BAC-ul și remunerația după... competențe (analiză Business Club)

Guvernul crește salariul minim

Paradoxul creșterii salariilor. Angajații care riscă să primească mai puțini bani

Unde să te angajezi ca să câștigi mai bine

Proiect pe piața muncii: Contractul cu „zero” ore

Codul Muncii va fi modificat

Cât de greu este să vii să muncești în România?

Cum va fi piața muncii în 2022

Cât câștigă un șofer bugetar față de unul de la privat

Salariile mari, concentrate în câteva orașe

 E efectul creșterii succesive și rapide a limitei inferioare a venitului, astfel am ajus la o pondere atât de mare. Întrebarea adevărată este însă de ce nu s-a păstrat o cotă mai redusă a celor cu salariul minim, adică de ce nu au urcat altele și, de fapt, întregi tranșe de venit au ajuns să fie înghitite de acest nou prag urcat mai sus în mod succesiv.  Păi... pentru că munca acelor oameni nu este atât de valoroasă, nu generează bani încât să fie mai bine plătită. Avem o problemă de calitate a job-urilor. 

A existat o obsesie de a crea locuri de muncă în mod cantitativ, fără a stimula investițiile în domenii cu valoare adăugată mai mare. Schemele de ajutor de stat pentru investiții aveau că prim criteriu de eligibilitate numărul de locuri de muncă, nu conta ce... să iasă multe. Multe, dar prost plătite. E o greșeală strategică. Pentru a aloca un ajutor de stat, se putea și impune condiția de a aduce o linie automatizată de fabricație că să crească productivitatea. Nu au existat astfel de criterii. Stratetgia a fost bună în anii 90 sau primii din noul mileniu, dar trebuia schimbată foaia la un moment dat. A fost o capacană din care ieșim greu. 

Însă nu aceasta este marea problemă. Autorii studiului de la care am pornim au făcut o constatare, de coșmar pentru viitorul nostru - lipsa de competențe. În rândul celor sub 30 de ani, ponderea muncitorilor necalificați este dublă față de cea a muncitorilor calificați. La cei de vârsta mijlocie e invers.  Sunt oameni care nu au ce să vândă.  Noi cu toții, când ne angajăm, ne închiriem mintea sau brațele. Și sunt oameni care nu știu multe.

Avem lideri politici care vorbesc de reindustrializare. Cu cine o facem? Resursa umană este extrem de slabă, asta și pe fondul emigrației. Și de-asta, din cauza slabei pregătiri, suntem în situația ca jumătate din cei cu contracte de muncă să accepte salariul minim. Nu au ce oferi pentru mai mulți bani.

Ceva soluții sunt - automatizarea, care însă poate ajuta până la un punct. Mai departe... ai nevoie de oameni. Și se pot arunca ochii peste graniță. Guvernul vrea să suplimenteze cu 5.200 numărul străinilor din afara blocului comunitar, pentru a acoperi necesarul de forță de muncă. 

Dar și aici am avut strategia greșită. Ar fi trebuit cultivată o bună relație cu oamenii din Republica Moldova. Poate fi un câmp bun de recrutare, pentru că nu ar fi bariere lingvistice. Unii o să vină ca mai apoi să plece către alte zări, dar tot ar fi ceva. Polonia a avut o strategie bună din această perspectiva. Emigrația poloneză în Occident a fost uriașă, cea din România pălește la comparație, dar Varșovia a avut o strategie inteligentă. A recrutat mult din Ucraina, acolo unde sunt comunități mari de polonezi, din cauza mișcării granițelor după al Doilea Război Mondial.   

Ar putea fi dislocată și o uriașă resursă internă. Avem un grad de ocupare redus, o pondere mare a populației la sate. Însă și aceasta e necalificată, păstrată în sărăcie, pentru că a fost mașină de vot ușor de de manipulat. Tot timpul. Emanciparea ei nu convine din considerente politice. 

Marea problemă este însa educația. Miercuri tocmai au fost anunțate primele rezultate la BAC 2018.  Rata de promovare oficială a fost de 67,7%, mai slabă decât anul trecut, însă dintr-o anumită perspectivă, lucrurile stau și mai rău. Rata asta este, de fapt, cea a oamenilor care s-au prezentat la examen. Mulți tineri nu ajung însă până la această fază, se pierd pe drum.

Și dacă ar fi să facem o raportare a celor care au luat BAC-ul la numărul celor care au fost în clasa a XII-a anul acesta, ar reieși că rata de promovare ar fi sub 58%. Și cei care au rămas pe dinafară sunt ca și pierduți. Dacă ne mai uităm și la cei din promoțiile anterioare care au dat Bacalaureatul anul acesta, rata de promovare a examenului este de 22%. Și în privința acestor rezultate, situația are multe fațete. Dacă o să ne uităm la liceele importante, o să vedem că ratele de promovare sunt foarte mari, nu există o deterioare față de acum două decenii. De astfel de elite, care unele pleacă, nu am dus lipsă. Ceea ce a dispărut este zona mediană. Și de aceea ajungem ca aproape jumătate din forță de muncă să stea pe salariul minim pe economie. Acolo, în zona mediană, se vede dezastrul sistemului educațional românesc, lipsa de finanțare și dezinteresul. Iar astfel de oamenii sunt de bază pentru economie.