Podcast Al doilea Crăciun în pandemie. Beatrice Mahler: „Cred că viața noastră, de doi ani încoace, nu mai este liniară. Și nici nu va mai fi”

          

          

Covid-19, coronavirus, restricții, lockdown, mască, vaccin, sunt câteva dintre cuvintele cele mai des întâlnite în ultimii doi ani. 

Pe 12 decembrie 2019, în provincia chineză Wuhan apare primul focar de coronavirus. A fost momentul în care autorităţile de la Beijing au înţeles că nu se confruntă doar cu cazuri izolate ale unei infecţii respiratorii misterioase. Timp de 3 săptămâni, China păstrează secretul, medicii nu au voie să vorbească despre asta, pacienţii sau rudele lor nici atât. Abia pe 31 decembrie, informează Organizaţia Mondială a Sănătăţii, şi pe 4 ianuarie recunoaşte că un nou tip de coronavirus se răspândeşte cu viteză ameţitoare. 

Pandemia ne-a schimbat viața și percepțiile despre ceea ce este și se întâmplă în jurul nostru. Vă mai amintiți ultima noapte a anului 2019? Pe cine ați sărutat, cu cine ați ciocnit un pahar de șampanie și, mai ales, ce dorință secretă v-ați pus? Atunci, în acea noapte, virusul SARS-CoV-2 își începuse călătoria, în timp ce noi sărbătoream viitorul. Unul pe care peste 5,3 milioane de oameni nu au mai apucat să-l vadă. 

Au urmat nenumărate momente de haos, panică, restricții, relaxări, recomandări și ore nedormite. Medicii au devenit soldații obligați să lupte în tranșeele din spitale cu un inamic aproape imposibil de neutralizat. A durat o lungă perioadă de timp până când am avut şi arme împotriva inamicului invizibil: vaccinurile. Din momentul în care acestea au fost disponibile, lumea a fost împărţită inevitabil în două categorii.

Cât de grea a fost și este în continuare această luptă? Când s-ar putea termina pandemia? Cât de important este să ne vaccinăm? De ce nu se vaccinează românii? Cum arată o zi din viața unui medic pe frontul împotriva coronavirusului? Cât de puternic va fi valul cinci? Care este varianta optimă: relaxare sau restricții? Și ce se întâmplă în sufletul unui medic care trebuie să aleagă între cine trăieşte şi cine moare? Sunt întrebări la care primim răspunsuri în această ediție Digi Context realizată de Marco Badea, de la doctorul Beatrice Mahler, managerul Institutului ”Marius Nasta” din București. 

Beatrice Mahler: Ne este frică și s-au dezvoltat unele frici care poate existau și până acum în societate. Dar, de exemplu, frica de spital a pacienților este întâlnită la un număr mult mai mare. Frica de a nu ne îmbolnăvi a unora, frica de tratamente a altora. Frica cred că este cuvântul de ordine care ar putea să definească ultimii doi ani de viață.

În acest moment sunt convinsă că trebuie să regândim la nivel macro tot ceea ce înseamnă asistența pacientului în spital. 

Cred că viața noastră, de doi ani încoace, nu mai este liniară. Și nici nu va mai fi liniară, cel puțin câțiva ani de acum înainte. Cred că va trebui să învățăm să ne ducem viața într-o formă de adaptare permanentă la situația sanitară pe care o traversăm.