Pacient în România | Un site unde românii îşi vând organele la bucată, în văzul tuturor, funcţionează fără probleme de 12 ani

După ce campania „Pacient în România” a arătat că există site-uri publice unde românii își vând rinichii pentru a face rost de bani, Digi24 vă prezintă reacția autorităților și a ONG urilor. Unii sunt extrem de îngrijorați de această situație, alții recunosc cu jumătate de gură că e o problemă care trebuie rezolvată, în timp ce organele de cercetare bat pasul pe loc.

Silvia Tabuşcă, expert în drepturile omului: „România este singura ţară din lume pe care eu o ştiu, care în momentul de faţă are o platformă online, anunţurile respective vizează datele biologice ale donatorilor sau vânzătorilor. A fost deschisă pe numele unei persoane private din România, platforme similare există şi în alte ţări, dar ele nu sunt publice.”

Radu Zamfir, director al Agenţiei Naţionale de Transplant (ANT): „Aceste siteuri au apărut în România imediat după 1989, au explodat în 2000, când s-au făcut primele transplanturi de cord şi ficat în ţara noastră. Ulterior, începând cu 2010, numărul acestor siteuri a început să scadă în România şi să se mute în Spania şi Italia, unde la ora actuală sunt mai multe astfel de platforme”.

Ancheta Poliţiei privind aceste site-uri nu a avut rezultat

De 12 ani există platforme online unde oameni săraci și disperați își scot câte un rinichi la vânzare, în speranța că alți oameni - de data asta bolnavi și disperați! - vor avea suficienți bani să cumpere. Când și de-o parte, și de alta e vorba de situații limită, legalitatea unei asemenea tranzacții devine o conversație bizară pentru acești oameni.

Problema e când și autoritățile întârzie inacceptabil de mult să vorbească despre asta.

Radu Zamfir, director al ANT: „De-a lungul anilor, ANT a avut încercări de a discuta cu providerii acestor site-uri pentru a cenzura apariţia acestor anunţuri, răspunsul din partea lor fiind negativ cu invocarea dreptului la libera exprimare. Poliţia a înştiinţat ANT la sfârşitul anului trecut când a deschis o anchetă în această direcţie”.

O anchetă care, deocamdată, nu a dus nicăieri. Și-atunci, se naște o întrebare legitimă: în România, se poate face trafic de organe? Și nu oricum, ci așa, în văzul lumii? Pentru mulți pacienți, răspunsul e simplu și evident: da”.

Povestea pacientului salvat de un rinichi pe care a dat 15.000 de lei

Povestea lui Ionuț e grăitoare. Avea 10 ani când medicii i-au spus părinților săi că are insuficiență renală. Fără un transplant de rinichi, murea. Avea nevoie urgentă de un donator.

Pacient: „Am dat peste un tânăr care zicea că ar vrea să doneze un rinichi pentru că avea mare nevoie de bani. Era sărac, avea familie, nu putea să se întreţină şi ar fi vrut să doneze un rinichi, dar contracost. Eu am aflat de acest lucru făcând dializa la un centru de stat”.

15.000 de lei a costat rinichiul care i-a salvat viața. Nu avea banii, dar familia a vândut tot ce-a putut vinde ca să facă rost de bani. A urmat etapa în care, potrivit legii, transplantul devenea imposibil. Când într-o eventuală astfel de intervenție nu e implicat Registrul Național de Transplant, deci când nu e vorba de listele de așteptare, există o condiție: aceea ca donatorul și primitorul să fie rude. Dar disperarea a creat rute care ocolesc legea cu succes.

Ionuț trebuie să îi demonstreze medicului că el și donatorul găsit pe internet sunt rude. Știa că nu sunt. Știa și ce trebuie făcut pentru ca problema să dispară.

Pacient: „Pur şi simplu mi-a aruncat în faţă faptul: ştiu că nu este vărul tău, dacă ... şi m-a trimis la un notar în Cluj, aveam dovada că el este vărul meu, a acceptat contracost că altfel nu se poate. Eu am plătit dânsului o sumă de bani pentru acel transplant. I-am dat 500 de euro atunci, atât mi-am permis. Lui, pur şi simplu nu i-a păsat că eu aveam de unde să-i dau sau nu. Pe el îl interesa doar să fie plătit”.

3.000 de oameni, pe lista de aşteptare pentru transplant de rinichi

Povestea lui Ionuț Easte una despre disperare și supraviețuire, dar și despre... trafic de organe. Nimeni nu poate spune cu exactitate care e amploarea fenomenului. Știm însă că pe lista de așteptare a Agenției Naționale de Transplant sunt peste 3000 de oameni care au nevoie de un rinichi, organ care poate fi donat ...Sau cumpărat.

Iar când un transplant presupune o tranzație financiară, lucrurile sunt clare din perspectiva legii: e vorba de trafic de organe.

Pentru autorități, există însă nuanțe.

Radu Zamfir, director al ANT: „În România, astfel de fenomene nu s-au înregistrat. Este regretabil că există persoane care încearcă să acrediteze ideea că la noi în ţară s-ar face trafic de organe”.

Emanuel Ungureanu: „Dacă românii îşi pot cumpăra ca la piaţă rinichi, punând un anunţ online, există reţele de trafic? Pentru că cineva cumpără şi cineva vinde în mod ilegal şi sunt nişte medici care închid ochii la această activitate şi se prefac că persoanele care au venit sunt verişori”.

Un ONG a studiat acest fenomen timp de 10 ani, în perioada 2007- 2016, iar concluzia este teribilă

Silvia Tabuşcă, expert în drepturile omului: „România a raportat către OMS un număr de rinichi, iar în momentul în care ne uităm peste numărul de transplanturi realizate cu numărul de rinichi declaraţi constatăm că acesta este mult mai mare.

Ne-am uitat pentru o perioadă de 10 ani de zile. În 6 din cei 10 ani de zile, România are peste 100% rinichi transplantaţi putem transplanta 100% organele prelevate de la o persoană decedată”.

La astfel de situații duce legea din România care nu este coerentă și clară. Legea transplantului ar putea fi de ajutor, dar pentru majoritatea parlamentarilor n-a fost o prioritate.

Emanuel Ungureanu, deputat USR: „Motivul pentru care am intrat eu în Parlament a fost acesta: să modific legea transplantului, să transparentizez această procedură şi să fac un sistem mai echitabil. Motiv pentru care am gata un pachet legislativ prin care să exista şi sancţiuni pentru publicitatea care se face la cumpărarea şi vânzarea de organe. Neexistând sancţiuni până acum, lucrurile s-au întâmplat ca la piaţă”.

Silvia Tabuşcă, expert în drepturile omului: „Problema trasabiliăţtii nu este dorită de către sistem, trasabilitatea înseamnă că o dată ce un organ este prelevat într-un centru acreditat de ANT, acel organ trebuie să fie etichetat, numerotat şi să poată fi urmărit cine a fost beneficiarul”.

Emanuel Ungureanu, deputat USR: „Motivaţia mea vine şi dintr-un moment foarte foarte puternic emoţional. Eu am văzut cum o mamă a îngenunchiat în faţa unui doctor, mama fiind medic, a îngenunchiat în faţa unui alt medic ca să-l implore să accepte o sumă de bani pentru ca ea să-i doneze un rinichi propriei fiice”.

Pacient: „Aş vrea să transmit autorităţilor, guvernului României, celor care ne conduc, să facă ceva în şegătură cu acest lucru, cu vinderea de organe, pentru că se poate face, trebuie doar să vrei”.

Redactare G.M.

• Etichete:
• sanatate
• medici
• pacienti
• transplant
• drepturile omului
• transplant rinichi
• agentia transplant romania

Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei