De ce ridică Rusia din umeri după atacul din Kursk – analiză Foreign Policy
De două săptămâni, soldații ucraineni continuă să avanseze pe teritoriul rus iar bulele create de aparatul uriaș de propagandă al Kremlinului se sparg pe rând, arată o analiză a Foreign Policy. Deși, de decenii, rușii au fost bombardați de propagandă cu ideea unei amenințării existențiale la adresa țării și îndemnați să se mobilizeze împotriva oricărui invadator, acum răspunsul general a fost o ridicare din umeri, pasivă și fatalistă.
Ocuparea, de către Ucraina, a aproximativ 1.000 de kilometri pătrați din “sfântul pământ” al Rusiei a spart multe dintre baloanele de săpun create de Putin pentru iz intern, dar și pentru Occident în ceea ce privește puterea regimului și motivația puternică în favoarea războiului. Prima dintre bule – propaganda amenințării existențiale. După cum au remarcat unii analiști, nu există valuri de indignare publică, miliții formate spontan sau cozi de voluntari pentru încorporarea în armată. Deși li se oferă sume uriașe, mai mari decât salariul mediu, rușii nu dau năvală să se înroleze. Nu sunt organizate mitinguri de susținere a patriei-mamă, iar pe străzile marilor orașe nu sunt afișate pancarte patriotice. Nici măcar purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, nu și-a întrerupt vacanța. Furia rușilor se îndreaptă spre Moscova și nu împotriva “naziștilor” de la Kiev. Dincolo de supărarea și dezamăgirea bloger-ilor ruși, marelui public pare să nu-i pese că o parte a țării e ocupată de forțe străine.
Al doilea balon spart este imaginea lui Putin ca lider autoritar, construită pe proiecția de forță, ordine și promisiunea de a face Rusia măreață din nou. Inabilitatea de a apăra granițele țării îl face pe liderul atotputernic să pară slab. În timp ce Kremlinul a încercat să minimalizeze operațiunea ucraineană, Vladimir Putin aproape că a dispărut din ochii publicului. Într-un discurs ținut în fața Consiliului de Securitate, Putin a calificat atacul Ucrainei drept “o situație ce ține de contraterorism”. Televiziunea de stat a avut nevoie de câteva zile pentru a face din Kursk subiectul principal al știrilor, însă nu și-a întrerupt programele obișnuite de divertisment. În talk-show-uri, analiștii au atacat însuși edificiul construit de propagandă. Unul dintre ei a propus “sacrificarea” regiunilor de graniță cu Ucraina. Altul a cerut conducerii țării să înceteze cu minciunile și să fie sinceră în ceea ce privește eșecurile militare, iar un al treilea analist a propus ca populația să fie ferită de rușinea bâlbelor de pe front printr-o cenzură și mai strictă. În dezbaterile televizate s-a văzut lipsa de coordonare a mesajului realizată, de obicei, de Kremlin.
În al treilea rând, prin atacul din Kursk, Ucraina a spart și balonul de propagandă al escaladării războiului din cauza NATO. Această amenințare existențială care ar fi venit din partea Alianței Nord-Atlantice nu mai poate fi acum susținută de Kremlin. Chiar și folosirea tancurilor germane și britanice a primit un răspuns anemic, iar analogia cu cel de-al Doilea Război Mondial a dispărut cu totul.
În 2006, Vladimir Putin susținea că granițele Rusiei nu se opresc niciunde. Astăzi, scrie Foreign Policy, par că nici nu încep de undeva și acesta este, probabil, cel mai important rezultat al incursiunii Ucrainei în Kursk. Până în acest moment, fiecare dintre amenințările lui Putin, inclusiv cele nucleare, s-au dovedit goale – nici măcar granițele Rusiei nu sunt “linia roșie” despre care președintele rus a vorbit de nenumărate ori. Pe lângă știbirea imaginii de lider puternic al lui Putin, operațiunea ucraineană din Kursk dinamitează și ideea că rușii, ca societate, sprijină războiul. Se pare că cei mai mulți dintre ruși se comportă precum Putin: ignoră problema și speră că va dispărea de la sine.
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News