunoi spațial”. Cât de periculos este el?

MARCO: Incidentul provocat de Rusia s-a transformat într-un scandal diplomatic, care readuce în atenție pericolul tot mai mare pe care gunoiul spațial îl prezintă asupra întregii rețele de sateliți de comunicații ai planetei. Racheta antisatelit cu ascensiune directă trasă de Rusia asupra unuia dintre propriii sateliți a generat peste 1.500 de resturi orbitale urmăribile și va genera probabil sute de mii de fragmente mai mici. Resturile rezultate în urma testului cu rachete vor continua să reprezinte o amenințare pentru activitățile din spațiul cosmic în anii următori și pune în pericol sateliții și misiunile spațiale, forțând desfășurarea mai multor manevre de evitare a coliziunilor. Tot ce se află în acest moment pe orbita terestră este „infrastructură critică”, similară infrastructurilor critice terestre, de tipul rețelelor energetice sau de electricitate. Experții spun că testarea armelor care spulberă sateliții de pe orbită reprezintă un pericol spațial prin crearea unor nori de resturi care se pot ciocni cu alte obiecte.

Asta poate declanșa o reacție în lanț pe orbita Pământului, cunoscută în prezent sub denumirea „sindromul Kessler”. Teoria a apărut în 1978 și susține că orbita terestră va ajunge, într-o bună zi, mult prea aglomerată și „poluată” atât de sateliți, cât și de așa-numitele „gunoaie spațiale”. Astfel, o simplă ciocnire a unui fragment spațial cu un satelit ar putea declanșa o reacție în lanț cu efecte catastrofale asupra vieții pe Pământ: ciocnirea s-ar produce la viteze de zeci de mii de kilometri pe oră și ar genera sute sau mii de alte fragmente care vor continua să se deplaseze la viteze similare. Aceste fragmente ar putea, la rândul lor, să lovească alți sateliți sau obiecte și tot așa, până când orbita joasă terestră ar deveni suprasaturată de un număr incontrolabil de proiectile care să facă inoperabili toți sateliții de la respectiva altitudine. Este ca şi cum ne-am construi singuri ingredientele Apocalipsei în care cerul riscă să cadă, la propriu, peste noi.

COSMIN: Digi Context la final. Atât pentru această ediţie. Nu uitaţi, analizele şi explicaţiile noastre sunt pe digi24.ro Pe data viitoare. Cu bine.