Ofensiva din Kursk schimbă regulile războiului. Zelenski încearcă să forțeze nu doar mâna lui Putin, dar și a lui Biden (Analiză BBC)
Ofensiva din Kursk a luat prin surprindere nu doar pe Kremlinul, ci și, întrucâtva, Washington-ul. „Există un sentiment de admirație și de surpriză în rândul unora din Washington față de mișcarea lui Zelenski”, scrie BBC, comentând că Joe Biden ar trebui, încă o dată, să își revizuiască planurile pentru acordarea ajutorului militar Ucrainei.
Oficialii americani evaluează modul în care incursiunea ar putea remodela dinamica politică și militară a războiului, precum și implicațiile pentru poziția îndelung schimbătoare a Washingtonului cu privire la modul în care Ucraina poate utiliza armele furnizate de americani.
Raidul uimitor, care i-a luat prin surprindere atât pe liderii ruși, cât și, aparent, pe cei occidentali, evidențiază una dintre cele mai riscante dileme pentru apărarea Ucrainei susținută de Occident: Președintele Biden a încercat în mod constant să împuternicească Kievul să respingă invazia Rusiei fără a risca o escaladare americană cu Moscova. Întrucât președintele Putin a încercat întotdeauna să prezinte conflictul drept un război între Rusia și Occident, Biden a încercat să pună limite clare politicii americane pentru a dezamorsa această poveste și a preveni o conflagrație.
A depășit Zelenski limitele trasate de Casa Albă?
Dar asaltul ucrainean de la Kursk - cea mai mare incursiune în Rusia a unei armate străine de la al Doilea Război Mondial, potrivit analiștilor militari - a ridicat o serie de întrebări urgente pentru Casa Albă. Acest atac extinde granițele limitelor stabilite de Washington pentru modul în care Ucraina poate utiliza sistemele de armament americane și ale NATO? Riscă să depășească liniile roșii ale Rusiei cu privire la implicarea occidentală în război? Dacă nu, a demonstrat președintele Zelenski Washingtonului că poate face față acestei cacealma a lui Putin?
În ciuda riscurilor și a incertitudinii, există un sentiment de admirație surprinsă în rândul unora din Washington față de mișcarea lui Zelenski. Punând cap la cap comentariile oficialilor americani din ultima săptămână, aflăm câte ceva despre poziția emergentă. Administrația insistă că Ucraina nu a avertizat-o în prealabil cu privire la atac. Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karine Jean-Pierre, a declarat că Washingtonul nu a avut „nimic de-a face” cu aceasta.
În ceea ce privește utilizarea armelor americane, purtătorii de cuvânt ai Casei Albe, Pentagonului și Departamentului de Stat nu vor confirma oficial dacă acestea sunt folosite, dar pare extrem de clar că sunt folosite, având în vedere dependența Ucrainei de sistemele de armament ale SUA și ale NATO. Vladislav Selezniov, un fost purtător de cuvânt al Statului Major al forțelor armate ucrainene, a declarat pentru Vocea Americii că lansatoarele de rachete HIMAR furnizate de SUA au fost esențiale pentru avans.
Aprobarea SUA pentru utilizarea armelor sale de către Ucraina în incursiunea de la Kursk este cu siguranță dată implicit. Purtătorul de cuvânt al Pentagonului, general-maior Patrick Ryder, a declarat săptămâna aceasta: „Evaluăm că acestea se încadrează în limitele politicii pe care am stabilit-o. Aceste politici nu s-au schimbat în ceea ce privește, în special, utilizarea armelor americane”. Oficialii spun că atacul este „consecvent” cu politica lor „de la bun început” pentru ca Ucraina să fie capabilă să se apere împotriva atacurilor care vin de peste graniță.
Dar purtătoarea de cuvânt a Pentagonului, Sabrina Singh, a adăugat: „Din nou, nu sprijinim atacurile cu rază lungă în Rusia. Acestea sunt mai mult pentru foc încrucișat. Nu am de gând să dau o anumită distanță”.
Autorizări extinse
SUA este cel mai mare furnizor de arme al Ucrainei, ceea ce face ca această relație să fie cea mai consecventă pentru perspectivele Ucrainei. Chiar săptămâna trecută, Pentagonul a autorizat a 63-a tranșă de echipamente în trei ani, inclusiv rachete Stinger și proiectile de artilerie. Însă, de la începutul invaziei ruse, abordarea președintelui Biden a fost caracterizată la început de un refuz de a trimite arme mai avansate - inclusiv, consecutiv, rachete Himars, sisteme de apărare antirachetă Patriot și avioane de luptă F-16 - înainte de a se răzgândi ulterior.
Același lucru este valabil și pentru politica Casei Albe privind atacurile ucrainene pe teritoriul rus. Timp de mai multe luni, președintele Zelenski a pledat pentru permisiunea de a lovi obiective militare din Rusia care facilitau atacurile în Ucraina. În mai, dl Biden a autorizat în cele din urmă utilizarea armelor americane pentru a lovi peste graniță în Rusia, dar numai pe o rază limitată din regiunea Harkov - care era sub asaltul Rusiei. Casa Albă a descris acțiunile autorizate ale Ucrainei drept măsuri de „contraatac”.
„Acestea sunt autorizate să fie utilizate în apropierea frontierei atunci când [siturile militare rusești] sunt folosite de cealaltă parte a frontierei pentru a ataca ținte specifice din Ucraina”, a declarat dl Biden în iunie. „Nu autorizăm atacuri la 200 de mile în Rusia și nu autorizăm atacuri asupra Moscovei, asupra Kremlinului”.
Câteva săptămâni mai târziu, aceeași autorizație a fost extinsă la orice punct de-a lungul frontierei în care forțele ruse se pregăteau să atace Ucraina.
De atunci, Zelenski, împreună cu unii aliați europeni și unii democrați de la Washington, au îndemnat SUA să „dezlege” în continuare mâinile Ucrainei. Mai exact, liderul ucrainean dorește să poată utiliza ATACMS sau rachete cu rază lungă de acțiune furnizate de americani pentru a trage în Rusia, pentru a distruge dronele sau locurile de lansare a rachetelor. Washingtonul a refuzat.
Peste toate aceste decizii planează în mod amenințător avertismentele președintelui Putin, care a amenințat anterior că va folosi „toate mijloacele disponibile” dacă integritatea teritorială a Rusiei este amenințată. Acest lucru se adaugă șantajului său nuclear în cazul în care consideră că Occidentul reprezintă o amenințare intolerabilă pentru Rusia prin războiul din Ucraina.
În cele din urmă, poziția președintelui Biden ar putea fi rezumată astfel: Ucraina poate decide cum să se apere cel mai bine folosind arme americane, inclusiv lovituri peste graniță, dar în limite foarte clare - inclusiv neutilizarea rachetelor cu rază lungă de acțiune. Cuvintele pe care le-a folosit în iunie sugerau că limitele Ucrainei erau „în apropierea frontierei”. Ofensiva de la Kursk duce dilema Americii într-un teritoriu neașteptat - la propriu și la figurat. Incursiunea Ucrainei este un atac terestru transfrontalier, care ar implica între 5.000 și 12.000 de soldați.
Unele rapoarte rusești neconfirmate au sugerat că forțele ucrainene ar fi putut avansa până la 30 de kilometri în Rusia. Până la mijlocul acestei săptămâni, Kievul a declarat că forțele sale controlau 1.000 de kilometri pătrați de teritoriu rusesc, inclusiv peste 70 de sate și orașe, și că au capturat sute de prizonieri de război. Oficialii ruși au declarat că aproximativ 132 000 de persoane au fost evacuate din casele lor. Având în vedere că oficialii americani sunt încă reticenți în a vorbi public despre acest lucru în detaliu, am impresia că ei încă își dau seama ce înseamnă acest lucru pentru starea câmpului de luptă, viitorul războiului și modul în care acest lucru afectează calculele lui Putin.
Dacă Zelenski a fost frustrat de ceea ce a perceput ca fiind prea multă prudență sau lentoare în luarea deciziilor din partea președintelui Biden cu privire la autorizațiile de înarmare, este posibil să încerce să îi arate că îi poate forța mâna atât lui, cât și lui Vladimir Putin. Este un pariu îndrăzneț.
Editor : S.S.
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News