Agro Jurnal. Cum se face cea mai bună țuică și care e diferența dintre țuică și pălincă

Românii produc alcool acasă din cele mai vechi timpuri. Oficial, în țară sunt peste 40.000 de cazane de ţuică. Puțini dintre cei care fabrică alcool în gospodărie au devenit producători autorizați. Și mai puțini au reușit să clădească afaceri de succes. Câțiva au ajuns să ceară certificarea europeană. Însă majoritatea, marea majoritate, produc doar pentru consum propriu.

Suntem în comuna Dobrovăţ, jud. Iaşi, pentru a afla cum se face o țuică adevărată. Familia Postu a strâns prune, mere şi caise şi le-a lăsat la fermentat. Prima condiție pentru o țuică bună este calitatea fructelor.

„Să nu fie stricate. Să fie aşa brumate zemoase. Dacă nu e zemoasă, ai aruncat-o, nu ai ce face cu ea. Aia care nu e de calitate o strică şi pe cea bună”, explică Vasile Postu, agricultor.

Familia a strâns peste 200 de kilograme de fructe. Asta înseamnă cel puțin 20 de litri de ţuică.

Cum se face țuica

Vasile Postu ne explică procesul: „Ele încep să fermenteze. Fermentează 2-3 săptămâni, patru săptămâni trebuie să stea la macerat. Ele se autoconservă. În butoaie se autoconservă, nici nu au nevoie de capac la urma urmei. Cel mai bine ne spune musculiţa. Când nu mai mişună musculiţa acolo înseamnă că este în stare de fermentaţie. Mai lăsăm două sătpămâni la maturare, după care se poate trece la treabă cu el. Uitaţi, dacă observaţi, a început să prindă crusta de acum. Şi el se autoconservă”.

Urmează punerea fructelor într-un cazan din cupru, căptușit cu lut şi cărămidă.

Vasile Postu continuă explicațiile: „Punem în cazan. Dăm capacul jos, umplem cazanul până aici, cam 200 de kilograme de prune intră. În două ore începe să fiarbă. Începe să fiarbă, aburul se ridică prin conductă până la răcitor. Se transformă vaporii în lichid. Este butoi cu apă, se face refrigerarea, curge licoarea”.

Rezultatul? Țuică de 40-42 de grade.

„Când vedem în pahar mărgeluţele alea deasupra, aia înseamnă alcool calitate”, spune Vasile Postu.

Tradiție transformată în afacere

Tradiția se transformă uneori în afacere. Suntem la Medieșul Aurit, în județul Satu Mare. Silviu Zetea s-a născut într-o familie cu o istorie de peste un secol în distilarea fructelor. A început acum 30 de ani cu două cazane rudimentare.

„Mulţi mă întreabă: câţi copii ai? Şi eu spun că am trei: un băiat, o fată şi acesta. Este tot un copil, pentru că l-am crescut de mic”, spune Silviu Zetea, producător autorizat, arătându-ne locul în care și-a început afacerea.

Și a crescut până când a depășit granițele țării. Doar rețeta a rămas aceeași.

„Ce vedeţi aici este un procedeu tradiţional de obţinere a distilaţiilor din fructe, oarecumva îmbunătăţit. Materia primă pe care aţi văzut-o, după ce e fermentată, se încarcă în aceste cazane, e o linie de cazane de distilare şi se obţine primul distilat, după care ceea ce se obţine la a doua distilare şi obţinem ceea ce noi numim în zonă pălinca, nu? În Ardeal, în Transilvania, acolo se face pălinca aia bună”, explică Silviu Zetea - producător autorizat.

O fierbere poate să dureze undeva între trei şi patru ore.

Silviu Zetea deschide ușa cuptorului, se vede focul. Verifică cu foc concentraţia de alcool.

Apoi, licoarea ajunge în beci, la maturare. Butoaiele vechi, de stejar, dau gust, culoare şi fineţe.

„În aceste butoaie se produce maturarea distilatelor, perioada minină de învechire pentru produsul meu este şase luni, are o raţiune tehnică şi una economică, adică un ciclu de un an de zile, perioada optimă este undeva între un an şi doi ani de zile”, explică producătorul.

Continuă apoi să ne arate procesul de producție: „Aici se pune ultima notă pe portativ, este zona în care produsul ajunge în ambalajul original. Distilatul vine pe o formă de circuit închis, după anumite faze de filtrare în aşa fel încât neputându-se face pe o formă automatizată, s-a recurs la această modalitate de handmade, cum ar spune americanul, de manufactură multă, în care operaţiunile făcute de către doamnele aici de faţă nu pot fi făcute de către aparate”.

Producția anuală ajunge la 400 de tone.

„Diferenţa dintre pălincă şi ţuică este una foarte simplă. Ţuica se obţine doar din prune. A spune că am o ţuică din sau de prune este pleonasm. Iar pălinca este un regionalism pentru tot ceea ce înseamnă distilat din orice fruct, inclusiv din prune”, spune Silviu Zetea.

Licorile din Medieșu Aurit sunt vândute până în Japonia și Statele Unite.

Mai multe despre piața băuturilor spirtoase din România puteți afla urmărind aici înregistrarea emisiuni „Agro Jurnal” din 1 septembrie.

• Etichete:
• tuica
• palinca
• bauturi spirtoase
• silviu zetea

Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei