După 80 de ani, asistenta care a salvat vieți în Al Doilea Război Mondial alături de medicul Gafencu s-a întors la spital
Revedere emoționantă la Spitalul Militar din Constanța. De ziua veteranilor de război, Lucia Cerghizan s-a reîntors după 80 de ani în locul în care a văzut cele mai mari orori ale celui de-Al Doilea Război Mondial. La doar 14 ani a devenit asistenta medicului Alexandru Gafencu și a stat sub aripa lui timp de trei ani. Reîntoarsă în locul care a marcat-o, a povestit cum medicii operau în condiții precare, fierbeau seringi și mănuși ca să le sterilizeze. În ciuda vremurilor grele pe care le-a trăit, Lucia Cerghizan a fost o luptătoare. A mărturisit că în cei trei ani de război a plâns doar de două ori.
Val de anchete în Târgu Jiu, după moartea băiatului de 16 ani în camera de gardă
Un tânăr de 26 de ani a fost înjunghiat mortal în parcarea unui mall din Constanţa
Tragedie în Constanța: două tinere au murit, după ce un șofer s-a urcat beat la volan și a provocat un accident
Cum arată primul tren electric chinezesc de mare viteză care va circula prin România cu până la 160 km/h
Doi bărbați au fost răniți după ce balustrada unui restaurant s-a rupt și au căzut de la etaj
Mărturiile șoferilor care au căzut în groapa uriașă de pe șosea
Plan de urgență în caz de cutremur, în spitale și primării
Imagini cu plaja din Năvodari, care a fost distrusă după furtunile puternice de pe litoral
Un motociclist din Târgu Jiu a ajuns în comă la spital după ce a fost lovit de o mașină
La aproape 100 de ani, Lucia Cerghizan își amintește perfect locul în care a petrecut cei mai dureroși ani din viața ei. Avea doar 14 ani când a ajuns în Spitalul Militar din Constanța și a îngrijit rănile soldaților, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. România a pierdut atunci peste 90.000 de soldați și alți zeci de mii au fost răniți. Drumul lung până la spital a fost plin de emoții.
Lucia Cerghizan: "Am emoții. Eu am o fotografie pe scările din față."
Timp de trei ani a fost mâna dreaptă a medicului Gafencu. Toți pacienții o iubeau.
Lucia Cerghizan: "Asta sunt eu, vedeți? Am primit decretul regal, aveam 14 ani. Doamne, doamne, dar ce schimbat este. Acolo era biroul domnului colonel, aici avea niște fotolii. Sora Lica. Eu eram. Mie mi se mai spunea și sora mică. Du-te la aia, la sora mică că ea e pe lângă comandant, rezolvă tot că e tot timpul prinsă. Nu vă duceți la aia mare."
Își amintește chiar și acum momentele de groază când militari răniți ajungeau pe mâinile ei. Îi îngrijea în condiții precare și îi încuraja, chiar dacă știa că pentru unii nu mai există speranță.
Lucia Cerghizan: "Eu am plâns de două ori în cei trei ani de război. La moartea unui comandor de marină și în timpul asediului. La asediu plângeau și luptătorii, veneau cu camarazii lor și spuneau: cutare a murit. Aici a fost pe viață și pe moarte, a fost asediu asupra portului și plus că ei recuceriseră Basarabia. Era măcel. Operam la subsol cu dânsul, era subsolul plin cu răniți care necesitau intervenții. Țipau, îmi aduc perfect aminte, ia-i de aici că nu pot opera, îi opera pe creier. Era sala de mese plină. Fierbeam seringile și cu același ac și aceeași seringă facem injecție la 4-5 ostași."
Medic: Din partea spitalului, vrem să știți că vă oferim o mică atenție, o mică diplomă și aici avem și o carte.
Lucia Cerghizan: Dar merit eu?
Medic: Meritați, pentru că sunteți cea mai veche persoană din spital și sunteți o istorie vie a spitalului.
Editor : G.M.
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News