Transplant, misiune posibilă. Tatăl unui donator: Am avut o condiție: să cunosc persoana căreia i se dă inima fiului meu de 16 ani

Peste 5.700 de oameni aşteaptă un transplant de organe. Aproape 600 au murit aşteptând. Prelevarea şi transplantul se fac haotic, cu un registru de transplant şi o agenţie de specialitate care există doar în teorie. Ambele tabere, donatori şi primitori, au suspiciuni în privinţa alegerilor făcute de medici: cine trăieşte şi cine moare. Pentru toate aceste motive, Digi24 începe o nouă campanie, „Transplant, misiune posibilă” care îşi propune două lucruri: autorităţile să fie mai transparente în acest proces şi să încurajeze românii să doneze viaţă.

• Radu Zamfir, directorul Agenției Naționale pentru Transplant, va fi invitat luni, 15 aprilie, în direct la jurnalul Digi24 de la ora 13:00. Dezbaterea dedicată campaniei de conștientizare asupra transplantului își propune să mobilizeze autoritățile și să popularizeze informațiile care i-ar putea ajuta pe oameni să-și întregească perspectiva asupra subiectului.

„Știu că nimănui nu-i place să discute despre moarte și moartea este un subiect tabu. Uneori trebuie să stăm și să reflectăm asupra a ceea ce am vrea să facem cu organele noastre după moarte”, afirmă Carmen Pantiș, coordonator program.

Din peste cinci mii de oameni care aşteaptă o picătură de viaţă, doar 243 au primit veşti bune anul trecut. Au fost numai 65 de donatori în 365 de zile. Pentru bolnavii rămăşi pe lista de aşteptare, fiecare zi trăită este o victorie, dar se termină cu aceeaşi întrebare: de ce durează atât de mult până vine operaţia salvatoare. Pentru că scandalurile legate de transplanturi afectează încrederea donatorilor, este unul dintre răspunsuri. Fiorul de neîncredere l-a simţit şi Dumitru Daniliuc, un tată din Petrila, care a trecut printr-un moment dramatic: fiul lui a fost lovit de maşină când avea 16 ani.

Atunci a început zbuciumul pentru bărbatul care simte că a îmbătrânit brusc, într-o singură noapte. Îşi veghea copilul la reanimare când medicii i-au propus să doneze organele copilului său. A contat foarte mult abordarea.

„Nu a zis-o pe ton de doctor. A încercat să fie ca un fel de părinte, atunci, în acele momente, nu poți lua o hotărâre cu capul pentru că ești ca și drogat când ai copilul de 16 ani în spital, pe moarte, prea puțini se pot gândi lucid ce să facă”, mărturisește Dumitru Daniliuc, tatăl unui donator.

Acesta este altă problemă, pe care o recunoaşte şi fosta directoare de la Agenţia Naţională de Transplant. Medicii care trebuie să convingă familii înebunite de durere să doneze organele celor dragi.

„Nu că nu sunt suficienți, dar cred că nu sunt suficient motivați și nu sunt suficient documentați ca să aibă un dialog și o apropiere suficientă”, spune Anca Baculea, fost director la Agenția de Transplant.

Dumitru Dăniliuc, tatăl unui copil de 16 ani aflat în moarte cerebrală, a cunoscut însă medici dedicaţi, care l-au făcut să se simtă încurajat.

„Ca și cum am fi fost o echipă care ne gândeam oare ce am putea să facem ca prietenul, amicul nostru, omul în suferință, să-l ajutăm cu ceva. Au venit să vorbească ca de la om la om. I-am simțit aproape, să știți. Această abordare a lor privind prelevarea de organe nu se referă stricto senso din punct de vedere medical, se referă la faptul că ei sunt oameni, noi suntem oameni, cei care așteaptă aceste organe sunt oameni şi noi suntem împreuna: ei doctori, pacientul în stare gravă și noi putem să facem un bine altor oameni”, precizează Dumitru Daniliuc, tatăl unui donator.

Astfel încurajat, tatăl care ştia că şi-a pierdut copilul, a început să ia în calcul ideea donării organelor fiului său. Nu a fost uşor.

„Atunci, în acele momente când stai lângă copil și în ultimele clipe ale vieții lui, îți trece prin imagine toți cei 16 ani ai copilului, de când s-a născut”, spune Dumitru Daniliuc, tatăl unui donator.

„Am stat toată noaptea lângă copil până spre dimineață. Era în moarte clinică. La un moment dat, i-a curs o lacrimă pe obraz. Cred eu să fi fost ori un accept al lui, ori un suflet împăcat al lui cu ideea în sine. Am zis că m-am hotărât şi că sunt de acord. Am zis că am o condiție: să cunosc persoana căreia i se dă inima, știind înainte cu două zile că dacă voi fi de acord, inima copilului meu de 16 ani va ajunge la un copil de 16 ani”, povestește Dumitru Daniliuc, tatăl unui donator.

A fost până la urmă un caz care a adus consolare pentru toată lumea. Şi pentru adolescentul aflat în suferinţă, şi pentru părinţii care au consimţit să doneze organele fiului. Medicii cu har au ştiut să îndulcească suferinţa cea mai mare a unui tată şi să salveze în acelaşi timp o viaţă.

„Cred că dacă nu făceam acest gest, să mă gândesc cu speranța că mai trăiesc oameni și copilul meu nu e în totalitate în pământ, eu cred că înnebuneam”, spune Dumitru Daniliuc, tatăl unui donator.

Asemenea miracole se întâmplă însă prea rar pentru năpăstuiţii care aşteaptă de ani lungi un transplant. Anchetele din sistemul sanitar dau dreptate unor temeri. Un control făcut la clinică de transplant renal de la Cluj-Napoca acum trei ani arăta că 80% dintre cei transplantați erau proaspăt înscrişi pe lista de aşteptare. În schimb, bolnavi care aşteptau de ani de zile şi erau în stare gravă au fost ignoraţi de medici. Unul dintre cazurile care a stârnit un scandal de amploare a fost cel al actorului Alexandru Arşinel. Vedetă care avea atunci 70 de ani a primit la clinică din Transilvania rinichiul unui tânăr de 23 de ani. Starul ar fi fost luat în evidenţele institutului cu câteva zile înainte de operaţie. Alexandru Arşinel a negat atunci că a intrat peste rând pe lista de transplant.

„Nu cunosc, nu afirm nimic, nu îmi dau seama de ce se întâmplă. Întâmplarea face că am un nume care rezonează într-un anumit fel şi jigodiile profită de treaba asta. (A contat asta în faptul că aţi ajuns să faceţi transplant ?) Nu, a contat că mai funcţionam 7% cu rinichii”, declara Alexandru Arșinel.

O organizaţie neguvernamentală a sesizat procuratura în acest caz, dar ancheta a fost clasată. Asemenea scandaluri au influenţat însă familiile care pot să accepte să doneze organele celor dragi. Problema vine de la registrul naţional de transplanturi, ce poate fi consultat de oricine, şi unde ar trebui să figureze toţi pacienţii care au nevoie de transplant şi apariţia fiecărui nou donator. De 10 ani, nu este însă decât o listă de aşteptare. Donatorii nu apar, iar situaţia lasă loc interpretărilor.

„Atata timp cât există în legislație că aceste prelevări de organe sunt gratis, să nu se facă o afacere în sensul că să întru peste rând că eu sunt mai în bani”, spune Dumitru Daniliuc, tatăl unui donator.

Scurt şi răspicat, fosta directoare de la Agenţia Transplantului demisă de ministrul Sănătăţii la opt luni după ce o instalase în funcţie, spune acelaşi lucru.

Iar situaţia durează de 15 ani, timp în care statul nu a ţinut nici evidenţa celor care au pierit în timp ce aşteaptau un transplant salvator. Din 41 de centre de prelevare de organe doar 14 sunt funcţionale. Suntem pe ultimele locuri din Europa că număr de donatori.

Dacă aveţi propuneri sau sugestii puteţi să ni le spuneţi la numărul de WhatsApp, pe facebook sau pe adresa redacţiei. Ce aţi văzut astăzi a fost introducerea într-o nouă campanie Digi24 "Transplant, misiune posibilă."

• Etichete:
• alexandru arsinel
• moarte clinica
• transplant misiune posibila
• transplanturi romania

Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei