Scrisoarea deschisă a istoricului Florin Abraham către Liviu Dragnea
Dr. Florin Abraham, istoric și până de curând membru al Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, i-a adresat o scrisoare deschisă președintelui PSD, Liviu Dragnea, în care critică modul în care au fost făcute nominalizările pentru funcțiile din Colegiu. Istoricul precizează că îi adresează scrisoarea liderului social-democrat deoarece îl consideră „factorul de decizie real” în ceea ce privește recentele numiri de la CNSAS.
Scrisorea integrală a dr. Florin Abraham:
Domnule Liviu Dragnea,
Vă adresez acest mesaj public, al cărui subiect este desemnarea membrilor Colegiului Consiliului Naţional pentru Studiul Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S), deoarece în ultimele zile am primit numeroase, neaşteptate şi uimite întrebări în legătură cu acest subiect, astfel încât el trebuie clarificat în mod transparent. Mă adresez Dvs. deoarece sunteţi factorul de decizie real în această chestiune. Precizez pentru opinia publică faptul că, fiind un istoric cu recunoaştere internaţională, am dorit continuarea activităţii în C.N.S.A.S. prin desemnarea de către Primul-Ministru, pe criterii strict profesionale, nu în baza algoritmului politic. Dovada faptului că Dvs. aţi fost factorul de decizie se află în faptul că persoana desemnată de d-na Prim-Ministru Viorica Dăncilă în Colegiul C.N.S.A.S. nu i-a adresat acesteia o solicitare de nominalizare, ci a dorit să fie desemnat de către Partidul Social Democrat, iar despre situaţia creată a aflat din presă.
Să discutăm public despre instituţiile publice. Desemnarea de către partidele politice a unor reprezentanţi în instituţiile publice nu este o chestiune care priveşte doar viaţa internă a unui partid, ci este de maxim interes public, deoarece respectivele instituţii trebuie să servească binele general, nu un interes partizan. În democraţiile aşezate, procedeele de selecţie sunt transparente, nu sunt rodul unor decizii unilaterale luate cu voce scăzută în cotloanele vreunui sediu de partid. Opinia publică trebuie să cunoască situaţia de la Partidul Social Democrat. Foştilor membri ai Colegiului C.N.S.A.S. nu le-a fost evaluată activitatea profesională, nu au fost invitați/solicitați pentru discuţii despre funcţionarea instituţiei şi cum ar putea fi ea îmbunătăţită și, nu în ultimul rând, nu au fost oficial informați în legătură cu procesul de nominalizare și desemnare a noului Colegiu C.N.S.A.S., ceea ce a și dus la o situația de a avea o instituție publică a Statului Român fără conducere legal desemnată timp de 3 zile. În forurile de conducere colegială ale PSD nu s-au discutat criteriile de desemnare a membrilor şi cu atât mai puţin o listă de persoane. Secretomania a dominat întreaga acţiune, iar rezultatul a fost aflat, de majoritatea persoanelor, din presă.
Nu am primit o motivare asupra criteriilor de alegere a persoanelor. Le-a fost comunicat însă altor persoane, uimite de faptul că, în condiţiile în care am desfăşurat o intensă activitate în C.N.S.A.S., nu mă regăsesc în rândul persoanelor desemnate pentru continuarea activităţii, că sunt „apropiat de Adrian Năstase”. În faţa unei asemenea motivaţii trebuie spuse două lucruri esenţiale. Primul, că acest mod de gândire era specific totalitarismului comunist timpuriu, când persoanele erau epurate pentru că „nu aveau un dosar bun”. Al doilea, că domnului Adrian Năstase trebuie să-i fie recunoscute meritele istorice pentru România, între care aderarea României la NATO şi finalizarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Ca atare, a fi „apropiat” de dl. Năstase nu este un motiv de ruşine, dimpotrivă.
Competenţă, nu obedienţă. De ce modul în care aţi procedat este dubios şi ridică serioase semne de întrebare asupra activităţii imparţiale a instituţiei? Sunt deja membri ai Colegiului C.N.S.A.S. trei categorii de persoane: (i) cei care nu au nicio legătură dovedită cu apărarea drepturilor omului sau cu științele politice, respectiv istorie, cele care tratează problematica de strictă specialitate a regimurilor totalitare; (ii) un critic acerb al PSD, care a fost preluat de partid, deşi pentru acesta social-democraţii sunt „ciuma roşie”; (iii) o persoană care este acuzată pentru încălcarea legislației privind drepturile omului. În acest ultim caz, cred că ar trebui să explicaţi public raţiunile unei asemenea alegeri: o persoană care, cu toată prezumpţia de nevinovăţie, în condiţiile în care este învinuită de infracţiuni contra umanităţii, cu greu poate avea legitimitatea de a da verdicte în legătură cu încălcarea drepturilor omului de către alte persoane.
Vechiul Colegiu al C.N.S.A.S. a lucrat cu responsabilitate, din moment ce peste 90% din acţiunile în instanţă introduse împotriva lucrătorilor şi colaboratorilor Securităţii au fost câştigate definitiv. Este legitimă întrebarea dacă evidenta deprofesionalizare a Colegiului C.N.S.A.S., respectiv menţinerea unor persoane asupra cărora din rândul societăţii au fost exprimate fireşti îngrijorări este întâmplătoare sau este intenţionată? Prin cumulul acestor factori nu există riscul de a transforma deciziile Colegiului C.N.S.A.S. într-o veritabilă „ruletă rusească”, în care doar din întâmplare ar fi date decizii corecte, putând prevala voturile partizane: de „albire” pentru „ai noştri” şi de „a-i înfunda pe ai lor”?
Democraţie, nu autocraţie. În calitate de specialist al istoriei regimurilor totalitare remarc cu îngrijorare apariţia unor transformări politice specifice tranziţiei spre autocraţie. Nu s-a ajuns încă acolo, dar acţiunile Dvs., dle Dragnea, acolo par a duce. Partidul de guvernământ nu este condus în mod real de organele sale statutare, ci prin voinţa discreţionară a Liderului. Chiar şi decizii de mică importanţă nu sunt luate până nu se primeşte „aprobarea lu` Şefu `ăl mare”. În pofida obligaţiilor constituţionale, Primul-Ministru nu are o capacitate reală de decizie, fiind, în fapt, o simplă inferfaţă publică a Dvs. Grupurile parlamentare ale coaliţiei de guvernământ sunt lipsite de vitalitate şi autonomie, ele fiind o banală maşină de vot necesară aplicării unor decizii unipersonale, cu toate că în rândurile acestora se află persoane remarcabile.
Sunt tot mai numeroase argumentele care indică faptul că aşa-zisa luptă împotriva „statului paralel” este doar un instrument care să asigure, poate, pentru început, tranzacţionarea libertăţii personale, și ulterior, crearea pârghiilor pentru controlul activităţilor de cercetare penală. Dacă lupta împotriva abuzurilor comise de reprezentanţi ai sistemului judiciar ar fi fost autentică, ar fi fost luate de mult timp deciziile necesare de reformă a legislaţiei penale. Exista capacitatea instituţională şi sprijinul opiniei publice pentru a lua aceste decizii necesare. Nu a fost transpusă în legislaţia naţională nici măcar Directiva europeană privind consolidarea prezumpției de nevinovăţie, deşi termenul expiră peste trei zile. Numeroasele comisii speciale din Parlament oferă doar materia primă pentru nesfârşite show-uri de televiziune; se creează percepţia unor confruntări reale, însă, în realitate, nu se schimbă nimic esenţial pentru apărarea drepturilor fundamentale ale omului. Abuzurile continuă deoarece autorii acestora au înţeles care par a fi mizele reale ale „luptei împotriva statului paralel”: tranzacţionarea unor cauze personale, nu abolirea Sistemului.
Situaţia recentă de la C.N.S.A.S. trebuie privită într-un context mai larg, ca parte a unui plan abil, aparent inofensiv, de preluare sub control direct a tot mai multor instituţii publice, prin impunerea în fruntea lor a unor persoane a căror principală recomandare este obedienţa. Situaţia de la Curtea de Conturi este paradigmatică şi apar tot mai multe semne că acelaşi model se doreşte a fi aplicat la Banca Naţională a României şi, probabil, la serviciile de informaţii.
Concentrarea unei uriaşe puteri în mâinile unei singure persoane s-a dovedit întotdeauna a fi nocivă pentru societate. Drogul puterii a creat, de-a lungul vremii, uriaşe suferinţe şi nenumărate victime, iar persoane care păreau democrate s-au transformat în lideri odioşi. De aceea, atrag atenţia asupra pericolului ca din pseudo-lupta împotriva „statului paralel” să nu ne trezim cu o autocraţie populistă, la fel de abuzivă şi imorală.
În final, le propun concetăţenilor noştri să mediteze la cuvintele pastorului Friedrich Niemöller (1892-1984):
„Când naziștii au venit după comuniști, n-am scos o vorbă. Nu eram comunist. Când au venit după evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu. Când i-au arestat pe social-democrați, am tăcut. Nu eram social-democrat. Când au venit după sindicaliști, nu am protestat. Nu eram sindicalist. Când au venit să-i ia pe catolici, nu m-am împotrivit deoarece eram protestant. Când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea.”
După cum i-am spus doamnei Prim-Ministru la finalul întrevederii în care mi-am prezentat candidatura, nu este o tragedie dacă eu nu am să fiu desemnat în Colegiul C.N.S.A.S., era însă vital să fie desemnate persoane de calitate. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, nu pot păstra tăcerea, deoarece romanii spuneau „Cine tace, consimte!”
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News